ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii penale de față;

Pe baza actelor dosarului constată următoarele:

La data de 14 decembrie

2009, sub nr. 9879/1/2009, s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție plângerea penală formulată de petentul A.I.

împotriva magistraților G.F., A.M.D., D.G. de la instanța supremă și a

„delegatului Ministerului Public", pentru săvârșirea infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului,

fals intelectual, nerespectarea hotărârilor judecătorești, complicitate la

tentativă de omor.

In motivarea

plângerii, petentul arată că la data de 13 noiembrie 2009 a înaintat

Ministerului Public o plângere penală împotriva intimaților magistrați,

prezentând infracțiunile pe care aceștia le-au comis la soluționarea dosarului

nr. 1034/59/2009 al Secției penale de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Conform susținerilor petentului, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție a refuzat cercetarea cauzei și a încălcat dispozițiile art. 277 C.

proc. pen., întrucât nu i-a comunicat rezoluția adoptată până la data depunerii

plângerii în instanță.

In drept, petentul invocă art. 278/1 alin. (2) C.

proc. pen.

Examinând actele

dosarului, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petentul A.I.,

întemeiată pe dispozițiile art. 278/1 alin. (2) C. proc. pen. este

inadmisibilă, întrucât nu este îndreptată împotriva unei rezoluții sau

ordonanțe de netrimitere în judecată, astfel cum prevede alin. (1) al aceluiași

articol.

În conținutul

dispozițiilor art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin Legea nr. 356/2006 se prevede că, după respingerea plângerii făcute

conform art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de

procuror, persoana vătămată precum și orice alte persoane ale căror interese

legitime au fost vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data

comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art.

278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece

cauza în primă instanță.

Rezultă din aceste

dispoziții procedurale că plângerea întemeiată pe art. 278/1 C. proc. pen.

vizează expres și limitativ soluțiile de netrimitere în judecată, respectiv

neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea

urmăririi penale sau clasarea.

De altfel, prin

decizia nr. LVII (57) din 24 septembrie 2007 dată în recurs în interesul legii,

Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au stabilit că

plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de

procuror ori în baza dispozițiilor acestuia, altele decât rezoluțiile sau

ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278/1

alin. (1) C. proc. pen. este inadmisibilă.

Or, în cauză,

petentul s-a adresat cu o plângere organului de urmărire penală solicitând

tragerea la răspunde penală a intimaților pentru săvârșirea mai

multor infracțiuni dar nu a fost adoptată nicio soluție până la data la

care petentul a depus plângerea la instanța de judecată. Petentul este

nemulțumit de faptul că procurorul nu a efectuat cercetări în cauză și nu i-a

comunicat soluția în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277 C. proc. pen.

acte ce nu pot fi supuse controlului judiciar în procedura reglementată de art.

278/1 C. proc. pen.

Înalta Curte constată

că nu sunt incidente dispozițiile art. 278/1 alin. (2) C. proc. pen. invocate

de către petent, această normă procedurală vizând ipoteza în care în cauză a

fost adoptată o rezoluție sau ordonanță de netrimitere în judecată, persoana

nemulțumită s-a adresat cu plângere procurorului ierarhic superior iar acesta

nu a soluționat-o în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277 C. proc. pen. Intr-o

atare situație legiuitorul a prevăzut pentru persoana interesată dreptul de a

se adresa instanței de judecată competente în termen de 20 de zile de la data

expirării termenului inițial de 20 de zile.

Așa cum s-a arătat

mai sus, petentul nu se află în situația reglementată de art. 278.1 C. proc.

pen., nefiind adoptată încă o soluție cu privire la sesizarea petentului.

Înalta Curte constată

că plângerea formulată de petentul A.I. este inadmisibilă și din perspectiva

dispozițiilor art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen. întrucât nu cuprinde

elementele cerute de aceste norme.

Astfel, potrivit art.

222 alin. (1) C. proc. pen. plângere este încunoștințarea făcută de o persoană

fizică sau de o persoană juridică căreia i s-a cauzat o vătămare prin

infracțiune.

Art. 222 alin. (2) C.

proc. pen. prevede mențiunile pe care trebuie să le cuprindă plângerea, și

anume: numele, prenumele, calitatea, domiciliul petiționarului, descrierea

faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este

cunoscut și a mijloacelor de probă de care înțelege să se folosească. Indicarea

tuturor acestor mențiuni dă plângerii un conținut precis, constituind o

condiție de admisibilitate a plângerii.

Examinând

plângerea formulată de petentul A.I., Înalta Curte constată că aceasta nu

cuprinde elementele esențiale cerute de norma procedurală anterior invocată,

întrucât în conținutul său nu sunt descrise în concret faptele pentru care se

solicită tragerea la răspundere penală a intimaților magistrați, petentul

limitându-se la enumerarea unor infracțiuni: abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual,

nerespectarea hotărârilor judecătorești, complicitate la tentativă de omor pe

care intimații le-ar fi comis cu ocazia soluționării dosarului penal nr.

1034/59/2009 aflat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În raport cu

cele menționate, Înalta Curte constată că plângerea petentului A.I. nu este

admisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen., invocate de

acesta, întrucât nu vizează unul din actele procurorului prevăzute în mod

expres și limitativ de alin. (1) al acestui articol, după cum nu este

admisibilă nici din perspectiva dispozițiilor art. 222 C. proc. pen. întrucât

nu cuprinde mențiunile esențiale cerute de această norma procedurală.

În consecință, Înalta

Curte va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A.I., care va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.I.

Obligă petentul să

plătească suma de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2010.