ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 653/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4291/COM din 21 noiembrie 2008, Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC F. SA Medgidia și a lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC R.N.C. SRL Iași. Pe fond a fost admisă în parte acțiunea reclamantei și pârâta a fost obligată la plata sumelor de 2.960 lei contravaloare marfă, 102.319 lei cheltuieli de depozitare, 41.769 lei contravaloare marfă deteriorată, 28.692 lei daune și 5.525 lei dobândă legală calculată până la data de 30 iunie 2004. A respins cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, în continuare și a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta SC R.N.C.

SRL, obligând pârâta la 5.856 lei cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâta SC R.N.C. SRL Iași împotriva sentinței nr. 4291/COM din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 73/COM din 22 iunie 2009. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta SC R.N.C. SRL Iași la data de 10 septembrie 2009. Recurenta pârâtă SC R.N.C. SRL Iași la 11 februarie 2010 a depus la dosar sentința nr. 1579/COM din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Iași din care rezultă că s-a dispus dizolvarea acesteia potrivit dispozițiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, modificată pentru nedepunerea situațiilor financiare, cerând să se constate lipsa capacității sale de folosință și imposibilitatea depunerii taxei de timbru.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, modificată prin Legea nr. 123/1997, recursul trebuia timbrat cu 2.149 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar. Constatând că taxele nu au fost plătite anticipat, s-a pus în vedere recurentei, în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, să plătească sumele datorate până la primul termen de judecată. Alineatul (3) al art. 20 din legea menționată, sancționează cu anularea cererii neîndeplinirea obligației de plată a taxelor, până la primul termen stabilit de instanță. Față de această situație se constată că deși la acest termen de judecată pârâta nu mai are calitate procesuală activă, avându-se în vedere că recursul a fost declarat de SC R.N.C.

SRL Iași la data de 10 septembrie 2009, conform datei de pe ștampila poștei, deci înainte de dizolvarea acesteia prin sentința civilă nr. 1579/COM din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Iași și cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de recurs și reținând că recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală de a achita taxa de timbru, Înalta Curte cu aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificată, va anula recursul pârâtei ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC R.N.C. SRL Iași împotriva deciziei nr. 73/COM din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.