ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra

cauzei penale de față, reține următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Galați a fost înregistrată

sub numărul 7480/233/2012 cererea formulată de petentul S.C., având ca obiect

recunoașterea pe cale principală a unei hotărâri penale pronunțată de o

instanță judecătorească din străinătate.

Prin Sentința penală

nr. 1229 din 19 iunie 2012 Judecătoria Galați a declinat cauza în favoarea

Judecătoriei Iași, unde a fost înregistrată sub numărul de față, respectiv nr.

20617/245/2012.

Prin Sentința penală

nr. 2789 din 5 octombrie 2012, Judecătoria Iași a admis excepția de

necompetență teritorială a Judecătoriei Iași.

În temeiul art. 42

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

republicată, a declinat în favoarea Judecătoriei Galați competența de

soluționare a cererii formulate de petentul S.C., având ca obiect recunoașterea

pe cale principală a unei hotărâri penale pronunțată de o instanță

judecătorească din străinătate.

În baza art. 43 C.

proc. pen. a constatat conflictul negativ de competență între Judecătoria Iași

și Judecătoria Galați și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a

hotărî astfel a reținut următoarele:

Petentul S.C. a

sesizat Judecătoria Galați la data de 27 aprilie 2012 cu o cerere având ca

obiect recunoașterea pe cale principală a unei hotărâri penale pronunțată de o

instanță judecătorească din străinătate.

Prin Sentința penală

nr. 1229 din 19 iunie 2012, Judecătoria Galați a declinat cauza în favoarea

Judecătoriei Iași, motivându-și soluția pe faptul că petentul S.C. și-a ales

domiciliul procedural la cabinetul de avocat al apărătorului său, cabinet

situat în mun. Iași.

Judecătoria Iași a

apreciat că în mod greșit Judecătoria Galați (prin Sentința penală nr. 1229 din

19 iunie 2012) a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Iași, reținând că potrivit art. 133 alin. (2) din Legea nr.

302/2004 republicată, competența de soluționare a cererii de recunoaștere pe

cale principală a unei hotărâri penale pronunțată de o instanță judecătorească

din străinătate aparține Judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se

află condamnatul. Chiar dacă formularea textului de lege menționat este una

oarecum deficitară, prin locul unde se află condamnatul trebuie înțeles locul

unde acesta domiciliază (cum, de altfel, a reținut și Judecătoria Galați) sau,

cel puțin, unde acesta locuiește în mod stabil, iar nu locul unde se află un

anumit domiciliu procesual ales. În cauză, petentul domiciliind în mun. Galați,

competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei Galați, instanța căreia

i s-a și adresat în mod corect petentul (depunând la dosarul Judecătoriei

Galați și copia cărții de identitate pentru "a face dovada adresei de

domiciliu", așa cum a menționat chiar petentul condamnat).

Domiciliul procesual

ales este locul unde, conform art. 177 alin. (2) C. proc. pen., se comunică

citația și celelalte acte de procedură (cum, de altfel, a și menționat petentul

condamnat în cuprinsul cererii).

A se admite o soluție

contrară, înseamnă a lipsi de efect dispozițiile art. 133 alin. (2) lit. c) din

Legea nr. 302/2004 republicată, care stabilesc o competență teritorială

exclusivă, întrucât orice persoană și-ar putea "alege instanța" care

să îi soluționeze cererea, indicându-și un domiciliu procesual ales în circumscripția

acelei instanțe.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

20617/245/2012.

Examinând cauza,

Înalta Curte constată că Judecătoria Galați este competentă să soluționeze

cauza de față având în vedere dispozițiile art. 133 alin. (2) din Legea nr.

302/2004 republicată, care precizează expres că, competența de soluționare a

cererii de recunoaștere pe cale principală a unei hotărâri penale pronunțată de

o instanță judecătorească din străinătate aparține judecătoriei în a cărei

circumscripție teritorială se află condamnatul, așa cum în mod corect a reținut

și Judecătoria Iași.

Acest text de lege

stabilește normele care reglementează competența judiciară a instanțelor

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Determinarea

domiciliului se efectuează în conformitate cu legea statului în care instanța

este sesizată.

Noțiunea de domiciliu

nu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând, în această materie,

locuința statornică și principală a condamnatului, conform înscrierilor în

cartea de identitate, ci nu adresa unde acesta locuiește efectiv.

Astfel, în literatura

juridică de specialitate s-a apreciat că stabilitatea, care caracterizează

domiciliul legal și domiciliul de drept comun, constă în aceea că domiciliul

reprezintă locuința statornică. Prin acest caracter domiciliul se deosebește de

reședință. Domiciliul are ca scop să lege un individ, din punct de vedere

juridic, de un anumit punct determinat din spațiu, din teritoriu. În viața sa

juridică orice individ trebuie găsit într-un anumit loc; domiciliul este cel

care operează localizarea juridică a fiecărui individ. Or, dacă domiciliul nu

ar avea stabilitate, funcția sa ar deveni iluzorie.

Prin urmare,

domiciliul condamnatului, astfel cum a fost determinat în paragrafele

anterioare, respectiv cel precizat în actul de identitate a condamnatului,

determină competența teritorială de soluționare a cauzei, respectiv,

Judecătoria Galați care este competentă să soluționeze cauza prezentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei, privind pe contestatorul condamnat S.C. în favoarea

Judecătoriei Galați.

Trimite dosarul

acestei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - GV