ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1407/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 3079 din 4 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de revizuenta I.M. împotriva deciziei nr. 443 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Prin cererea înregistrată la data de 18 mai 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuenta I.M. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3079 din 4 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 4607/2/2009, fără a indica temeiul juridic al cererii, respectiv cazurile de revizuire și nici motivele de fapt pe care se întemeiază.

Ulterior, a depus la dosar numeroase petiții și memorii prin care și-a exprimat nemulțumirea față de modul cum au fost soluționate demersurile sale judiciare. La termenul de judecată din 14 martie 2013, Înalta Curte, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire. Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în cazurile strict determinate de lege. Potrivit dispozițiilor art. 322 din C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Din textul citat rezultă că, pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei. Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată. Cu alte cuvinte, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurări de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese dată până la cel moment.

Or, în speță, prin decizia a cărei revizuire se solicită, a fost respins ca tardiv recursul declarat de revizuenta I.M., astfel că cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere că prin această hotărâre nu s-a abordat fondul litigiului, astfel încât nu poate forma obiect al cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) din C. proc. civ.. Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire impusă de dispozițiile art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. și anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea altor condiții specifice reglementate de cazurile de revizuire ar deveni inutilă.

Cum însă cererea de revizuire a fost formulată fără indicarea vreuneia din situațiile prevăzute la cele 10 puncte ale art. 322 din C. proc. civ. și această împrejurare determină inadmisibilitatea cererii, raportat la prevederile art. 326 din C. proc. civ.. Față de considerentele expuse, cererea de revizuire formulată de revizuenta I.M. este inadmisibilă și se va respinge în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 3079 din 4 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuenta I.M.. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2013.