ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1407/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin decizia nr. 3079 din 4 mai 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de

revizuenta I.M. împotriva deciziei nr. 443 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel

București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin cererea înregistrată la data de

18 mai 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă, revizuenta I.M. a solicitat

revizuirea deciziei nr. 3079 din 4 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția

I

civilă, pronunțată în Dosarul

nr. 4607/2/2009, fără a indica temeiul juridic al cererii, respectiv cazurile

de revizuire și nici motivele de fapt pe care se întemeiază.

Ulterior, a depus la dosar numeroase

petiții și memorii prin care și-a exprimat nemulțumirea față de modul cum au

fost soluționate demersurile sale judiciare.

La termenul de judecată din 14 martie

2013, Înalta Curte, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii

de revizuire.

Cererea de revizuire este

inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Revizuirea oferă posibilitatea

retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în cazurile strict

determinate de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 322 din C.

proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, sau dacă a fost dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Din textul citat rezultă că, pentru

hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus

o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei

cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.

Hotărârile instanțelor de recurs care

evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând

cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.

Cu alte cuvinte, pentru a se putea

cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus

condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie

stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de

judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurări de

fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă

dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese dată până la

cel moment.

Or, în speță, prin decizia a cărei

revizuire se solicită, a fost respins ca tardiv recursul declarat de revizuenta

I.M., astfel că cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere că prin

această hotărâre nu s-a abordat fondul litigiului, astfel încât nu poate forma

obiect al cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) din

C. proc. civ..

Așa fiind, se constată că nu este

îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire impusă

de dispozițiile art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. și anume aceea ca

hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea

altor condiții specifice reglementate de cazurile de revizuire ar deveni

inutilă.

Cum însă cererea de revizuire a fost

formulată fără indicarea vreuneia din situațiile prevăzute la cele 10 puncte

ale art. 322 din C. proc. civ. și această împrejurare determină inadmisibilitatea

cererii, raportat la prevederile art. 326 din C. proc. civ..

Față de considerentele expuse, cererea

de revizuire formulată de revizuenta I.M. este inadmisibilă și se va respinge

în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 3079 din 4 mai 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă, formulată de revizuenta I.M..

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 martie

2013.