ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27 aprilie 2009 sub nr. 3598/1/2009, petiționarul A.I., a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1464/P/2008 din 5 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică. Prin Rezoluția din data de 5 martie 2009 dată în dosarul nr. 1464/P/2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) din același cod, neînceperea urmăririi penale față de intimata B.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen., apreciindu- se că faptele nu există.

Actele premergătoare au reținut că, petentul a cerut cercetarea magistratului procuror, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen., susținând că prin modalitatea de soluționare a dosarului nr. 524/P/2008, nu i-au fost respectate drepturile constituționale, plângere fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 5744/1/2008. Prin sentința nr. 1569 din 23 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 5744/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus trimiterea plângerii formulate de A.I. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare. Din verificările efectuate, s-a constatat că, prin rezoluția nr. 524/P/2008 din data de 08 mai 2008 s-a dispus, neînceperea urmăririi penale față de procurorul B.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen.

și art. 289 C. pen., pentru fapte pretins săvârșite cu ocazia soluționării dosarului nr. 871/P/2007 al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamate de petentul A.I. De asemenea, la plângerea petentului A.I., înregistrată sub nr. 58/P/2008 la aceeași unitate de parchet, împotriva procurorului B.C., prin rezoluția nr. 58/P/2008 din data de 21 ianuarie 2008, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen., pentru fapte pretins săvârșite cu ocazia soluționării dosarului nr. 871/P/2007 al Secției urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Referitor la cea de a treia plângere a petentului A.I. față de procurorul B.C., având același obiect, s-a constat că prin aceasta nu a mai fost adus nici un indiciu temeinic și nici o altă împrejurare care să schimbe situația de fapt, astfel încât a fost dispusă soluția de neîncepere a urmăririi penale. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere ce a fost respinsă ca neîntemeiată la data de 10 aprilie 2009. Petentul s-a adresat instanței formulând prezenta plângere în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., și a reiterat motivele plângerii inițiale.

La termenul din 02 iunie, deși legal citat, petiționarul nu s-a prezentat la instanță, iar reprezentantul parchetului a solicitat respingerea plângerii formulată de către acesta ca nefondată. Examinând plângerea formulată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei , Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Rezoluțiile dispuse de procuror pot fi desființate, prin intermediul plângerilor formulate la instanță în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. Sentințele pronunțate în primă instanță sunt supuse căilor de atac, expres și limitativ prevăzute de lege, aceste căi de atac permițând instanțelor ierarhic superioare să examineze legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești.

Astfel, instanța a apreciat că intimata magistrat - procuror B.C., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu nu a săvârșit infracțiunile sesizate de către petiționar, prev. de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen. Din examinarea actelor și lucrărilor existente în dosar s-a constatat că petentul, a mai formulat plângere împotriva intimatei magistrat procuror B.C., și în dosarele nr. 524/P/2008 și nr. 58/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, având același obiect, iar prin această ultimă plângere petentul nu a adus nici un indiciu temeinic și nici o altă împrejurare care să schimbe situația de fapt, astfel încât în mod corect a fost dispusă soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, procurorii sunt independenți iar, potrivit atribuțiilor conferite de lege, pe baza probelor administrate în cauză și a propriei convingeri, magistrații procurori sunt liberi să aprecieze cu privire la rezoluțiile dispuse în cauzele ce le instrumentează, urmând ca instanța de judecată să aprecieze asupra temeiniciei și legalității acestora. Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, dar nu a produs probe în dovedirea acestora, trebuie precizat că nu orice încălcare a dispozițiilor procedurale cu ocazia desfășurării activității procurorului de caz, angajează răspunderea penală a acestuia, ci doar dacă se dovedește reaua-credință cu care acționează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.

Eventuala netemeinice a rezoluției dispusă de către procuror cu ocazia soluționării plângerii, putea fi criticată într-un cadru procesual adecvat, respectiv în fața instanței de judecată sesizată cu soluționarea cauzei respective. În speță, petiționarul, a avut calitatea de petiționar în dosarul în legătură cu care pretinde că s-au săvârșit faptele reclamate, respectiv dosarul nr. 871/P/2007, astfel încât își putea valorifica susținerile în fața instanței de judecată. Înalta Curte, a apreciat că din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că intimata magistrat - procuror B.C. a săvârșit infracțiunile sesizate de petiționar, iar în absența dovezilor, actul emis de către magistratul - procuror în exercitarea atribuțiilor de serviciu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen.

Față de cele reținute, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. , plângerea petentului va fi respinsă ca nefondată. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Sub acest ultim aspect, prin decizia Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXXII (82) din 10 decembrie 2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se interpretează în sensul că, în cazul respingerii plângerii formulată în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 1464/P/2008 din 5 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 iunie 2009.