ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra plângerii de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 aprilie

2009 sub nr.

3598/1/2009, petiționarul A.I., a formulat plângere

împotriva rezoluției nr. 1464/P/2008 din 5 martie

2009 a Parchetului

de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire

penală și

criminalistică.

Prin Rezoluția din data de 5 martie 2009 dată în

dosarul nr.

1464/P/2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus în baza

dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen.,

raportat la art. 10 lit. a) din același cod, neînceperea urmăririi

penale

față de intimata B.C., sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C.

pen., apreciindu-

se că faptele nu există.

Actele

premergătoare au reținut că, petentul a cerut cercetarea

magistratului procuror, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute

de

art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen., susținând că prin modalitatea de

soluționare a dosarului nr. 524/P/2008, nu i-au fost

respectate

drepturile constituționale, plângere fiind înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub

nr. 5744/1/2008.

Prin

sentința nr. 1569 din 23 septembrie 2008, pronunțată în

dosarul

nr. 5744/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a

dispus trimiterea plângerii formulate de A.I. la

Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre

competentă soluționare.

Din

verificările efectuate, s-a constatat că, prin rezoluția

nr.

524/P/2008 din data de 08 mai 2008 s-a dispus, neînceperea urmăririi penale față

de procurorul B.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C.

pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen., pentru fapte pretins săvârșite cu

ocazia soluționării dosarului nr. 871/P/2007 al Secției de urmărire penală și

criminalistică din

cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

reclamate de petentul A.I.

De asemenea, la plângerea petentului A.I.,

înregistrată sub nr. 58/P/2008 la aceeași

unitate de parchet, împotriva

procurorului

B.C., prin rezoluția nr. 58/P/2008 din data de

21 ianuarie 2008, s-a

dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10

lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de magistratul procuror,

sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen.

și art.

289 C. pen., pentru fapte

pretins săvârșite cu ocazia soluționării dosarului

nr. 871/P/2007 al Secției urmărire penală și

criminalistică din cadrul

Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Referitor la cea de a treia plângere a

petentului A.I.

față de procurorul B.C.,

având același obiect, s-a constat că

prin

aceasta nu a mai fost adus nici un indiciu temeinic și nici o altă

împrejurare

care să schimbe situația de fapt, astfel încât a fost dispusă soluția de neîncepere

a urmăririi penale.

Împotriva acestei rezoluții, petentul a

formulat plângere la

procurorul șef al

Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul

Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere

ce a fost respinsă ca neîntemeiată la data de 10 aprilie 2009.

Petentul

s-a adresat instanței formulând prezenta plângere în

temeiul

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., și a reiterat motivele

plângerii inițiale.

La termenul

din 02 iunie, deși legal citat, petiționarul nu s-a

prezentat

la instanță, iar reprezentantul parchetului a solicitat

respingerea plângerii formulată de către acesta ca nefondată.

Examinând

plângerea formulată, în conformitate cu dispozițiile

art.

278

1

C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei , Înalta Curte de Casație și

Justiție, a constatat că

aceasta este

nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Rezoluțiile dispuse de procuror pot fi

desființate, prin intermediul plângerilor formulate la instanță în temeiul

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Sentințele

pronunțate în primă instanță sunt supuse căilor de

atac,

expres și limitativ prevăzute de lege, aceste căi de atac

permițând instanțelor ierarhic superioare să

examineze legalitatea și

temeinicia hotărârilor judecătorești.

Astfel,

instanța a apreciat că intimata magistrat - procuror B.C., din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, în exercitarea

atribuțiilor sale de

serviciu nu a săvârșit infracțiunile sesizate de către petiționar, prev. de

art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen.

Din examinarea actelor și lucrărilor

existente în dosar s-a

constatat că

petentul, a mai formulat plângere împotriva intimatei

magistrat procuror B.C., și în dosarele nr.

524/P/2008 și nr.

58/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și

Justiție, Secția de urmărire

penală și criminalistică, având același

obiect, iar prin această ultimă

plângere petentul nu a adus nici un

indiciu

temeinic și nici o altă împrejurare care să schimbe situația de

fapt, astfel încât în mod corect a fost dispusă

soluția de neîncepere a

urmăririi penale.

Potrivit

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, procurorii sunt

independenți

iar, potrivit atribuțiilor conferite de lege, pe baza

probelor administrate în cauză și a propriei convingeri, magistrații

procurori sunt liberi să aprecieze cu privire la

rezoluțiile dispuse în

cauzele ce le

instrumentează, urmând ca instanța de judecată să

aprecieze asupra

temeiniciei și legalității acestora.

Pe de altă parte, deși petiționarul a

arătat, în concret, în ce

constă vătămarea

adusă intereselor sale, dar nu a produs probe în

dovedirea acestora,

trebuie precizat că nu orice încălcare a

dispozițiilor

procedurale cu ocazia desfășurării activității procurorului de caz, angajează

răspunderea penală a acestuia, ci doar dacă se

dovedește reaua-credință cu care acționează acesta în scopul

prejudicierii

intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în

speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.

Eventuala netemeinice a rezoluției

dispusă de către procuror cu ocazia soluționării plângerii, putea fi criticată

într-un cadru

procesual adecvat, respectiv

în fața instanței de judecată sesizată cu

soluționarea cauzei respective.

În speță,

petiționarul, a avut calitatea de petiționar în dosarul în

legătură cu care pretinde că s-au

săvârșit faptele reclamate, respectiv

dosarul nr. 871/P/2007, astfel încât își putea valorifica susținerile

în

fața instanței de judecată.

Înalta

Curte, a apreciat că din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că intimata

magistrat - procuror B.C. a săvârșit

infracțiunile

sesizate de petiționar, iar în absența dovezilor, actul emis de către

magistratul - procuror în exercitarea atribuțiilor de serviciu a fost întocmit

cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind

întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246,

art. 264

și art. 289 C. pen.

Față de cele reținute, în temeiul art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen.

, plângerea petentului va fi

respinsă ca nefondată.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sub acest ultim aspect, prin decizia Secțiilor

Unite ale Înaltei

Curți de Casație și

Justiție nr. LXXXII (82) din 10 decembrie 2007,

admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se interpretează în sensul

că, în cazul respingerii plângerii formulată în

condițiile art. 278

1

C.

proc. pen.

împotriva rezoluției sau ordonanței

procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziției de

netrimitere

în judecată cuprinsă în rechizitoriu, cheltuielile judiciare

ocazionate

de judecarea acesteia vor fi

suportate de către persoana căreia i s-a

respins plângerea.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul

A.I.

împotriva rezoluției nr. 1464/P/2008 din 5 martie 2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și

criminalistică.

Obligă petiționarul să plătească statului suma

de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 2 iunie 2009.