ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 29 octombrie 2012, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, a fost sesizată de Curtea de Apel Cluj în

vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între această

instanță și Judecătoria Cluj-Napoca.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că, prin Sentința penală nr. 762 din 14 iunie 2012

Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței materiale și, în baza

art. 42 C. proc. pen. rap. la art. 136 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, și a

declinat competența de soluționare a cauzei penale privind recunoașterea

hotărârii penale pronunțată de autoritățile judiciare olandeze Centrale Utrecht

Verwerking O.M. Utrecht față de R.Ș., în favoarea Curții de Apel Cluj-Napoca.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că dispozițiile art. 136

alin. (2) din Legea nr. 302/2004, stabilește competența de soluționare a

cererilor de recunoaștere a hotărârilor penale pronunțate în străinătate, în

favoarea curții de apel.

Prin Sentința penală

nr. 1130/33/2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a fost admisă excepția

necompetenței teritoriale a Curții și, în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen.

rap. la 234 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost declinată în

favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, competența de soluționare a cauzei penale

privind recunoașterea hotărârii penale pronunțată de autoritățile judiciare

olandeze Centrale Utrecht Verwerking O.M. Utrecht față de R.Ș.

Potrivit art. 43

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat intervenit conflictul negativ de

competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea

conflictului.

Pentru a dispune

astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut că la dosarul cauzei a fost depus

certificatul prevăzut de art. 4 al Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului

din 24 februarie 2005, din care rezultă că amenda aplicată numitului R.Ș. este

o amendă contravențională, aplicată de autoritățile judiciare olandeze pentru

depășirea cu 17 km/oră a vitezei maxime legale pe drumurile auto din afara

localității precum și actul prin care s-a aplicat sancțiunea pecuniară.

În raport de

dispozițiile art. 233 și urm. din Legea nr. 302/2004 prin care s-a transpus

Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind

aplicarea recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare și având în vedere

practica instanței supreme, Curtea a apreciat că autoritatea judiciară română

competentă să execute o astfel de hotărâre este judecătoria, conform normelor

generale de competență, în legea specială nefiind stabilite norme derogatorii în

acest sens.

Examinând conflictul

negativ de competență ivit între Curtea de Apel Cluj și Judecătoria

Cluj-Napoca, în conformitate cu prevederile art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte

constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Cluj-Napoca,

pentru următoarele considerente:

Prin cererea

formulată de Ministerul Justiției - Serviciul cooperare judiciară

internațională în materie penală, înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca la

data de 24 mai 2012, s-a solicitat recunoașterea sancțiunii pecuniare aplicate

de autoritățile olandeze, cetățeanului român R.Ș.

Cererea a fost emisă

de autoritățile judiciare olandeze pentru executarea unei amenzi de 99 euro

aplicată pentru depășirea cu 17 km/oră a vitezei maxime legale pe drumurile

auto din afara localității.

Înalta Curte,

rămânând consecventă opiniei exprimate în alte cauze similare, reține că în

Secțiunea a 4-a din Legea nr. 302/2004, republicată sunt reglementate

condițiile și procedura de recunoaștere reciprocă a sancțiunilor pecuniare.

În conformitate cu

prevederile art. 234 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată,

autoritățile române competente să emită și să execute o hotărâre astfel cum

este definită de art. 233 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004,

republicată, sunt instanțele judecătorești.

Din coroborarea

textelor de lege enunțate cu cele ale art. 240 alin. (1) din legea specială

rezultă că, autoritățile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără

alte formalități și sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru

executarea acesteia, cu excepția cazului în care se constată că este incident

unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la art. 241.

Astfel, dacă în cazul

procedurii de recunoaștere a unei hotărâri penale străine, legiuitorul a

prevăzut în mod expres competența curții de apel, conform dispozițiilor art.

132 și urm. din Legea nr. 302/2004, în cazul procedurii recunoașterii reciproce

a sancțiunilor pecuniare, se face referire doar la competența instanțelor

judecătorești de a emite o hotărâre.

În atare situație,

întrucât în Secțiunea a 4-a din lege ce reglementează cooperarea cu statele

membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a

Consiliului din 24 februarie 2005 referitoare la aplicarea principiului recunoașterii

reciproce sancțiunilor pecuniare, nu sunt prevăzute norme derogatorii de

competență, sunt aplicabile regulile generale în materie, cele cuprinse în

dispozițiile art. 25 și art. 30 alin. (1) C. proc. pen.

În cauză, se constată

că autoritățile judiciare olandeze i-au aplicat cetățeanului român R.Ș. o

sancțiune pecuniară de 99 euro ca urmare a depășirii vitezei maxime legale în

afara localității și, pe cale de consecință, competența de a executa această

hotărâre aparține judecătoriei.

Prin urmare, pentru

considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C.

proc. pen. rap. la art. 234 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind

recunoașterea hotărârii penale pronunțată de autoritățile judiciare olandeze

Centrale Utrecht Verwerking O.M. Utrecht, față de R.Ș. în favoarea Judecătoriei

Cluj-Napoca, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor

rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe inculpatul R.Ș. în favoarea Judecătoriei

Cluj-Napoca, instanță căreia i se va trimite dosarul spre competentă

soluționare.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - GV