ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele: Pe rolul Judecătoriei Galați a fost înregistrată sub numărul 7480/233/2012 cererea formulată de petentul S.C., având ca obiect recunoașterea pe cale principală a unei hotărâri penale pronunțată de o instanță judecătorească din străinătate. Prin Sentința penală nr. 1229 din 19 iunie 2012 Judecătoria Galați a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Iași, unde a fost înregistrată sub numărul de față, respectiv nr. 20617/245/2012. Prin Sentința penală nr. 2789 din 5 octombrie 2012, Judecătoria Iași a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Iași. În temeiul art. 42 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, a declinat în favoarea Judecătoriei Galați competența de soluționare a cererii formulate de petentul S.C., având ca obiect recunoașterea pe cale principală a unei hotărâri penale pronunțată de o instanță judecătorească din străinătate.

În baza art. 43 C. proc. pen. a constatat conflictul negativ de competență între Judecătoria Iași și Judecătoria Galați și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele: Petentul S.C. a sesizat Judecătoria Galați la data de 27 aprilie 2012 cu o cerere având ca obiect recunoașterea pe cale principală a unei hotărâri penale pronunțată de o instanță judecătorească din străinătate. Prin Sentința penală nr. 1229 din 19 iunie 2012, Judecătoria Galați a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Iași, motivându-și soluția pe faptul că petentul S.C. și-a ales domiciliul procedural la cabinetul de avocat al apărătorului său, cabinet situat în mun.

Iași. Judecătoria Iași a apreciat că în mod greșit Judecătoria Galați (prin Sentința penală nr. 1229 din 19 iunie 2012) a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, reținând că potrivit art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, competența de soluționare a cererii de recunoaștere pe cale principală a unei hotărâri penale pronunțată de o instanță judecătorească din străinătate aparține Judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul. Chiar dacă formularea textului de lege menționat este una oarecum deficitară, prin locul unde se află condamnatul trebuie înțeles locul unde acesta domiciliază (cum, de altfel, a reținut și Judecătoria Galați) sau, cel puțin, unde acesta locuiește în mod stabil, iar nu locul unde se află un anumit domiciliu procesual ales.

În cauză, petentul domiciliind în mun. Galați, competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei Galați, instanța căreia i s-a și adresat în mod corect petentul (depunând la dosarul Judecătoriei Galați și copia cărții de identitate pentru "a face dovada adresei de domiciliu", așa cum a menționat chiar petentul condamnat). Domiciliul procesual ales este locul unde, conform art. 177 alin. (2) C. proc. pen., se comunică citația și celelalte acte de procedură (cum, de altfel, a și menționat petentul condamnat în cuprinsul cererii). A se admite o soluție contrară, înseamnă a lipsi de efect dispozițiile art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, care stabilesc o competență teritorială exclusivă, întrucât orice persoană și-ar putea "alege instanța" care să îi soluționeze cererea, indicându-și un domiciliu procesual ales în circumscripția acelei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 20617/245/2012. Examinând cauza, Înalta Curte constată că Judecătoria Galați este competentă să soluționeze cauza de față având în vedere dispozițiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, care precizează expres că, competența de soluționare a cererii de recunoaștere pe cale principală a unei hotărâri penale pronunțată de o instanță judecătorească din străinătate aparține judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul, așa cum în mod corect a reținut și Judecătoria Iași. Acest text de lege stabilește normele care reglementează competența judiciară a instanțelor privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Determinarea domiciliului se efectuează în conformitate cu legea statului în care instanța este sesizată. Noțiunea de domiciliu nu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând, în această materie, locuința statornică și principală a condamnatului, conform înscrierilor în cartea de identitate, ci nu adresa unde acesta locuiește efectiv. Astfel, în literatura juridică de specialitate s-a apreciat că stabilitatea, care caracterizează domiciliul legal și domiciliul de drept comun, constă în aceea că domiciliul reprezintă locuința statornică. Prin acest caracter domiciliul se deosebește de reședință. Domiciliul are ca scop să lege un individ, din punct de vedere juridic, de un anumit punct determinat din spațiu, din teritoriu.

În viața sa juridică orice individ trebuie găsit într-un anumit loc; domiciliul este cel care operează localizarea juridică a fiecărui individ. Or, dacă domiciliul nu ar avea stabilitate, funcția sa ar deveni iluzorie. Prin urmare, domiciliul condamnatului, astfel cum a fost determinat în paragrafele anterioare, respectiv cel precizat în actul de identitate a condamnatului, determină competența teritorială de soluționare a cauzei, respectiv, Judecătoria Galați care este competentă să soluționeze cauza prezentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe contestatorul condamnat S.C. în favoarea Judecătoriei Galați. Trimite dosarul acestei instanțe. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2013. Procesat de GGC - GV