ÎCCJ, decizie (scj.ro #83733)

Executarea

sancțiunilor pecuniare. Infracțiuni privind traficul și consumul ilicit de

droguri

.

Instanța competentă

Cuprins

pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale.

Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii

Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24

februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor

pecuniare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

executarea sancțiunilor pecuniare

Legea nr. 302/2004,

art. 234 alin. (2)

Instanța

competentă să execute hotărârea pronunțată într-un stat membru al Uniunii

Europene prin care s-a aplicat o sancțiune pecuniară pentru infracțiuni privind

traficul și consumul ilicit de droguri, în procedura prevăzută în Secțiunea a

4-a a Capitolului II din Titlul VII al Legii nr. 302/2004 - care cuprinde

„dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în

aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005

privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare”

-, este tribunalul, în conformitate cu art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen.,

întrucât legea specială privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală nu include, în Secțiunea a 4-a a Capitolului II din Titlul VII, norme

derogatorii de competență, ci prevede în art. 234 alin. (2) că autoritățile

române competente să execute o hotărâre sunt instanțele judecătorești și, prin

urmare, devin aplicabile regulile generale de competență stabilite în Codul de

procedură penală.

I.C.C.J., Secția penală,

încheierea nr. 159 din 7 februarie 2013

Prin cererea înregistrată la 14 mai 2012 la Judecătoria Urziceni, Judecătoria de primă instanță Schwetzingen, Germania a solicitat

recunoașterea și executarea deciziei nr. 2 Cs823 Js 19469/11 din 3 august 2011,

definitivă la data de 19 august 2011 privind pe condamnatul S.Ș., reținându-se

că la data de 14 iulie 2011, pe autostrada federală B., la benzinăria și

parcarea H., intimatul a avut asupra sa conștient și voit 0,65 g de amestec de amfetamină, fără a avea permisul necesar pentru deținerea și întrebuințarea

substanțelor narcotice.

Judecătoria Urziceni, prin sentința penală nr. 171 din 28 mai 2012, a declinat competența în favoarea Tribunalului Ialomița, reținând că în art. 27 pct. 1 lit. d)

C. proc. pen. se prevede că infracțiunile privind traficul și consumul ilicit

de droguri se judecă în primă instanță de tribunal, iar potrivit dispozițiilor

art. 418 C. proc. pen., hotărârea instanței

penale se pune în executare de către prima instanță de judecată.

Prin sentința penală nr. 314/F din 28 septembrie 2012,

Tribunalul Ialomița, în temeiul art. 42 C. proc. pen., a declinat competența soluționării cauzei privind recunoașterea și punerea în executare a hotărârii

penale străine, privind pe condamnatul S.Ș., în favoarea Curții de Apel

București, constatând că în cauză competența de judecată

aparține acesteia, în temeiul art. 132 alin. (1)

din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în

materie penală, republicată.

Prin sentința penală nr. 437 din 2 noiembrie 2012, Curtea de

Apel București a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel

București invocată de procuror.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind

recunoașterea și punerea în executare a deciziei nr. 2 Cs823 Js 19469/11 din 3

august 2011, definitivă la data de 19 august 2011 pronunțată de Judecătoria de

primă instanță Schwetzingen, Germania, referitoare la condamnatul S.Ș.,

domiciliat în județul Ialomița, în favoarea Tribunalului Ialomița.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel

București a reținut că, potrivit art. 233

alin.

(1) din Legea nr. 302/2004, republicată, „în sensul prezentei secțiuni, prin

hotărâre se înțelege o hotărâre definitivă prin care s-a aplicat o pedeapsă

pecuniară”, cum este cazul în speță, „dacă hotărârea a fost luată de o instanță

judecătorească din statul emitent referitor la o infracțiune prevăzută de legea

penală a statului emitent”, în speță fiind vorba despre infracțiunea de

deținere ilegală de substanțe narcotice, iar art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc.

pen. prevede că infracțiunile privind traficul și consumul ilicit de droguri se

judecă în primă instanță de tribunal, competența de soluționare a cauzei

aparținând Tribunalului Ialomița.

Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că prin decizia pronunțată de Judecătoria de primă instanță

Schwetzingen, Germania, intimatul S.Ș. a fost condamnat la pedeapsa amenzii în

cuantum de 250 euro, fiind obligat și Ia plata sumei de 60 euro cu titlu de

cheltuieli judiciare, pe motiv că la data de 14 iulie 2011 pe autostrada

federală B., la benzinăria și parcarea H., a avut asupra sa conștient și voit 0,65 g de amestec de amfetamină, fără a avea permisul necesar pentru deținerea și întrebuințarea

substanțelor narcotice.

Art. 233 alin.

(2)

din

Legea nr. 302/2004, republicată, definește „pedeapsa pecuniară” ca fiind, între

altele, „obligația de a plăti o sumă de bani drept condamnare pentru o

infracțiune, pronunțată printr-o hotărâre”, aceasta fiind situația în cazul

cererii privind pe intimatul S.Ș.

În aceeași succesiune juridică, se reține că, în art. 234 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004, republicată, se prevede faptul că autoritățile

române competente să execute o hotărâre sunt instanțele judecătorești, fără ca

textul menționat să atribuie competența unei instanțe specifice (judecătorie,

tribunal sau curte de apel).

Dispozițiile art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. prevăd că infracțiunile

privind traficul și consumul ilicit de droguri se judecă în prima instanță de

tribunal.

Totodată, conform prevederilor art. 418 C. proc. pen., hotărârea instanței penale se pune în executare de către prima instanță de

judecată.

Așa fiind, față de considerentele ce preced, Înalta Curte de

Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Ialomița, instanță căreia i s-a trimis dosarul.