ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 301/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 301/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra
cauzei de față, constată următoarele;
Prin Sentința civilă
nr. 1088 din 21 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr,
6694/110/2012, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de contestatoarea O.M.,
în contradictoriu cu intimata SC A.R.A.V.I.G. SA București, fiind anulată
Decizia de concediere nr. 615 din 11 octombrie 2012 emisă de intimata și
dispunându-se reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, respectiv
de consilier asigurări.
A fost
obligată intimata să plătească contestatoarei toate drepturile salariate
neacordate, începând cu 11 octombrie 2012, actualizate conform indicelui de
inflație și a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect
obligarea intimatei la plata daunelor morale.
Prin
Decizia civilă nr. 506 din 7 mai 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă,
pronunțată în Dosarul nr. 6694/110/2012, a fost admis recursul promovat de
pârâtă împotriva Sentinței civile nr. 1088 din 21 iunie 2013, și, pe cale de
consecință, modificată, în parte, sentința recurată în sensul că a fost
respinsă cererea de reintegrare în postul deținut anterior și a fost obligată
intimata să plătească contestatoarei toate drepturile salariale neacordate,
începând cu 11 octombrie 2012 și până la 31 iulie 2013 inclusiv, actualizate
conform indicelui de inflație. Au fost menținute celelalte dispoziții din
sentință.
Prin
cererea de revizuire înregistrată cu nr. 367/32/2014, la data de 21 mai 2014,
pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, astfel cum a fost motivată
ulterior, la 11 iunie 2014, 15 septembrie 2014 și respectiv 16 septembrie 2014,
reclamanta O.M. a invocat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 1, 2 și 7,
faptul că:
-
dispozitivul Deciziei civile nr. 506 din 7 mai 2034 a Curții de Apel Bacău,
secția I civilă, cuprinde dispoziții contradictorii în sensul că, pe de o
parte, a fost respinsă cererea de reintegrare în postul deținut anterior, iar,
pe de altă parte, a fost obligată intimata să plătească contestatoarei toate
drepturile salariale neacordate, începând cu î 1 octombrie 2012 și până la 31
iulie 2013 inclusiv, actualizate conform indicelui de inflație;
- instanțele
de fond și de recurs nu s-au pronunțat asupra capătului al doilea al cererii de
chemare în judecată, prin care a solicitat anularea procesului-verbal nr. 10876
din 21 august 2012 și a hotărârii comisiei de evaluare prealabilă prin care s-a
dispus încetarea activității reclamantei pe motiv de necorespundere
profesională, iar în legătură cu capătul al treilea, instanța nu s-a pronunțat
asupra perioadei până la care urma să i se acorde drepturi salariale;
-
contrarietatea este determinată de existența concomitentă a Sentinței civile
nr. 1088 din 21 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău și a Deciziei civile
nr. 506 din 7 mai 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.
Prin
Decizia nr. 841 din data de 3 noiembrie 2814, Curtea de Apel Bacău, secția I
civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe
dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ. și, disjungând cererea de
revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Analizând
cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 pct 7 C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele
considerente:
Revizuirea
reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea
retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșita
în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.
Motivele
de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru
fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice.
Potrivit
dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la
admisibilitatea cererii de revizuire și la faptele pe care se întemeiază,
Dispoziția
legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de
revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
în
ipoteza de revizuire invocată de revizuent, potrivit dispozițiilor art. 322
alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în
instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o
instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (...) 7. dacă există
hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade
deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași
calitate.
Cazul de
revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe
autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a
doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și
având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară,
aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri
reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului
judecat".
Rezultă
că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă
sunt întrunite, cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri
judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice
și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză. De asemenea,
hotărârile, trebuie să fie pronunțate în dosare diferite, ce privesc două
cereri de chemare în judecată distincte.
În acest
sens, tripla identitate, ca și condiție de admisibilitate a cererii de
revizuire, trebuie analizată în raport de dispozițiile art. 1201 C. civ.,
conform căruia "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată
are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași
părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate",
Cerințele
legale prevăzute de art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece
revizuenta apreciază că hotărârea supusă revizuirii, Decizia nr. 506 din 7 mai
2014 a Curții de Apel Bacău, secția 1 civilă, este potrivnică Sentinței civile
nr. 1088 din 21 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, în același dosar,
nr. 6694/110/2012, în etape procesuale diferite (fond și recurs).
Or, în
cazul în care hotărârile sunt pronunțate în același dosar, aflat în diferite
faze procesuale, iar nu în dosare diferite, cererea nu poate fi primită,
problema existenței unor hotărâri potrivnice și a încălcării autorității de
lucru judecat punându-se numai atunci când hotărârile au fost pronunțate în
dosare deosebite.
Prin
urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Dată
fiind prioritatea soluționării excepției inadmisibilității, celelalte aspecte
subsumate prezentei căi de atac, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu
dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția invocată fiind o
excepție de fond absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza cererii de
revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta O.M. împotriva
Deciziei civile nr. 506 din 07 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,
secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015.
Procesat
de GGC - GV