ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 29 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost sesizată de Curtea de Apel Cluj în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între această instanță și Judecătoria Cluj-Napoca. Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin Sentința penală nr. 762 din 14 iunie 2012 Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței materiale și, în baza art. 42 C. proc. pen. rap. la art. 136 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, și a declinat competența de soluționare a cauzei penale privind recunoașterea hotărârii penale pronunțată de autoritățile judiciare olandeze Centrale Utrecht Verwerking O.M.

Utrecht față de R.Ș., în favoarea Curții de Apel Cluj-Napoca. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că dispozițiile art. 136 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, stabilește competența de soluționare a cererilor de recunoaștere a hotărârilor penale pronunțate în străinătate, în favoarea curții de apel. Prin Sentința penală nr. 1130/33/2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Curții și, în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. rap. la 234 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost declinată în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, competența de soluționare a cauzei penale privind recunoașterea hotărârii penale pronunțată de autoritățile judiciare olandeze Centrale Utrecht Verwerking O.M.

Utrecht față de R.Ș. Potrivit art. 43 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut că la dosarul cauzei a fost depus certificatul prevăzut de art. 4 al Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005, din care rezultă că amenda aplicată numitului R.Ș. este o amendă contravențională, aplicată de autoritățile judiciare olandeze pentru depășirea cu 17 km/oră a vitezei maxime legale pe drumurile auto din afara localității precum și actul prin care s-a aplicat sancțiunea pecuniară.

În raport de dispozițiile art. 233 și urm. din Legea nr. 302/2004 prin care s-a transpus Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare și având în vedere practica instanței supreme, Curtea a apreciat că autoritatea judiciară română competentă să execute o astfel de hotărâre este judecătoria, conform normelor generale de competență, în legea specială nefiind stabilite norme derogatorii în acest sens. Examinând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Cluj și Judecătoria Cluj-Napoca, în conformitate cu prevederile art. 43 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Cluj-Napoca, pentru următoarele considerente: Prin cererea formulată de Ministerul Justiției - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală, înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca la data de 24 mai 2012, s-a solicitat recunoașterea sancțiunii pecuniare aplicate de autoritățile olandeze, cetățeanului român R.Ș. Cererea a fost emisă de autoritățile judiciare olandeze pentru executarea unei amenzi de 99 euro aplicată pentru depășirea cu 17 km/oră a vitezei maxime legale pe drumurile auto din afara localității. Înalta Curte, rămânând consecventă opiniei exprimate în alte cauze similare, reține că în Secțiunea a 4-a din Legea nr. 302/2004, republicată sunt reglementate condițiile și procedura de recunoaștere reciprocă a sancțiunilor pecuniare.

În conformitate cu prevederile art. 234 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritățile române competente să emită și să execute o hotărâre astfel cum este definită de art. 233 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, sunt instanțele judecătorești.

Din coroborarea textelor de lege enunțate cu cele ale art. 240 alin. (1) din legea specială rezultă că, autoritățile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalități și sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepția cazului în care se constată că este incident unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la art. 241. Astfel, dacă în cazul procedurii de recunoaștere a unei hotărâri penale străine, legiuitorul a prevăzut în mod expres competența curții de apel, conform dispozițiilor art. 132 și urm. din Legea nr. 302/2004, în cazul procedurii recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare, se face referire doar la competența instanțelor judecătorești de a emite o hotărâre.

În atare situație, întrucât în Secțiunea a 4-a din lege ce reglementează cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 referitoare la aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare, nu sunt prevăzute norme derogatorii de competență, sunt aplicabile regulile generale în materie, cele cuprinse în dispozițiile art. 25 și art. 30 alin. (1) C. proc. pen. În cauză, se constată că autoritățile judiciare olandeze i-au aplicat cetățeanului român R.Ș. o sancțiune pecuniară de 99 euro ca urmare a depășirii vitezei maxime legale în afara localității și, pe cale de consecință, competența de a executa această hotărâre aparține judecătoriei.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen. rap. la art. 234 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind recunoașterea hotărârii penale pronunțată de autoritățile judiciare olandeze Centrale Utrecht Verwerking O.M. Utrecht, față de R.Ș. în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, instanță căreia i se va trimite dosarul. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul R.Ș. în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, instanță căreia i se va trimite dosarul spre competentă soluționare. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2013. Procesat de GGC - GV