ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1865/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1865/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursurilor civile

de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 98 din 2

februarie 2009, Tribunalul Sibiu, secția civilă, a admis în parte acțiunea

civilă formulată de reclamantul G.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,

prin C.N.A.D.N.R., în sensul că

a dispus

anularea hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 97 și 98 din 12

februarie 2008 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă

Consiliul

local al comunei Șelimbăr; a obligat pârâtul la emiterea unei noi hotărâri prin

care să dispună exproprierea terenului situat în Șelimbăr, de 3600 mp,

identificat cu

nr. de parcelă

A-238/38 înscris în Titlul de proprietate nr. 1208/5/2002 emis de Comisia județeană

Sibiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;

a

stabilit despăgubirea cuvenită reclamantului pentru terenul identificat mai sus

la 72.000 Euro (20 Euro/mp), echivalent în lei la cursul din ziua plății, și a respins

celelalte cereri, ca și cererea de chemare în garanție formulată de către C.N.A.D.N.R.

SA, în contradictoriu cu chemata în garanție C.N.T.E.E. T. SA, sucursala de

Transport Sibiu.

În prealabil a fost admisă excepția

lipsei calității procesuale

pasive a

chematei în garanție C.N.T.E.E. T. SA, s

ucursala Sibiu.

S-a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.T.E.E.

T. SA.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, prin motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că

este proprietarul

terenului

expropriat prin hotărârile atacate și că prețul metrului pătrat de teren

oferit

de către pârâtă este mult sub valoarea de circulație a terenurilor din zonă.

Mai mult, expropriatorul a efectuat o lucrare de dezmembrare care presupune

fărâmițarea terenului și diminuarea valorii acestuia.

În drept, au

fost invocate prevederile art. 9 din H.G. nr. 941/2004, art. 9 din Legea nr.

198/2004, art. 21-27 din

Legea nr. 33/1994 și art. 274 C. proc. civ.

C.N.A.D.N.R.

a formulat cerere de chemare

în garanție a C.N.T.E.E.E.T. SA, sucursala de T. Sibiu, solicitând ca aceasta să

fie obligată la exproprierea suplimentară a terenului ce depășește 143 mp și

respectiv 100 mp și la plata despăgubirilor aferente. Cu cheltuieli de

judecată.

In motivarea

cererii a arătat, în esență, că față de dispozițiile legii

energiei electrice și de

convenția încheiată între reclamant și chemata în

garanție, aceasta din urmă poate fi obligată la exproprierea

suplimentară și la

plata despăgubirilor aferente.

În drept,

pârâta a invocat prevederile art. 16 din Legea nr. 13/2007 și art. 60 și art. 61

C. proc. civ.

Chemata în garanție a depus la

rândul ei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive a sucursalei care nu are personalitate juridică, precum și excepția

lipsei calității procesuale pasive a C.N.T.E.E. T. SA.

În conformitate cu prevederile art. 137

alin. (1) C. proc. civ., prima instanță a analizat mai întâi excepțiile

invocate de către chemata în garanție și a constatat că, într-adevăr, potrivit

prevederilor art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 627/2000, sucursalele de transport

ale T., nu au personalitate juridică, astfel că excepția lipsei calității

procesuale pasive a C.N.T.E.E. - T. SA, sucursala de T. Sibiu, este fondată,

motiv pentru care a fost admisă. Pe cale de consecință, a fost respinsă cererea

de chemare în garanție a acesteia formulată de către pârât.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a C.N.T.E.E. - T.S. SA, a fost respinsă ca fiind fără obiect, întrucât

din cuprinsul cererii de chemare în garanție rezultă că doar sucursala Sibiu

este parte în cauză.

S-a mai reținut,

că reclamantul este proprietarul parcelei cu nr. cadastral

A-238/38 teren

arabil de 3600 mp situată în intravilanul comunei

Șelimbăr, din care a fost dispusă exproprierea unei suprafețe de 243 mp teren,

iar în vederea despăgubirii reclamantului, expropriatul a stabilit prin cele

două hotărâri contestate suma de 7696 lei, cu care reclamantul nu a fost de

acord.

În vederea stabilirii despăgubirilor

a fost dispusă de instanța de

fond

efectuarea unei expertize topografice, conform art. 25 din Legea nr. 33/1994.

S-a stabilit

astfel, că suprafața afectată de lucrări este de 406 mp teren,

față de 243 mp teren

stabilită de expropriator, însă terenul afectat de culoarul de

trecere a liniei de transport a energiei

electrice este incomod folosibil, datorită

poziționării stâlpilor și

rețelelor, astfel că nu mai poate fi vândut și că s-ar impune exproprierea

totală, fiind stabilită o valoare de circulație de 20 Euro/mp.

În acest context, s-a conchis ca

reclamantul trebuie să fie

despăgubit la

valoarea reală a imobilului expropriat, respectiv la 20 Euro/mp așa

cum

prevăd dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituție, art. 1 din Legea 33/1994

și respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.

Referitor la suprafața expropriată,

instanța de fond a stabilit că se impune a fi de 3600 mp teren, conform

expertizei. Cu privire la acest aspect, s-a constatat că susținerile pârâtului

conform cărora nu poate fi obligat la

exproprierea

unei suprafețe suplimentare sunt nefondate, pentru că, potrivit H.G.

nr.

1628/2006, „expropriatul” este Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, ceea ce

înseamnă că procedura prevăzută de Legea 33/1994 se desfășoară doar în contradictoriu

cu acesta, iar, pe de altă parte, art. 24 alin. (4) din lege prevede expres

posibilitatea de a se dispune exproprierea totală a terenului, astfel că

acțiunea s-a admis în limitele menționate.

Prin decizia civilă nr. 119 din 18

iunie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a

admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA; a schimbat

în

parte sentința apelată numai în ceea ce privește suprafața de teren ce se

impune a fi expropriată și, în consecință, a obligat

pârâta la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună

exproprierea

suprafeței de teren de 405 mp, situată în comuna Șelimăr, județul Sibiu,

identificată cu numărul de parcelă 238/38, înscrisă în Titlul

de proprietate nr. 1208/5/2002 emis de Comisia Județeană Sibiu pentru

stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului, întabulat în C.F. 1143 N

Bungard; a menținut dispozițiile sentinței cu privire la stabilirea

despăgubirilor la valoarea de 20 Euro/mp, stabilind o despăgubire totală de

8.120 Euro raportat la suprafața ce se impune a fi expropriată, sumă ce se va

plăti în lei la cursul zilei din ziua plății; a menținut celelalte dispoziții

ale sentinței atacate și a respins apelul declarat de reclamantul G.G.

împotriva aceleiași sentințe, fără

cheltuieli

de judecată în apel.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut că

apelul pârâtei

C.N.A.D.N.R. SA

București este fondat, urmând a fi admis cu

schimbarea doar în parte a sentinței,

în limitele ce vor fi arătate.

Prin H.G. nr. 1682 din 29 noiembrie 2006

a fost declanșată procedura de expropriere pentru utilitate publică a

terenurilor afectate de obiectivul de investiții - varianta ocolitoare a Municipiului

Sibiu, context în care Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, efectuează procedura

de expropriere prevăzută de Legea nr. 33/1999, așa cum a fost modificată prin

Legea nr. 198/2004. Pentru executarea lucrărilor, s-a dispus exproprierea unei

suprafețe de 243 mp

teren arabil din

parcela identificată cu numere cadastrale noi 238/38/2 și 238/38/3.

Conform

concluziilor experților, suprafața real afectată de lucrări este de 406 mp,

față de 243 mp cât a stabilit expropriatorul. Prima instanță a reținut

că terenul reclamantului, afectat de culoarul de

trecere a liniei de transport a

energiei electrice, este incomod

folosibil datorită poziționării stâlpilor și

rețelelor,

astfel că nici nu mai poate fi vândut, impunându-se exproprierea

totală a

acestuia, respectiv 3600 mp.

În acest sens, au fost înlăturate

susținerile pârâtului conform cărora nu poate fi obligat la exproprierea unei

suprafețe suplimentare, instanța de fond argumentându-și soluția pe prevederile

H.G. nr. 1628/2006, respectiv

că

expropriator este Statul Român, prin

C.N.A.D.N.R. SA,

astfel că toată procedura

instituită de

Legea nr. 33/1994 se desfășoară doar în contradictoriu cu acesta.

Sub acest aspect, sentința este

nelegală, întrucât suprafața afectată este cea necesară efectuării lucrării,

astfel că prima instanță, neîntemeiat, a dispus emiterea unei noi hotărâri

pentru întreaga parcelă de 3600 mp, zonă ce cuprinde atât suprafața necesară

pentru montarea stâlpilor, de 143 mp și de 100 mp,

cât a fost expropriată, cât și suprafața de

protecție și de siguranță.

Prin raportul de expertiză efectuat în

cauză, (fila 102-106), s-a stabilit în mod corect că suprafața reală afectată

de lucrări este de 405 mp și nu 3600 mp cum

nejustificat

a conchis instanța de fond. De altfel terenurile ce formează centura ocolitoare

au trecut în proprietatea Statului Român în baza unor contracte de

vânzare-cumpărare,

încheiate cu proprietarii. C.N.A.D.N.R. SA, prin această

expropriere, pune în fapt la dispoziția

furnizorului de utilități terenul necesar

pentru relocarea acelor

utilități.

Cât privește despăgubirea cuvenită

reclamantului apelant,

respectiv de 20 Euro/mp,

a fost menținută, reținând că prima instanță a pronunțat, sub acest

aspect,

o sentință temeinică și legală, în raport de dispozițiile art. 25 și urm. din

Legea nr. 33/1994. Valoarea stabilită de experți este una reală și se

circumscrie art. 44 alin. (3) din Constituție și

art. 1 din Protocolul nr. 1 la

C.E

.D.O.

Împotriva acestei decizii, au declarat

recurs reclamantul G.G. și pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., criticând-o

pentru nelegalitate.

Prin recursul său, reclamantul G.G.

a indicat ca temei legal al criticilor formulate art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., iar în dezvoltarea acestora a arătat că a declarat apel C.N.A.D.N.R. SA,

care a stat în proces în reprezentarea Statului Român, în nume propriu, astfel

că, greșit, instanța de apel a admis apelul declarat de o persoană care nu are

calitate de parte în litigiu și a schimbat calitatea părților, încălcându-se,

astfel, dispozițiile art. 294 C. proc. civ.; că deși a invocat excepția

inadmisibilității apelului declarat de C.N.A.D.N.R. SA, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra acestei excepții; că instanța de apel a stabilit că se impune exproprierea

suprafeței de 405 mp din terenul de 3.600 mp, întrucât doar această suprafață

ar fi afectată de lucrările de investiții, fără a ține seama de solicitarea

reclamantului de a fi expropriată întreaga suprafață, conform art. 34 din Legea

nr. 33/1994, și fără a motiva în vreun fel respingerea cererii de expropriere a

întregului teren; că instanța de apel nu a motivat în vreun fel înlăturarea

probelor administrate în fața instanței de fond și din care reiese cu

certitudine că întreaga suprafață a terenului se impune a fi expropriată; că

limitarea despăgubirilor acordate expropriatului la suprafața de 405 mp, ce

reprezintă suprafața ocupată de fundația de beton a stâlpilor de susținere a

rețelelor electrice, fără a avea în vedere și situația terenului rămas după

expropriere, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 24-26 din Legea nr. 33/1994

și a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale de la Paris, din 20 martie 1952.

Prin recursul său, pârâta C.N.A.D.N.R.

SA a arătat că decizia recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs, recurenta-pârâtă arată că decizia recurată nu este legală sub aspectul

„stabilirii privind exproprierea suplimentară și acordarea de despăgubiri

pentru diferența de suprafață până la 405 mp, întrucât exproprierea a avut loc

pentru montarea a doi stâlpi de înaltă tensiune pe suprafețele de 100 mp teren

și 143 mp teren. și că, la calcularea cuantumului despăgubirii, experții se

raportează la momentul transferului de proprietate, potrivit art. 98 alin. (3)

din Legea nr. 184/2008, și nu la valoarea echivalentului în lei, „din data

plății”.

Examinând recursurile declarate de

reclamantul G.G. și C.N.A.D.N.R. SA , instanța constată următoarele :

Criticile formulate de

recurentul-reclamant se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ.

Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., casarea unei hotărâri se poate cere „când, prin hotărârea dată, instanța

a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.

(2) C. proc. civ.”.

În speță, recurentul-reclamant

invocă inadmisibilitatea apelului declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA în nume

propriu, deși a stat în proces în reprezentarea Statului Român, astfel că

decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 294 C. proc. civ.

Această critică este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 294 alin.

(1) C. proc. civ., „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza și

obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.

Excepțiile de procedură și altele asemenea mijloace de apărare nu sunt

considerate cereri noi”.

Prin apelul declarat împotriva

sentinței primei instanțe, pârâta C.N.A.D.N.R. SA nu a precizat că exercită

calea de atac în nume propriu, iar faptul că aceasta a stat în proces în numele

Statului Român rezultă din împrejurarea că instanța de apel a analizat cererea

de apel în considerarea pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, și

astfel, implicit, s-a răspuns excepției inadmisibilității apelului declarat de C.N.A.D.N.R.

SA, ca fiind declarat de o persoană juridică ce nu are calitatea de parte în

raportul juridic dedus judecății.

Prin urmare, în speță nu sunt

incidente dispozițiilor art. 294 C. proc. civ., deoarece în apel nu s-a schimbat

calitatea părților, astfel că motivul de recurs formulat de recurentul-reclamant

și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat.

În ceea ce privește motivul de

recurs formulat de recurentul-reclamant, cât și recursul declarat de pârâtul

Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., li se va răspunde prin următoarele considerente comune:

Recurentul-reclamant critică decizia

recurată în sensul că, în mod greșit, instanța de apel, cu încălcarea

dispozițiilor art. 24-26 din Legea nr. 33/1994, a limitat despăgubirile

acordate la suprafața de 405 mp, deși întreaga suprafață de 3600 mp este

afectată de realizarea capacității energetice, iar pârâtul Statul Român critică

decizia recurată în sensul că, în mod greșit, instanța de apel a acordat

despăgubiri pentru suprafața de 405 mp, deși exproprierea a avut loc pentru

montarea a doi stâlpi de înaltă tensiune pe suprafețele de 100 mp teren și de

143 mp teren.

Prin H.G nr. 1682 din 29 noiembrie 2006, a fost declanșată procedura de expropriere pentru utilitate publică a terenurilor afectate de

obiectivul de investiții-varianta ocolitoare a Municipiului Sibiu, context în

care Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, a efectuat procedura de expropriere

prevăzută de Legea nr. 33/1994, așa cum a fost modificată prin Legea nr.

198/2004 .

Pentru executarea lucrărilor, s-a

dispus exproprierea suprafeței de 243 mp teren arabil din parcela identificată cu

numere cadastrale noi 238/38/2 și 238/38/3, din suprafața de 3600 mp teren

arabil, înscrisă cu nr. cadastral A – 238/38, proprietatea reclamantului.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 33/1994, modificată, „în cazul în care expropriatorul cere exproprierea

numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul cere

instanței exproprierea totală, instanța va aprecia în raport de situația reală,

dacă exproprierea în parte este posibilă, în caz contrar, va dispune

exproprierea totală”.

Instanța de apel a reținut că, prin

raportul de expertiză efectuat în primă instanță, s-a stabilit în mod

argumentat de către experți că suprafața reală afectată de lucrările de

investiții este de 405 mp teren și nu de 3600 mp teren, cum nejustificat a conchis

instanța de fond.

Prin concluziile raportului de

expertiză existent la filele 102 – 106 dosar fond, s-a reținut că suprafața

real afectată de lucrări este de 406 mp teren, însă s-a mai reținut că se

impune exproprierea totală a terenului, întrucât acesta este incomod folosibil,

raportul dintre cheltuieli și producția obținută fiind negativ, și, în plus, nu

se pot efectua lucrări în zona de protecție decât cu aprobarea T.S.

Din schițele anexe la acest raport

de expertiză, filele 107 – 113 dosar fond, rezultă că, în raport de situația

reală a obiectului de investiții de utilitate publică, respectiv poziționarea

stâlpilor și rețelelor electrice, exproprierea în parte nu este posibilă,

întrucât culoarul de trecere a liniei de transport a energiei electrice face

terenul neexpropriat incomod folosibil, pe de o parte, iar, pe de altă parte,

pentru același considerent, acesta nici nu mai poate fi vândut.

Față de cele reținute, în raport de

situația reală, se constată că, legal, prima instanță a dispus exproprierea

totală a suprafeței de 3600 mp teren arabil, potrivit art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 33/1994

Critica formulată de pârâtul Statul

Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, potrivit căreia, cu încălcarea dispozițiilor art.

98 alin. (3) din Legea nr. 184/2008, instanța a dispus greșit ca plata

despăgubirilor să se efectueze la valoarea echivalentului în lei la data

plății, și nu la data transferului de proprietate, nu s-a constituit în critică

în apelul declarat de pârât, fiind, astfel, formulată

omisso medio

, iar

sancțiunea este aceea a neanalizării sale.

Pentru considerentele expuse,

instanța în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

declarat de Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA și va admite recursul declarat

de reclamantul G.G.; va casa în parte decizia recurată în sensul că va respinge

și apelul formulat de C.N.A.D.N.R. SA.

Va menține restul dispozițiilor

deciziei, respectiv cele privind respingerea apelului declarat de reclamantul G.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul

Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 119 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Admite recursul declarat de

reclamantul G.G. împotriva aceleiași decizii pe care o casează în parte, în

sensul că respinge și apelul declarat de C.N.A.D.N.R. SA, împotriva sentinței

nr. 98 din 02 februarie 2009 a Tribunalului Sibiu, secția civilă.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 18 martie 2010.