ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1542/2010

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 2377 din 19

septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanții S.E.L., S.E.D. și M.M. împotriva pârâtului

Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D.G.F.P.

Prahova, care a fost obligat să le plătească reclamanților, în calitate de

moștenitori ai defunctului S.M., suma de 52.729,9 lei, reprezentând prejudiciu

material, constând în drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit acestuia,

pentru perioada 9 august 2001 – 16 septembrie 2005, dacă nu ar fi fost arestat,

sumă actualizată și de 200.000 lei, reprezentând daune morale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că autorul reclamanților a fost arestat pe nedrept în perioada 1

august 2001 – 31 iulie 2003, când măsura arestării a încetat de drept, că pe

baza unei expertize a fost stabilit cuantumul prejudiciului material, iar cel

al prejudiciului moral a fost determinat pe baza probelor administrate în

cauză.

Apelurile declarate de reclamanți,

de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova au fost respinse, ca nefondate, prin

decizia nr. 48 din 6 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții S.E.L., S.E.D. și M.M., pârâtul Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Prahova și Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Reclamanții și-au încadrat motivele

de recurs în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și au susținut, în

esență că, a fost greșit stabilit cuantumul daunelor morale, raportat la

prejudiciul moral suferit de autorul lor și de familia acestuia, situație în

care se impunea a le fi admise pretențiile, în limita sumei totale de 3.200.000

RON, precizată prin acțiune.

Prin recursul încadrat în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile

menționate în art. 504 C. proc. pen., deoarece nu rezultă în cauză caracterul

nelegal al măsurii arestării autorului reclamanților și că este exagerat

cuantumul daunelor morale stabilite.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești a susținut că în cauză nu s-a dovedit existența unei erori judiciare,

pentru a fi admisibilă acțiunea și că se impune reducerea cuantumului daunelor

morale, care este mult prea mare.

Recursurile sunt nefondate.

Prin rezumarea motivelor cuprinse în

cele trei recursuri se constată că este invocată neîndeplinirea condițiilor

prevăzute în art. 504 C. proc. pen., pentru a putea fi angajată răspunderea

statului și greșita stabilire a cuantumului daunelor morale.

Prin decizia nr. 2784 din 11 iunie

2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a fost

restituită cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru completarea

materialului probator, iar urmare acestei decizii a fost emisă ordonanța de

înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea autorului reclamanților

de a nu părăsi țara (fila 23 din dosarul tribunalului).

Prin ordonanța din 7 martie 2007 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești a fost dispusă încetarea urmăririi

penale în privința autorului reclamanților pentru infracțiunile prevăzute de

art. 215, art. 248, art. 288 și art. 291 C. pen., din motivarea ordonanței

rezultând că nu a fost făcută dovada săvârșirii unor infracțiuni de către

ceilalți coinculpați situație în care este lipsită de relevanță împrejurarea că

în privința autorului reclamanților, măsura dispusă a fost determinată de

decesul acestuia.

Așa fiind, se constată că în cauză

sunt incidente prevederile art. 504 alin. (2) și (3) C. proc. pen., în

condițiile în care urmărirea penală a vizat săvârșirea acelorași fapte de către

toți coinculpații.

Și cuantumul daunelor morale a fost

stabilit prin corecta aplicare a prevederilor art. 505 alin. (2) C. proc. pen.,

conform cărora, la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata

privării de libertate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori

asupra familiei acestuia, criterii avute în vedere de către instanțe, pe baza

probelor administrate în cauză.

În consecință, recursurile urmează a

fi respinse, ca nefondate, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanții S.E.L., S.E.D. și M.M.B., de pârâtul Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice și de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Prahova împotriva deciziei nr. 48 din 6 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.