ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1971/2010

Asupra recursului penal de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 mai 2010 pronunțată de Curtea

de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. 5521/107/2008, urmare a

aducerii în fața instanței a inculpatului

G.G., împotriva căruia s-a dispus

arestarea în lipsă prin Decizia penală nr. 41/A/2010 din 10 mai 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul anterior menționat, s-a dispus

executarea mandatului de arestare nr. 14 din 10 mai 2010 emis de Curtea de Apel

Alba Iulia în Dosarul nr. 5521/107/2008 pe numele inculpatului G.G., fiul lui G.B.

și M.C., pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 11 mai 2010 și

până la data de 9 iunie 2010, arătându-se totodată că încheierea face parte

integrantă din Decizia penală nr. 41/A/2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia în Dosarul nr. 5521/107/2008, urmând a se comunica inculpatului, cu

ocazia audierii, o copie a mandatului de arestare nr. 14/2010 emis de Curtea de

Apel Alba Iulia.

În baza art. 193 alin. (5) C.

proc. pen. raportat la art. 128 C. proc. pen. s-a dispus ca onorariul

interpretului de limba italiană, în cuantum de 57,87 lei, să fie avansat din fondurile

M.J.L.C.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a reținut că prin Decizia penală nr.

41/A/2010 din 10 mai 2010 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 5521/107/2008,

s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de

inculpatul G.G., cu măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile,

începând cu data depistării sale.

Totodată, s-a constatat că

inculpatul a fost arestat în lipsă și, fiind identificat de către organele de poliție

în țară, a fost prezentat de organele judiciare la instanță, la data de 11 mai

2010.

S-a mai reținut că

inculpatul nu a ridicat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea și fiind

adus în fața judecătorului, a declarat că a fost în imposibilitate de a se

prezenta la termenul de judecată din 13 aprilie 2010, întrucât nu a avut mijloc

de transport, iar la termenul de judecată din 4 mai 2010 nu s-a prezentat

întrucât s-a aflat în eroare, crezând că este vorba de 5 mai 2010, zi în care

acesta s-a și prezentat în instanță.

S-a constatat, de asemenea,

că termenul de 30 de zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a

inculpatului curge de la data de 11 mai 2010, urmând să expire la 9 iunie 2010.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul G.G., solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive, arătând că

obligațiile impuse de instanță nu au fost încălcate cu rea-credință,

invocându-se și o lipsă de procedură, în sensul că citarea s-a făcut la o

adresă greșită.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul

declarat este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu

sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot

fi atacate separat cu recurs, iar în conformitate cu dispozițiile art. 385

1

alin. (3) din același cod, recursul declarat împotriva sentinței sau deciziei

se socotește făcut și împotriva încheierilor chiar dacă acestea au fost date

după pronunțarea hotărârii.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, încheierea recurată nu este dintre cele împotriva cărora se poate

uza de calea de atac a recursului, aceasta făcând parte integrantă din Decizia penală

nr. 41/A/2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 5521/107/2008

astfel încât putea fi atacată numai odată cu decizia anterior menționată.

În raport de considerentele

arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen. să respingă recursul declarat de inculpat, ca inadmisibil.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul pentru interpretul

de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva încheierii din 11 mai 2010 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5521/107/2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

M.J.

Onorariul cuvenit

interpretului de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 18 mai 2010.