ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 959/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 102, pronunțată la data

de 26 iunie 2009, Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București a admis,

în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea SA W., în

contradictoriu cu A.D.S., a anulat toate formele de executare silită efectuate

de către A.D.S. cu privire la creanța în cuantum de 795.571,55 dolari S.U.A.,

reprezentând penalități pentru nerealizarea investițiilor, menținând formele de

executare silită efectuate de către A.D.S. cu privire la creanța de 883 lei,

reprezentând penalități aferente plății cu întârziere a contravalorii ratei a

IV-a și dobânzile aferente.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că, efectuând o investiție de 1.254.220,50

lei, mai mare decât cea prevăzută în contract de 1.054.195 dolari S.U.A.,

contestatoarea și-a îndeplinit anticipat obligația asumată, așa încât nu mai

avea cum să respecte termenele scadente ulterioare impuse de contract, a cărui

clauză penală se aplică doar în cazul în care cumpărătorul nu realizează volumul

de investiții angajat, în cuantumul și termenele prevăzute în anexă, fără a

conține prevederi pentru situația îndeplinirii anticipate a acestei obligații,

deci clauza penală, prevăzută de art. 9.5, nu poate fi aplicată în cazul

îndeplinirii anticipate a obligației, chiar dacă această obligație s-a

îndeplinit parțial, doar sub aspectul cuantumului nu și al termenelor

contractuale, și a constatat că executarea silită pornită de intimată pentru

creanța solicitată cu titlu de penalități pentru nerealizarea investițiilor

asumate nu îndeplinește, în totalitate, condițiile prevăzute de art. 379 C.

proc. civ., sub aspectul caracterului cert și lichid, iar, potrivit alin. (1)

al acestui articol, nicio urmărire silită nu poate avea loc decât pentru o

creanță certă, lichidă și exigibilă, cerințe pe care nu le îndeplinește creanța

în cuantum de 795.571,55 dolari S.U.A. În ce privește cealaltă creanță,

cuprinsă în titlu executoriu, în cuantum de 883 Ron, instanța a reținut că nu a

fost contestată și nici nu s-au produs dovezi în sensul că nu se datorează.

Împotriva menționatei

hotărâri a formulat recurs intimata A.D.S., fără a indica temeiul de drept al

cererii sale, solicitând modificarea, în parte, a hotărârii atacate, cu

consecința respingerii contestației la executare și cu privire la creanța de

795.571,55 dolari S.U.A., reprezentând penalități pentru nerealizarea

investițiilor.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că sentința atacată este netemeinică și nelegală, dată cu

greșita interpretare a art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 în soluționarea excepției

inadmisibilității contestației la executare prin încheierea din data de 22

februarie 2008, cu încălcarea art. 969 C. civ., față de prevederile art. 9.5 și

art. 9.6 din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 10 octombrie 2002,

modificat prin actul adițional din 19 iulie 2004 și cu nesocotirea art. 2 din

O.U.G. nr. 64/2005, în conformitate cu care contractele de vânzare - cumpărare

încheiate cu A.D.S. constituie titluri executorii, dispunându-se, greșit,

anularea formelor de executare privind suma de 795.571,55 dolari S.U.A.,

întrucât cumpărătoarea nu a realizat investițiile asumate prin menționatele

acte juridice și nu a făcut dovada realizării acestora din surse proprii,

potrivit clauzelor contractuale și cu încălcarea principiului puterii de lucru

judecat, prin ignorarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1277

din 5 mai 2009, considerentele și dispozițiile instanței de fond neavând nici

suport legal și nici suport contractual, aspecte ce pot fi încadrate, cu

aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recursul este nefondat.

Astfel, respingând excepția

inadmisibilității contestației la executare invocată de intimată, întemeiată pe

dispozițiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, prin încheierea pronunțată la data

de 22 februarie 2008, cu motivarea că sancțiunea nerespectării acestor

prevederi legale constă în neprimirea cererii de către judecător, scopul

prevăzut de lege fiind comunicarea actelor către partea potrivnică, se constată

că instanța a dat o corectă interpretare acestor dispoziții legale, întrucât rațiunea

instituirii obligației de comunicare a documentelor prevăzute de precitatul

text legal constă în asigurarea celerității soluționării cauzei, iar procedura

administrativă pe care o prevede nu reprezintă o procedură prealabilă în sensul

art. 109 C. proc. civ.

Este de observat că prima

instanță a constatat, cu justețe, că intimata a pornit executarea silită pentru

creanța solicitată cu titlu de penalitate pentru nerealizarea investițiilor

asumate, fără ca aceasta să îndeplinească, în totalitate, condițiile prevăzute

de art. 379 C. proc. civ., sub aspectul caracterului său cert și lichid, în

raport cu modul de executare a obligației de a face investițiile în speță,

prevederi ce constituie fundamentul juridic al sentinței recurate, așa încât nu

se poate reține nici încălcarea prevederilor contractuale evocate, nici a

principiului statornicit prin art. 969 alin. (1) C. proc. civ., iar autoritatea

de lucru judecat, invocată în raport cu decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 1277 din 5 mai 2009, nu-și găsește incidența în speță, nefiind

îndeplinite cerințele art. 1201 C. civ., întrucât obiectul prezentei

contestații la executare este diferit de cel ce a constituit obiectul

contestației la executare soluționată irevocabil prin menționata decizie, așa încât

nu se poate reține incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte

va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurenta A.D.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 102 din 26

iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 martie 2010.