ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2871/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2871/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată,
la data de 28 mai 2008, reclamanta L.L., prin reprezentant legal L.V., a chemat
în judecată pe pârâta SC N.M. SRL Rădăuți solicitând ca în baza sentinței ce se
va pronunța să fie obligată la plata sumei de 1.000.000 euro cu titlu de daune
morale.
În susținerea pretențiilor
reclamanta a arătat că prin articolul publicat în paginile acestui ziar în
numărul nr. 109 din 4 – 10 mai i s-a creat un prejudiciu, încălcându-se dreptul
la protecția imaginii unui minor și s-au publicat știri neadevărate și
neverificate fără a se cere acordul tatălui său pentru publicarea pozei sale,
în condițiile în care este minoră.
Reclamanta a mai arătat că
prin articolul publicat într-un ziar local, care apare într-un oraș mic a dus
la distrugerea vieții sale și a liniștii familiei sale menționând în continuare
considerentele sale cu privire la dispozițiile anumitor persoane, dispoziții de
care este învinuit pe nedrept tatăl său.
Prin sentința civilă nr. 3039
din 27 iunie 2008, Judecătoria Rădăuți a admis excepția necompetenței materiale
a instanței și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Suceava.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că obiectul prezentei cereri are o valoare de 1.000.000
euro, respectiv 37 miliarde lei.
Tribunalul Suceava, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 154 din 2
februarie 2009, a admis excepția prematurității și a respins acțiunea ca
prematur introdusă.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi convocat pârâta la
conciliere directă fiind încălcate dispozițiile art. 720 C. proc. civ.
S-a avut în vedere că, chiar
dacă reclamanta are calitatea de comerciant litigiul este unul comercial în
virtutea dispozițiilor art. 56 C. com.
Curtea de Apel Suceava, secția
comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 52 din 13
aprilie 2009, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de control judiciar a reținut că, în speță fapta ilicită are legătură
cu actele și operațiunile legate de activitatea pe care pârâta o exercită ca
profesiune, ca întreprindere comercială, publicarea și difuzarea articolului de
presă neavând caracter civil.
De asemenea, s-a mai reținut
de către instanța de control judiciar, că reclamanta nu a respectat
dispozițiile art. 720
1
C. proc. civ., instanța în mod temeinic și
legal văzând și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., a respins
acțiunea ca prematură.
Cu petiția înregistrată, la
data de 7 mai 2009, L.L. a declarat recurs împotriva soluției instanței de
apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art.
304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că în mod eronat
s-a făcut încadrarea acestei cauze ca un litigiu comercial întrucât daunele
morale solicitate nu au legătură cu aspectele comerciale, litigiul având
caracter civil care nu impune procedura prealabilă în condițiile art. 720 C.
proc. civ.
Recursul este fondat.
Din economia reglementărilor
cuprinse în art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., rezultă că procesele și
cererile în materie comercială al căror obiect este sau nu evaluabil în bani,
ratione materiae sunt de competența jurisdicției comerciale.
Logic, înțelesul și
conținutul sintagmei „procese și cereri în materie comercială” se determină
prin prisma izvoarelor dreptului comercial, cu precădere a Codului comercial
care, prin alcătuire și finalitate constituie reglementarea de bază a materiei
comerciale.
Or, art. 4 C. com.,
socotește comerciale în afara actelor juridice sau operațiunilor prevăzute de art.
3, denumite fapte de comerț obiective și, celelalte contracte și obligațiuni
ale unui comerciant” dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul rezultă
din însuși actul săvârșit de comerciant. În primul caz (art. 3) comercialitatea
fiind obiectivă este independentă de calitatea persoanei pe care le săvârșește.
În al doilea (art. 4) caracterul comercial al unor acte juridice sau operațiuni
este conferit subiectiv de calitatea persoanei care le săvârșește. Textul
instituie astfel o prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile
comerciantului indiferent de izvorul lor. Prin excepție, între altele,
prezumția cade dacă obligația comerciantului este de natură civilă adică prin
structură și funcție nu are nimic comun cu activitatea de comerț respectiv este
fără legătură cu exercițiul profesiunii comerciantului și utilitatea comerțului
său. În accepțiunea practicii judiciare, obiectul cauzei dedus judecății este
eminamente civil fapt reținut și de sentința nr. 3039 din 27 iunie 2008 a
Judecătoriei Rădăuți.
Prin soluțiile date ulterior
de instanțe respectiv tribunal și Curtea de Apel Suceava încalcă autoritatea de
lucru judecat.
Litigiul fiind de natură
civilă nu se aplică dispozițiile art. 720 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta L.L.L.
Casează decizia nr. 52 din
13 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, și sentința nr. 154 din 2 februarie 2009 a Tribunalului
Suceava și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Suceava, secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 noiembrie 2009.