ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului de competență de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 1243 din data de 08 noiembrie 2012, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 136 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat în favoarea Curții de Apel Cluj competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de recunoaștere a hotărârii penale pronunțate de autoritățile olandeze - Centrale Verwerking O.M. Utrecht, față de C.A. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că, la data de 11 octombrie 2012, a fost înregistrată pe acestei rolul acestei instanțe cererea de recunoaștere a hotărârii penale pronunțate de autoritățile olandeze - Centrale Verwerking O.M.

Utrecht, față de numitul C.A. Au fost avute în vedere de către instanță prevederile art. 132 alin. (6) din Legea 302/2004, potrivit cărora competența materială de soluționare a cererilor de recunoaștere a hotărârilor penale pronunțate în străinătate revine curții de apel în raza căreia locuiește persoana condamnată, motiv pentru care a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Cluj. Ulterior, prin Sentința penală nr. 14 din 6 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. 79/33/2013, în baza art. 42 C. proc. pen. rap. la art. 234 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect recunoașterea reciprocă a sancțiunilor pecuniare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Examinând actele dosarului, Curtea de Apel Cluj a reținut că prin cererea formulată de Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală, înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca la data 11 octombrie 2012, s-a solicitat prin prisma dispozițiilor art. 233 - 247 din Legea nr. 302/2004 republicată, să se dispună punerea în executare a sancțiunii pecuniare de 61 de euro aplicată de autoritățile olandeze cetățeanului român C.A.

pentru încălcarea Legii administrației juridice pentru respectarea regulilor de circulație, art. 2. A fost avut în vedere că Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, prevede în Secțiunea a 4-a dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale U.E. în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare.

Astfel, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 233 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, "prin hotărâre (în sensul prezentei secțiuni) se înțelege o hotărâre definitivă prin care s-a aplicat o pedeapsă pecuniară ce trebuie executată față de o persoană fizică sau juridică, dacă hotărârea a fost luată de o autoritate a statului emitent, alta decât o instanță, în ceea ce privește faptele care se pedepsesc conform dreptului național al statului emitent ca fiind încălcări ale normelor legale", iar potrivit art. 234 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, autoritățile române competente să execute o hotărâre sunt instanțele judecătorești.

S-a reținut, de asemenea, că aceste dispoziții se corelează cu prevederile art. 240 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora autoritățile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalități și iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepția cazului în care se constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la art. 241. S-a remarcat că, spre deosebire de condițiile și procedura de recunoaștere a unei hotărâri penale străine la cererea unui stat străin, unde legiuitorul a prevăzut în mod expres competența curții de apel - art. 132 și urm. din Legea nr. 302/2004 -, în cazul recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare, se face doar referire generală la competența instanțelor judecătorești de a emite o hotărâre.

Ca atare, deoarece legea specială în Secțiunea a 4-a, care cuprinde dispozițiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare, nu cuprinde norme derogatorii de competență, s-a constatat că devin aplicabile regulile generale în materie de competență, și anume dispozițiile art. 25 și art. 30 alin. (1) C. proc. pen. Având în vedere că, în cauză, autoritățile judiciare olandeze i-au aplicat cetățeanului român o sancțiune pecuniară de 61 de euro pentru încălcarea Legii administrației juridice pentru respectarea regulilor de circulație, art. 2, s-a apreciat că competența de soluționare a cererii privind punerea în executare a sancțiunii pecuniare revine judecătoriei, în speță Judecătoriei Cluj-Napoca.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând conflictul negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., constată următoarele: Prin cererea formulată de Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare judiciară Internațională în materie penală, înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca la data 11 octombrie 2012, s-a solicitat să se dispună punerea în executare a sancțiunii pecuniare aplicate de autoritățile olandeze cetățeanului român C.A. Cererea a fost emisă de autoritățile judiciare olandeze pentru executarea unei amenzi de 61 de euro aplicată pentru încălcarea Legii administrației juridice pentru respectarea regulilor de circulație, art. 2. În acest sens, Înalta Curte reține că, în Secțiunea a 4-a din Legea nr. 302/2004 republicată, sunt reglementate condițiile și procedura de recunoaștere reciprocă a sancțiunilor pecuniare.

Potrivit art. 234 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, autoritățile române competente să emită și să execute o hotărâre, astfel cum este definită de art. 233 alin. (1) lit. c) din Legea anterior menționată, sunt instanțele judecătorești.

Din coroborarea textelor de lege enunțate cu cele ale art. 240 alin. (1) din legea specială, rezultă că autoritățile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalități și sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepția cazului în care se constată că este incident unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la art. 241. Prin urmare, dacă în cazul procedurii de recunoaștere a unei hotărâri penale străine, legiuitorul a prevăzut în mod expres competența curții de apel, conform dispozițiilor art. 132 și urm. din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul procedurii recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare, se face referire doar la competența instanțelor judecătorești de a emite o hotărâre.

Astfel, față de împrejurarea că în Secțiunea a 4-a din Legea nr. 302/2004 republicată, ce reglementează cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare, nu sunt prevăzute norme derogatorii de competență, rezultă că sunt aplicabile regulile generale în materie, prevăzute de dispozițiile art. 25 și art. 30 alin. (1) C. proc. pen. În prezenta cauză, se constată că autoritățile judiciare olandeze i-au aplicat cetățeanului român C.A. o sancțiune pecuniară de 61 de euro, pentru încălcarea Legii administrației juridice pentru respectarea regulilor de circulație, art. 2, astfel încât competența de a executa hotărârea aparține judecătoriei.

Pe cale de consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 234 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind recunoașterea hotărârii penale pronunțate de autoritățile judiciare olandeze - Centrale Verwerking O.M. Utrecht, față de C.A., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petiționarul C.A. în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, instanță căreia i se va trimite dosarul. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2013. Procesat de GGC - GV