ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față; Pe baza actelor dosarului constată următoarele: La data de 14 decembrie 2009, sub nr. 9879/1/2009, s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea penală formulată de petentul A.I. împotriva magistraților G.F., A.M.D., D.G. de la instanța supremă și a „delegatului Ministerului Public", pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual, nerespectarea hotărârilor judecătorești, complicitate la tentativă de omor. In motivarea plângerii, petentul arată că la data de 13 noiembrie 2009 a înaintat Ministerului Public o plângere penală împotriva intimaților magistrați, prezentând infracțiunile pe care aceștia le-au comis la soluționarea dosarului nr. 1034/59/2009 al Secției penale de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Conform susținerilor petentului, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a refuzat cercetarea cauzei și a încălcat dispozițiile art. 277 C. proc. pen., întrucât nu i-a comunicat rezoluția adoptată până la data depunerii plângerii în instanță. In drept, petentul invocă art. 278/1 alin. (2) C. proc. pen. Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petentul A.I., întemeiată pe dispozițiile art. 278/1 alin. (2) C. proc. pen. este inadmisibilă, întrucât nu este îndreptată împotriva unei rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată, astfel cum prevede alin. (1) al aceluiași articol. În conținutul dispozițiilor art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 se prevede că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 C. proc.

pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată precum și orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță. Rezultă din aceste dispoziții procedurale că plângerea întemeiată pe art. 278/1 C. proc. pen. vizează expres și limitativ soluțiile de netrimitere în judecată, respectiv neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale sau clasarea.

De altfel, prin decizia nr. LVII (57) din 24 septembrie 2007 dată în recurs în interesul legii, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au stabilit că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor acestuia, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen. este inadmisibilă. Or, în cauză, petentul s-a adresat cu o plângere organului de urmărire penală solicitând tragerea la răspunde penală a intimaților pentru săvârșirea mai multor infracțiuni dar nu a fost adoptată nicio soluție până la data la care petentul a depus plângerea la instanța de judecată.

Petentul este nemulțumit de faptul că procurorul nu a efectuat cercetări în cauză și nu i-a comunicat soluția în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277 C. proc. pen. acte ce nu pot fi supuse controlului judiciar în procedura reglementată de art. 278/1 C. proc. pen. Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 278/1 alin. (2) C. proc. pen. invocate de către petent, această normă procedurală vizând ipoteza în care în cauză a fost adoptată o rezoluție sau ordonanță de netrimitere în judecată, persoana nemulțumită s-a adresat cu plângere procurorului ierarhic superior iar acesta nu a soluționat-o în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277 C. proc. pen. Intr-o atare situație legiuitorul a prevăzut pentru persoana interesată dreptul de a se adresa instanței de judecată competente în termen de 20 de zile de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

Așa cum s-a arătat mai sus, petentul nu se află în situația reglementată de art. 278.1 C. proc. pen., nefiind adoptată încă o soluție cu privire la sesizarea petentului. Înalta Curte constată că plângerea formulată de petentul A.I. este inadmisibilă și din perspectiva dispozițiilor art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen. întrucât nu cuprinde elementele cerute de aceste norme. Astfel, potrivit art. 222 alin. (1) C. proc. pen. plângere este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică căreia i s-a cauzat o vătămare prin infracțiune. Art. 222 alin. (2) C. proc. pen. prevede mențiunile pe care trebuie să le cuprindă plângerea, și anume: numele, prenumele, calitatea, domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă de care înțelege să se folosească.

Indicarea tuturor acestor mențiuni dă plângerii un conținut precis, constituind o condiție de admisibilitate a plângerii. Examinând plângerea formulată de petentul A.I., Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde elementele esențiale cerute de norma procedurală anterior invocată, întrucât în conținutul său nu sunt descrise în concret faptele pentru care se solicită tragerea la răspundere penală a intimaților magistrați, petentul limitându-se la enumerarea unor infracțiuni: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual, nerespectarea hotărârilor judecătorești, complicitate la tentativă de omor pe care intimații le-ar fi comis cu ocazia soluționării dosarului penal nr. 1034/59/2009 aflat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată că plângerea petentului A.I. nu este admisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen., invocate de acesta, întrucât nu vizează unul din actele procurorului prevăzute în mod expres și limitativ de alin. (1) al acestui articol, după cum nu este admisibilă nici din perspectiva dispozițiilor art. 222 C. proc. pen. întrucât nu cuprinde mențiunile esențiale cerute de această norma procedurală. În consecință, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A.I., care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.I. Obligă petentul să plătească suma de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2010.