ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
de competență de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 1243 din data de 08
noiembrie 2012, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 136 alin. (2)
din Legea nr. 302/2004, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat în favoarea Curții
de Apel Cluj competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de recunoaștere
a hotărârii penale pronunțate de autoritățile olandeze - Centrale Verwerking
O.M. Utrecht, față de C.A.
Potrivit
dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas
în sarcina statului.
Pentru a hotărî
astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că, la data de 11 octombrie 2012, a
fost înregistrată pe acestei rolul acestei instanțe cererea de recunoaștere a
hotărârii penale pronunțate de autoritățile olandeze - Centrale Verwerking O.M.
Utrecht, față de numitul C.A.
Au fost avute în
vedere de către instanță prevederile art. 132 alin. (6) din Legea 302/2004,
potrivit cărora competența materială de soluționare a cererilor de recunoaștere
a hotărârilor penale pronunțate în străinătate revine curții de apel în raza
căreia locuiește persoana condamnată, motiv pentru care a fost declinată
competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Cluj.
Ulterior, prin
Sentința penală nr. 14 din 6 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,
secția penală și de minori, în Dosarul nr. 79/33/2013, în baza art. 42 C. proc.
pen. rap. la art. 234 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost
declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect recunoașterea
reciprocă a sancțiunilor pecuniare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
În baza art. 43 alin.
(1) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu
soluționarea conflictului negativ de competență.
În temeiul
dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas
în sarcina statului.
Examinând actele
dosarului, Curtea de Apel Cluj a reținut că prin cererea formulată de
Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul
Cooperare judiciară internațională în materie penală, înregistrată la Judecătoria
Cluj-Napoca la data 11 octombrie 2012, s-a solicitat prin prisma dispozițiilor
art. 233 - 247 din Legea nr. 302/2004 republicată, să se dispună punerea în
executare a sancțiunii pecuniare de 61 de euro aplicată de autoritățile
olandeze cetățeanului român C.A. pentru încălcarea Legii administrației
juridice pentru respectarea regulilor de circulație, art. 2.
A fost avut în vedere
că Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională
în materie penală, prevede în Secțiunea a 4-a dispoziții privind cooperarea cu
statele membre ale U.E. în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului
din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a
sancțiunilor pecuniare.
Astfel, s-a reținut
că, potrivit dispozițiilor art. 233 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004,
"prin hotărâre (în sensul prezentei secțiuni) se înțelege o hotărâre
definitivă prin care s-a aplicat o pedeapsă pecuniară ce trebuie executată față
de o persoană fizică sau juridică, dacă hotărârea a fost luată de o autoritate
a statului emitent, alta decât o instanță, în ceea ce privește faptele care se
pedepsesc conform dreptului național al statului emitent ca fiind încălcări ale
normelor legale", iar potrivit art. 234 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,
autoritățile române competente să execute o hotărâre sunt instanțele
judecătorești.
S-a reținut, de
asemenea, că aceste dispoziții se corelează cu prevederile art. 240 alin. (1)
din Legea nr. 302/2004, conform cărora autoritățile judiciare române de
executare recunosc o hotărâre fără alte formalități și iau imediat toate
măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepția cazului în care se
constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau
neexecutare prevăzute la art. 241.
S-a remarcat că, spre
deosebire de condițiile și procedura de recunoaștere a unei hotărâri penale
străine la cererea unui stat străin, unde legiuitorul a prevăzut în mod expres
competența curții de apel - art. 132 și urm. din Legea nr. 302/2004 -, în cazul
recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare, se face doar referire
generală la competența instanțelor judecătorești de a emite o hotărâre.
Ca atare, deoarece
legea specială în Secțiunea a 4-a, care cuprinde dispozițiile privind
cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru
2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului
recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare, nu cuprinde norme derogatorii
de competență, s-a constatat că devin aplicabile regulile generale în materie
de competență, și anume dispozițiile art. 25 și art. 30 alin. (1) C. proc. pen.
Având în vedere că,
în cauză, autoritățile judiciare olandeze i-au aplicat cetățeanului român o
sancțiune pecuniară de 61 de euro pentru încălcarea Legii administrației
juridice pentru respectarea regulilor de circulație, art. 2, s-a apreciat că
competența de soluționare a cererii privind punerea în executare a sancțiunii
pecuniare revine judecătoriei, în speță Judecătoriei Cluj-Napoca.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, examinând conflictul negativ de competență, în
conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., constată
următoarele:
Prin cererea
formulată de Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul
Cooperare judiciară Internațională în materie penală, înregistrată la
Judecătoria Cluj-Napoca la data 11 octombrie 2012, s-a solicitat să se dispună
punerea în executare a sancțiunii pecuniare aplicate de autoritățile olandeze
cetățeanului român C.A.
Cererea a fost emisă
de autoritățile judiciare olandeze pentru executarea unei amenzi de 61 de euro
aplicată pentru încălcarea Legii administrației juridice pentru respectarea
regulilor de circulație, art. 2.
În acest sens, Înalta
Curte reține că, în Secțiunea a 4-a din Legea nr. 302/2004 republicată, sunt
reglementate condițiile și procedura de recunoaștere reciprocă a sancțiunilor
pecuniare.
Potrivit art. 234
alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, autoritățile române
competente să emită și să execute o hotărâre, astfel cum este definită de art.
233 alin. (1) lit. c) din Legea anterior menționată, sunt instanțele
judecătorești.
Din coroborarea
textelor de lege enunțate cu cele ale art. 240 alin. (1) din legea specială,
rezultă că autoritățile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără
alte formalități și sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru
executarea acesteia, cu excepția cazului în care se constată că este incident
unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la art. 241.
Prin urmare, dacă în
cazul procedurii de recunoaștere a unei hotărâri penale străine, legiuitorul a
prevăzut în mod expres competența curții de apel, conform dispozițiilor art.
132 și urm. din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul procedurii
recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare, se face referire doar la
competența instanțelor judecătorești de a emite o hotărâre.
Astfel, față de
împrejurarea că în Secțiunea a 4-a din Legea nr. 302/2004 republicată, ce
reglementează cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea
Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind
aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare, nu
sunt prevăzute norme derogatorii de competență, rezultă că sunt aplicabile
regulile generale în materie, prevăzute de dispozițiile art. 25 și art. 30
alin. (1) C. proc. pen.
În prezenta cauză, se
constată că autoritățile judiciare olandeze i-au aplicat cetățeanului român
C.A. o sancțiune pecuniară de 61 de euro, pentru încălcarea Legii
administrației juridice pentru respectarea regulilor de circulație, art. 2,
astfel încât competența de a executa hotărârea aparține judecătoriei.
Pe cale de
consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor
art. 43 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 234 alin. (2) din Legea nr.
302/2004 republicată, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a
cauzei privind recunoașterea hotărârii penale pronunțate de autoritățile
judiciare olandeze - Centrale Verwerking O.M. Utrecht, față de C.A., în
favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, instanță căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe petiționarul C.A. în favoarea Judecătoriei
Cluj-Napoca, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 13 mai 2013.
Procesat de GGC - GV