ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 653/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4291/COM din 21

noiembrie 2008, Tribunalul Constanța, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei SC F. SA Medgidia și a

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC R.N.C. SRL

Iași.

Pe fond a fost admisă

în parte acțiunea reclamantei și pârâta a fost obligată la plata

sumelor de 2.960 lei contravaloare marfă, 102.319 lei cheltuieli de

depozitare, 41.769 lei contravaloare marfă deteriorată, 28.692 lei daune

și 5.525 lei dobândă legală calculată până la data de

30 iunie 2004.

A respins cererea de

obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, în continuare și a respins ca

nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta SC R.N.C.

SRL, obligând pârâta la 5.856 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâta SC

R.N.C. SRL Iași împotriva sentinței nr. 4291/COM din 21 noiembrie

2008 a Tribunalului Constanța, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

civilă nr. 73/COM din 22 iunie 2009.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat recurs pârâta SC R.N.C. SRL Iași la data de 10

septembrie 2009.

Recurenta pârâtă SC R.N.C.

SRL Iași la 11 februarie 2010 a depus la dosar sentința nr. 1579/COM

din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Iași din care rezultă că

s-a dispus dizolvarea acesteia potrivit dispozițiilor art. 237 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 31/1990, modificată pentru nedepunerea situațiilor

financiare, cerând să se constate lipsa capacității sale de

folosință și imposibilitatea depunerii taxei de timbru.

Potrivit art. 11 din Legea nr.

146/1997 și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, modificată prin

Legea nr. 123/1997, recursul trebuia timbrat cu  2.149 lei taxă

judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.

Constatând că taxele nu

au fost plătite anticipat, s-a pus în vedere recurentei, în

condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, să

plătească sumele datorate până la primul termen de judecată.

Alineatul (3) al art. 20 din

legea menționată, sancționează cu anularea cererii

neîndeplinirea obligației de plată a taxelor, până la primul

termen stabilit de instanță.

Față de această

situație se constată că deși la acest termen de

judecată pârâta nu mai are calitate procesuală activă, avându-se

în vedere că recursul a fost declarat de SC R.N.C. SRL Iași la data

de 10 septembrie 2009, conform datei de pe ștampila poștei, deci

înainte de dizolvarea acesteia prin sentința civilă nr. 1579/COM din

27 octombrie 2009 a Tribunalului Iași și cum problema timbrajului se

analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de recurs

și reținând că recurenta nu și-a îndeplinit obligația

legală de a achita taxa de timbru, Înalta Curte cu aplicarea

dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și

art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificată, va anula recursul pârâtei ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de pârâta SC R.N.C. SRL Iași împotriva deciziei nr. 73/COM din 22

iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială

maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal,

ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.