ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În data de 15 noiembrie 2012, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată o plângere penală formulată împotriva judecătorilor P.A., N.C.G., M.M. și G.D. judecători al Curții de Apel Alba, președintele I.C.C.J. judecător L.D.S., vicepreședintele I.C.C.J. - judecător R.A.P. și președintele Secției Penale al I.C.C.J. judecător J.C. În susținerea plângerii au fost invocate o serie de dosare penale formate ca urmare a plângerilor depuse de către petent la diferite date de timp. Atașat acestei plângeri, au fost anexate o serie de documente respectiv: extras din articole de presă, plângere adresată Prefecturii Hunedoara și răspunsul la această plângere, plângere adresată președintelui I.C.C.J., judecător L.D.S.

și cerere adresată președintelui Curții de Apel Alba, judecător P.A. În esență, petentul face referire la săvârșirea de către judecătorii anterior menționați, a infracțiunilor de șantaj, abuz în serviciu, fals și uz de fals. Față de motivele invocate și având în vedere documentele depuse la dosar, Înalta Curte constată că plângerea formulată a fost greșit îndreptată către instanța de judecată și urmează a dispune transmiterea acesteia spre competentă soluționare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, pentru următoarele motive: În temeiul art. 222 alin. (1) C. proc. pen., orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale prin săvârșirea unei infracțiuni, se poate adresa organului de urmărire penală printr-o plângere.

În vederea soluționării plângerilor penale, legiuitorul a stabilit norme imperative de competență care stabilesc cu caracter obligatoriu procedura de urmat și organele de urmărire penală în atribuțiile cărora intră soluționarea unor astfel de plângeri. Pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil, normele de procedură au stabilit competența de cercetare în sarcina organelor de urmărire penală (procuror și organele poliției judiciare) și posibilitatea asigurării unui control judiciar imparțial asupra soluțiilor date de aceste organe, instanței de judecată. Având în vedere calitatea persoanelor împotriva cărora este îndreptată plângerea și făcând aplicarea dispozițiilor art. 209 alin. 3 coroborat cu art. 222 alin. (7) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite plângerea formulată de petentul I.A., spre soluționare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, organ competent să efectueze cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de șantaj, abuz în serviciu, fals și uz de fals de către judecătorii P.A., N.C.G., M.M., G.D., L.D.S., R.A.P. și J.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite plângerile formulate de petiționarul I.A. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2013.