ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele: La data de 05 aprilie 2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București, cererea emisă de autoritățile bulgare privind recunoașterea sancțiunilor pecuniare, înaintată de Ministerul Justiției, cu privire la petenții B.L. și C.I. S-a solicitat executarea unor sume de bani pentru cheltuielile procedurilor judiciare sau administrative aferente hotărârii, în conformitate cu Decizia-cadru nr. 2005/214/JAI din 24 februarie 2005, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare. Din certificatele prevăzute de art. 4 din Decizia-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în ceea ce privește pedepsele pecuniare, rezultă că se solicită executarea cu privire la suma de 312,50 leva pentru fiecare intimat, reprezentând cheltuieli judiciare aferente procedurii în cadrul căreia B.L.

și C.I. au fost condamnați la câte o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, suspendată condiționat, pentru infracțiunea de deținere ilegală de substanțe narcotice în scopul propagării, prevăzută de C. pen. bulgar. Prin sentința penală nr. 1149 din 2 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 11518/4/2012, Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Astfel, Judecătoria sectorului 4 a invocat din oficiu, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, invocând faptul că prin Legea nr. 222/2008 a fost introdusă o nouă secțiune în cuprinsul Legii nr. 302/2004, secțiune conținând dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare.

Art. 187 34 alin. (2) pct. 1 lit. c) din Legea nr. 302/2004 definește „pedeapsa pecuniară" ca fiind între altele „obligația de a plăti o sumă de bani aferentă cheltuielilor cauzate de procedura judiciară sau administrativă care a dus la pronunțarea hotărârii", iar art. 187 40 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 302/2004 prevede faptul că în cazul traficului ilicit de droguri și substanțe psihotrope nu este necesară verificarea dublei incriminări. Totodată, în art. 187 35 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 se prevede faptul că autoritățile române competente să execute o hotărâre sunt instanțele judecătorești, fără ca textul menționat să atribuie competența unei instanțe specifice (Judecătorie, Tribunal sau Curte de Apel).

Pornind de la acest art., instanța de judecată a constat faptul că potrivit art. 25 C. proc. pen., „Judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Judecătoria soluționează și alte cazuri anume prevăzute de lege". Or, art. 187 35 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 nu atribuie competența de soluționare a cererilor de recunoaștere și executare a sancțiunilor pecuniare în favoarea judecătoriei, nefiind astfel îndeplinite cerințele prevăzute de art. 25 alin. (2) C. proc. pen. pentru a fi atrasă competența acestei instanțe.

A apreciat instanța că, în ceea ce privește competența de recunoaștere a hotărârilor de condamnare sau a altor acte judiciare la cererea unui stat străin, Legea nr. 302/2004 (legea specială) instituie competența Curții de Apel în circumscripția căreia domiciliază sau își are reședința condamnatul (art. 117). Textul menționat prevede că „instanța, ascultând concluziile procurorului și declarațiile condamnatului, dacă constată că sunt întrunite condițiile legale, recunoaște hotărârea penală străină sau actele judiciare străine, iar în cazul în care pedeapsa pronunțată prin acea hotărâre nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsă neexecutat o pedeapsă corespunzătoare potrivit legii penale române". Față de cele arătate anterior, s-a apreciat că pentru soluționarea cererii de recunoaștere a sancțiunilor pecuniare, competența revine Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată sub numărul 4196/2/2012 pe rolul Curții de Apel București, la data de 23 mai 2012, care prin sentința penală nr. 264 din 22 iunie 2012 a declinat competența de soluționare a cererii de recunoaștere a sancțiunilor pecuniare emisă de autoritățile bulgare, cu privire la petenții B.L. și C.I., în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București. Totodată, în baza art. 43 C. proc. pen., constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a soluționa conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București și Judecătoria sectorului 4 București.

Curtea de Apel București a reținut că instanța competentă, în raport de dispozițiile art. 233 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 302/2004 (unde se stabilește că o pedeapsă pecuniară este și suma aferentă cheltuielilor cauzate de procedura judiciară) și de dispozițiile art. 234 (unde se stabilește că autoritățile judiciare române competente să soluționeze astfel de cereri sunt instanțele judecătorești) este Judecătoria sectorului 4 București. Înalta Curte, examinând cauza, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată că este competentă să judece cauza de față, Judecătoria sectorului 4 București, pentru considerentele ce se vor arăta. Reglementând recunoașterea reciprocă a sancțiunilor pecuniare, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, prevede în secțiunea a 4-a condițiile și procedura de recunoaștere.

Astfel, art. 233 alin. (2) pct. 1 lit. c) din Legea nr. 302/2004 definește noțiunea de pedeapsă pecuniară, prin aceasta înțelegându-se și „obligația de a plăti o sumă de bani aferentă cheltuielilor cauzate de procedura judiciară sau administrativă care a dus la pronunțarea hotărârii, așa cum este și cazul intimaților din prezenta cauză, care au fost obligați la plata a câte 312,50 de leva pentru cheltuielile procedurilor judiciare sau administrative aferente hotărârii. Autoritățile române competente să emită o hotărâre sunt, potrivit art. 234 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanțele judecătorești. În alin. (2) al aceluiași text se prevede că autoritățile române competente să execute o hotărâre sunt instanțele judecătorești.

Dispozițiile enunțate anterior se impun a fi corelate cu prevederile art. 240 alin. (1) (din aceeași secțiune), potrivit cu care „autoritățile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalități și iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepția cazului în care se constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la art. 241”. Se observă că, spre deosebire de condițiile și procedura de recunoaștere a unei hotărâri penale străine, unde legiuitorul a prevăzut în mod expres competența Curții de Apel - art. 131 și urm. din Legea nr. 302/2004, în cazul recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare, se face referire doar la competența instanțelor judecătorești de a emite o hotărâre.

Prin urmare, atâta timp cât legea specială în secțiunea a 4-a, care cuprinde dispozițiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare, nu cuprinde norme derogatorii de competență, devin aplicabile regulile generale în materie de competență, și anume dispozițiile art. 25 și art. 30 alin. (1) C. proc. pen. Cum în cauză autoritățile judiciare bulgare le-au aplicat cetățenilor români câte o pedeapsă pecuniară de 312,50 leva pentru cheltuielile procedurilor judiciare sau administrative aferente hotărârii, competența aparține judecătoriei.

Astfel, Înalta Curte constată că, în mod corect a fost învestită Judecătoria sectorului 4 București, cu soluționarea cererii emisă de autoritățile bulgare, de recunoașterea sancțiunilor pecuniare cu privire la petenții B.L. și C.I., aceasta fiind competentă în raport de prevederile sus enunțate, și în baza art. 43 C. proc. pen. stabilește competența de soluționare în favoarea acestei instanțe, căreia i se va înainta dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe intimații B.L. și C.I. în favoarea Judecătoriei sector 4 București. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2012.