ÎCCJ, decizie (scj.ro #83877)

Recunoașterea

sancțiunilor pecuniare.

Comportamente care încalcă

reglementările privind traficul rutier.

Instanța

competentă

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale.

Dispoziții

privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea

Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind

aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare

Indice

alfabetic

: Drept procesual penal

-

recunoașterea

sancțiunilor pecuniare

Legea nr. 302/2004,

art. 187

34

- art. 187

48

Instanța

competentă să recunoască hotărârea pronunțată

într-un stat membru al Uniunii Europene prin care s-a aplicat o sancțiune

pecuniară, pentru comportamente care încalcă reglementările

privind traficul rutier, în procedura prevăzută în Secțiunea a

4-a a Capitolului II din Titlul

VII

al Legii nr. 302/2004 - care cuprinde „dispoziții privind cooperarea cu

statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a

Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului

recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare” -, este judecătoria,

în conformitate cu art.

25 C

.

proc

.

pen

., întrucât legea

specială privind cooperarea judiciară internațională în

materie penală nu include, în Secțiunea a 4-a a Capitolului II din

Titlul VII, norme derogatorii de competență și, prin urmare,

devin aplicabile regulile generale de competență stabilite în Codul

de procedură penală.

I.C.C.J., Secția penală,

încheierea nr. 911 din 22 iunie 2011

Prin sentința nr.

75 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2

București, Secția penală, s-a dispus, în baza art.

42 C

.

proc

.

pen

. raportat la art. 117 din Legea nr.

302/2004,

declinarea competenței de

soluționare a cauzei privind cererea de recunoaștere a

sancțiunilor pecuniare formulată de

Centraal

Justitieel

Incaso

Bureau

Olanda privind pe intimatul C.M., în favoarea Curții de Apel

București.

Pentru a dispune

astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Judecătoriile,

potrivit dispozițiilor art.

25

C

.

proc

.

pen

.,

au o plenitudine de competență în ceea ce privește judecarea

infracțiunilor, astfel că (art. 25 alin.

1 C

.

proc

.

pen

.) în cadrul altor proceduri este necesară

și o abilitare expresă prin

lege.

Totodată,

recunoașterea sancțiunilor pecuniare aplicate prin hotărâri

penale de autoritățile judiciare străine reprezintă o

specie a recunoașterii hotărârilor penale străine,

reglementată în art. 115 din Legea nr. 302/2004, astfel că

instanța competentă este Curtea de Apel București.

Prin sentința

penală nr. 149/F din 14 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel București s-a dispus, în baza art.

42 C

.

proc

.

pen

. raportat la art. 187

35

alin. (2) din

Legea nr. 302/2004,

declinarea

competenței de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În baza art.

43 C

.

proc

.

pen

., s-a constatat existența

conflictului negativ de competență

și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru regulator de competență.

În esență, curtea de apel, verificându-și propria

competență, a apreciat că

recunoașterea sancțiunilor

pecuniare aplicate de o autoritate judiciară a unui stat

membru al Uniunii Europene este de

competența judecătoriei, fiind aplicabile, în lipsa unei

dispoziții exprese în legea specială, regulile generale de

competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând conflictul negativ de competență,

ivit între Judecătoria Sectorului 2 București și Curtea de Apel

București, constată următoarele:

Prin cererea

formulată de Ministerul Justiției - Serviciul cooperare

judiciară internațională în materie penală,

înregistrată

la Judecătoria Sectorului

2 București la data

6 ianuarie 2011, s-a solicitat recunoașterea sancțiunilor pecuniare

aplicate de autoritățile olandeze cetățeanului român C.M.

Cererea a fost

emisă de autoritățile judiciare olandeze pentru executarea unei

amenzi de 39 euro pentru depășirea cu

9 km

a vitezei maxime legale.

Reglementând

recunoașterea reciprocă a sancțiunilor pecuniare, Legea nr.

302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008,

prevede în Secțiunea a 4-a condițiile și procedura de

recunoaștere.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 187

34

alin. (1) lit. c) din Legea nr.

302/2004, „prin hotărâre (în sensul prezentei secțiuni) se

înțelege o hotărâre definitivă prin care s-a aplicat o

pedeapsă pecuniară ce trebuie executată față de o

persoană fizică sau juridică, dacă hotărârea a fost

luată de o autoritate a statului emitent, alta decât o instanță,

în ceea ce privește faptele care se pedepsesc conform dreptului

național al statului emitent ca fiind încălcări ale normelor

legale.”

Autoritățile române competente să emită o

hotărâre sunt, potrivit art. 187

35

alin. (1) din Legea nr.

302/2004, instanțele judecătorești.

În alin. (2) al aceluiași text se prevede că

autoritățile române competente să execute o hotărâre sunt

instanțele judecătorești.

Dispozițiile

enunțate anterior se impun a fi corelate cu prevederile art. 187

41

alin.

(1) (din aceeași secțiune), potrivit cu care: autoritățile

judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte

formalități și iau imediat toate măsurile necesare pentru

executarea acesteia, cu excepția cazului în care se constată că

este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare

prevăzute la art.187

42

.

Se observă

că, spre deosebire de condițiile și procedura de recunoaștere

a unei hotărâri penale străine, unde legiuitorul a prevăzut în

mod expres competența curții de apel - art.115 și urm. din Legea

nr. 302/2004 -, în cazul recunoașterii reciproce a sancțiunilor

pecuniare, se face referire doar la competența instanțelor

judecătorești de a emite o hotărâre.

Prin urmare, atâta

timp cât legea specială în Secțiunea a 4-a, care cuprinde

dispozițiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în

aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005

privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor

pecuniare, nu cuprinde norme derogatorii de competență, devin

aplicabile regulile generale în materie de competență, și anume

dispozițiile art. 25 și art. 30 alin. (1) C.

proc

.

pen

.

Cum în cauză

autoritățile judiciare olandeze i-au aplicat cetățeanului

român o sancțiune pecuniară de 39 euro ca urmare a

depășirii vitezei maxime legale, competența aparține

judecătoriei.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție a

stabilit competența de soluționare a cauzei privind cererea de

recunoaștere a sancțiunilor pecuniare emisă de

autoritățile olandeze cu privire la intimatul C.M., în favoarea

Judecătoriei Sectorului 2 București, instanță căreia i

s-a trimis dosarul.

Notă: În urma republicării Legii nr. 302/2004 privind

cooperarea judiciară internațională în materie penală în M.

Of. nr. 377 din 31 mai 2011, dispozițiile art. 187

34

- art. 187

48

se regăsesc în art. 233 - art. 247.