ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1865/2010

Deliberând asupra recursurilor civile de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 98 din 2 februarie 2009, Tribunalul Sibiu, secția civilă, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., în sensul că a dispus anularea hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 97 și 98 din 12 februarie 2008 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local al comunei Șelimbăr; a obligat pârâtul la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună exproprierea terenului situat în Șelimbăr, de 3600 mp, identificat cu nr. de parcelă A-238/38 înscris în Titlul de proprietate nr. 1208/5/2002 emis de Comisia județeană Sibiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor; a stabilit despăgubirea cuvenită reclamantului pentru terenul identificat mai sus la 72.000 Euro (20 Euro/mp), echivalent în lei la cursul din ziua plății, și a respins celelalte cereri, ca și cererea de chemare în garanție formulată de către C.N.A.D.N.R.

SA, în contradictoriu cu chemata în garanție C.N.T.E.E. T. SA, sucursala de Transport Sibiu. În prealabil a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție C.N.T.E.E. T. SA, s ucursala Sibiu. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.T.E.E. T. SA. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, prin motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului expropriat prin hotărârile atacate și că prețul metrului pătrat de teren oferit de către pârâtă este mult sub valoarea de circulație a terenurilor din zonă. Mai mult, expropriatorul a efectuat o lucrare de dezmembrare care presupune fărâmițarea terenului și diminuarea valorii acestuia.

În drept, au fost invocate prevederile art. 9 din H.G. nr. 941/2004, art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 și art. 274 C. proc. civ. C.N.A.D.N.R. a formulat cerere de chemare în garanție a C.N.T.E.E.E.T. SA, sucursala de T. Sibiu, solicitând ca aceasta să fie obligată la exproprierea suplimentară a terenului ce depășește 143 mp și respectiv 100 mp și la plata despăgubirilor aferente. Cu cheltuieli de judecată. In motivarea cererii a arătat, în esență, că față de dispozițiile legii energiei electrice și de convenția încheiată între reclamant și chemata în garanție, aceasta din urmă poate fi obligată la exproprierea suplimentară și la plata despăgubirilor aferente. În drept, pârâta a invocat prevederile art. 16 din Legea nr. 13/2007 și art. 60 și art. 61 C. proc.

civ. Chemata în garanție a depus la rândul ei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sucursalei care nu are personalitate juridică, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.T.E.E. T. SA. În conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., prima instanță a analizat mai întâi excepțiile invocate de către chemata în garanție și a constatat că, într-adevăr, potrivit prevederilor art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 627/2000, sucursalele de transport ale T., nu au personalitate juridică, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.T.E.E. - T. SA, sucursala de T. Sibiu, este fondată, motiv pentru care a fost admisă. Pe cale de consecință, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a acesteia formulată de către pârât.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.T.E.E. - T.S. SA, a fost respinsă ca fiind fără obiect, întrucât din cuprinsul cererii de chemare în garanție rezultă că doar sucursala Sibiu este parte în cauză. S-a mai reținut, că reclamantul este proprietarul parcelei cu nr. cadastral A-238/38 teren arabil de 3600 mp situată în intravilanul comunei Șelimbăr, din care a fost dispusă exproprierea unei suprafețe de 243 mp teren, iar în vederea despăgubirii reclamantului, expropriatul a stabilit prin cele două hotărâri contestate suma de 7696 lei, cu care reclamantul nu a fost de acord. În vederea stabilirii despăgubirilor a fost dispusă de instanța de fond efectuarea unei expertize topografice, conform art. 25 din Legea nr. 33/1994.

S-a stabilit astfel, că suprafața afectată de lucrări este de 406 mp teren, față de 243 mp teren stabilită de expropriator, însă terenul afectat de culoarul de trecere a liniei de transport a energiei electrice este incomod folosibil, datorită poziționării stâlpilor și rețelelor, astfel că nu mai poate fi vândut și că s-ar impune exproprierea totală, fiind stabilită o valoare de circulație de 20 Euro/mp. În acest context, s-a conchis ca reclamantul trebuie să fie despăgubit la valoarea reală a imobilului expropriat, respectiv la 20 Euro/mp așa cum prevăd dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituție, art. 1 din Legea 33/1994 și respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO. Referitor la suprafața expropriată, instanța de fond a stabilit că se impune a fi de 3600 mp teren, conform expertizei.

Cu privire la acest aspect, s-a constatat că susținerile pârâtului conform cărora nu poate fi obligat la exproprierea unei suprafețe suplimentare sunt nefondate, pentru că, potrivit H.G. nr. 1628/2006, „expropriatul” este Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, ceea ce înseamnă că procedura prevăzută de Legea 33/1994 se desfășoară doar în contradictoriu cu acesta, iar, pe de altă parte, art. 24 alin. (4) din lege prevede expres posibilitatea de a se dispune exproprierea totală a terenului, astfel că acțiunea s-a admis în limitele menționate. Prin decizia civilă nr. 119 din 18 iunie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R.

SA; a schimbat în parte sentința apelată numai în ceea ce privește suprafața de teren ce se impune a fi expropriată și, în consecință, a obligat pârâta la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună exproprierea suprafeței de teren de 405 mp, situată în comuna Șelimăr, județul Sibiu, identificată cu numărul de parcelă 238/38, înscrisă în Titlul de proprietate nr. 1208/5/2002 emis de Comisia Județeană Sibiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului, întabulat în C.F. 1143 N Bungard; a menținut dispozițiile sentinței cu privire la stabilirea despăgubirilor la valoarea de 20 Euro/mp, stabilind o despăgubire totală de 8.120 Euro raportat la suprafața ce se impune a fi expropriată, sumă ce se va plăti în lei la cursul zilei din ziua plății; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a respins apelul declarat de reclamantul G.G.

împotriva aceleiași sentințe, fără cheltuieli de judecată în apel. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelul pârâtei C.N.A.D.N.R. SA București este fondat, urmând a fi admis cu schimbarea doar în parte a sentinței, în limitele ce vor fi arătate. Prin H.G. nr. 1682 din 29 noiembrie 2006 a fost declanșată procedura de expropriere pentru utilitate publică a terenurilor afectate de obiectivul de investiții - varianta ocolitoare a Municipiului Sibiu, context în care Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, efectuează procedura de expropriere prevăzută de Legea nr. 33/1999, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 198/2004. Pentru executarea lucrărilor, s-a dispus exproprierea unei suprafețe de 243 mp teren arabil din parcela identificată cu numere cadastrale noi 238/38/2 și 238/38/3.

Conform concluziilor experților, suprafața real afectată de lucrări este de 406 mp, față de 243 mp cât a stabilit expropriatorul. Prima instanță a reținut că terenul reclamantului, afectat de culoarul de trecere a liniei de transport a energiei electrice, este incomod folosibil datorită poziționării stâlpilor și rețelelor, astfel că nici nu mai poate fi vândut, impunându-se exproprierea totală a acestuia, respectiv 3600 mp. În acest sens, au fost înlăturate susținerile pârâtului conform cărora nu poate fi obligat la exproprierea unei suprafețe suplimentare, instanța de fond argumentându-și soluția pe prevederile H.G. nr. 1628/2006, respectiv că expropriator este Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

SA, astfel că toată procedura instituită de Legea nr. 33/1994 se desfășoară doar în contradictoriu cu acesta. Sub acest aspect, sentința este nelegală, întrucât suprafața afectată este cea necesară efectuării lucrării, astfel că prima instanță, neîntemeiat, a dispus emiterea unei noi hotărâri pentru întreaga parcelă de 3600 mp, zonă ce cuprinde atât suprafața necesară pentru montarea stâlpilor, de 143 mp și de 100 mp, cât a fost expropriată, cât și suprafața de protecție și de siguranță. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, (fila 102-106), s-a stabilit în mod corect că suprafața reală afectată de lucrări este de 405 mp și nu 3600 mp cum nejustificat a conchis instanța de fond. De altfel terenurile ce formează centura ocolitoare au trecut în proprietatea Statului Român în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu proprietarii.

C.N.A.D.N.R. SA, prin această expropriere, pune în fapt la dispoziția furnizorului de utilități terenul necesar pentru relocarea acelor utilități. Cât privește despăgubirea cuvenită reclamantului apelant, respectiv de 20 Euro/mp, a fost menținută, reținând că prima instanță a pronunțat, sub acest aspect, o sentință temeinică și legală, în raport de dispozițiile art. 25 și urm. din Legea nr. 33/1994. Valoarea stabilită de experți este una reală și se circumscrie art. 44 alin. (3) din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E .D.O. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantul G.G. și pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., criticând-o pentru nelegalitate. Prin recursul său, reclamantul G.G.

a indicat ca temei legal al criticilor formulate art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestora a arătat că a declarat apel C.N.A.D.N.R. SA, care a stat în proces în reprezentarea Statului Român, în nume propriu, astfel că, greșit, instanța de apel a admis apelul declarat de o persoană care nu are calitate de parte în litigiu și a schimbat calitatea părților, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 294 C. proc. civ.; că deși a invocat excepția inadmisibilității apelului declarat de C.N.A.D.N.R.

SA, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei excepții; că instanța de apel a stabilit că se impune exproprierea suprafeței de 405 mp din terenul de 3.600 mp, întrucât doar această suprafață ar fi afectată de lucrările de investiții, fără a ține seama de solicitarea reclamantului de a fi expropriată întreaga suprafață, conform art. 34 din Legea nr. 33/1994, și fără a motiva în vreun fel respingerea cererii de expropriere a întregului teren; că instanța de apel nu a motivat în vreun fel înlăturarea probelor administrate în fața instanței de fond și din care reiese cu certitudine că întreaga suprafață a terenului se impune a fi expropriată; că limitarea despăgubirilor acordate expropriatului la suprafața de 405 mp, ce reprezintă suprafața ocupată de fundația de beton a stâlpilor de susținere a rețelelor electrice, fără a avea în vedere și situația terenului rămas după expropriere, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 24-26 din Legea nr. 33/1994 și a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale de la Paris, din 20 martie 1952. Prin recursul său, pârâta C.N.A.D.N.R.

SA a arătat că decizia recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă arată că decizia recurată nu este legală sub aspectul „stabilirii privind exproprierea suplimentară și acordarea de despăgubiri pentru diferența de suprafață până la 405 mp, întrucât exproprierea a avut loc pentru montarea a doi stâlpi de înaltă tensiune pe suprafețele de 100 mp teren și 143 mp teren. și că, la calcularea cuantumului despăgubirii, experții se raportează la momentul transferului de proprietate, potrivit art. 98 alin. (3) din Legea nr. 184/2008, și nu la valoarea echivalentului în lei, „din data plății”.

Examinând recursurile declarate de reclamantul G.G. și C.N.A.D.N.R. SA , instanța constată următoarele : Criticile formulate de recurentul-reclamant se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere „când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.”. În speță, recurentul-reclamant invocă inadmisibilitatea apelului declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA în nume propriu, deși a stat în proces în reprezentarea Statului Român, astfel că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. Această critică este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza și obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi. Excepțiile de procedură și altele asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi”. Prin apelul declarat împotriva sentinței primei instanțe, pârâta C.N.A.D.N.R. SA nu a precizat că exercită calea de atac în nume propriu, iar faptul că aceasta a stat în proces în numele Statului Român rezultă din împrejurarea că instanța de apel a analizat cererea de apel în considerarea pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, și astfel, implicit, s-a răspuns excepției inadmisibilității apelului declarat de C.N.A.D.N.R.

SA, ca fiind declarat de o persoană juridică ce nu are calitatea de parte în raportul juridic dedus judecății. Prin urmare, în speță nu sunt incidente dispozițiilor art. 294 C. proc. civ., deoarece în apel nu s-a schimbat calitatea părților, astfel că motivul de recurs formulat de recurentul-reclamant și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat. În ceea ce privește motivul de recurs formulat de recurentul-reclamant, cât și recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., li se va răspunde prin următoarele considerente comune: Recurentul-reclamant critică decizia recurată în sensul că, în mod greșit, instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 24-26 din Legea nr. 33/1994, a limitat despăgubirile acordate la suprafața de 405 mp, deși întreaga suprafață de 3600 mp este afectată de realizarea capacității energetice, iar pârâtul Statul Român critică decizia recurată în sensul că, în mod greșit, instanța de apel a acordat despăgubiri pentru suprafața de 405 mp, deși exproprierea a avut loc pentru montarea a doi stâlpi de înaltă tensiune pe suprafețele de 100 mp teren și de 143 mp teren. Prin H.G nr. 1682 din 29 noiembrie 2006, a fost declanșată procedura de expropriere pentru utilitate publică a terenurilor afectate de obiectivul de investiții-varianta ocolitoare a Municipiului Sibiu, context în care Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

SA, a efectuat procedura de expropriere prevăzută de Legea nr. 33/1994, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 198/2004 . Pentru executarea lucrărilor, s-a dispus exproprierea suprafeței de 243 mp teren arabil din parcela identificată cu numere cadastrale noi 238/38/2 și 238/38/3, din suprafața de 3600 mp teren arabil, înscrisă cu nr. cadastral A – 238/38, proprietatea reclamantului. Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, modificată, „în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia în raport de situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă, în caz contrar, va dispune exproprierea totală”.

Instanța de apel a reținut că, prin raportul de expertiză efectuat în primă instanță, s-a stabilit în mod argumentat de către experți că suprafața reală afectată de lucrările de investiții este de 405 mp teren și nu de 3600 mp teren, cum nejustificat a conchis instanța de fond. Prin concluziile raportului de expertiză existent la filele 102 – 106 dosar fond, s-a reținut că suprafața real afectată de lucrări este de 406 mp teren, însă s-a mai reținut că se impune exproprierea totală a terenului, întrucât acesta este incomod folosibil, raportul dintre cheltuieli și producția obținută fiind negativ, și, în plus, nu se pot efectua lucrări în zona de protecție decât cu aprobarea T.S.

Din schițele anexe la acest raport de expertiză, filele 107 – 113 dosar fond, rezultă că, în raport de situația reală a obiectului de investiții de utilitate publică, respectiv poziționarea stâlpilor și rețelelor electrice, exproprierea în parte nu este posibilă, întrucât culoarul de trecere a liniei de transport a energiei electrice face terenul neexpropriat incomod folosibil, pe de o parte, iar, pe de altă parte, pentru același considerent, acesta nici nu mai poate fi vândut. Față de cele reținute, în raport de situația reală, se constată că, legal, prima instanță a dispus exproprierea totală a suprafeței de 3600 mp teren arabil, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 Critica formulată de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

SA, potrivit căreia, cu încălcarea dispozițiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 184/2008, instanța a dispus greșit ca plata despăgubirilor să se efectueze la valoarea echivalentului în lei la data plății, și nu la data transferului de proprietate, nu s-a constituit în critică în apelul declarat de pârât, fiind, astfel, formulată omisso medio , iar sancțiunea este aceea a neanalizării sale. Pentru considerentele expuse, instanța în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA și va admite recursul declarat de reclamantul G.G.; va casa în parte decizia recurată în sensul că va respinge și apelul formulat de C.N.A.D.N.R. SA. Va menține restul dispozițiilor deciziei, respectiv cele privind respingerea apelului declarat de reclamantul G.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 119 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Admite recursul declarat de reclamantul G.G. împotriva aceleiași decizii pe care o casează în parte, în sensul că respinge și apelul declarat de C.N.A.D.N.R. SA, împotriva sentinței nr. 98 din 02 februarie 2009 a Tribunalului Sibiu, secția civilă. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.