ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

07.02.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra conflictului negativ de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1358/330/2012 din 14 mai 2012 la Judecătoria Urziceni, jud. Ialomița, Judecătoria de primă instanță Schwetzingen din Germania, a solicitat recunoașterea și executarea Deciziei nr. 2 Cs823 Js19469 din 11 din 03 august 2011 definitivă la data de 19 august 2011 privind pe condamnatul S.Ș., cetățean român, reținându-se că la data de 14 iulie 2011 pe autostrada federală BAB 6, Mannheim în direcția Heidelberg, la benzinăria și parcarea Hockenheim-WEst, 68766 Hockenheim, intimatul a avut asupra sa conștient și voit 0,65 grame de amestec de amfetamină, fără a avea permisul necesar pentru deținerea și întrebuințarea substanțelor narcotice.

Judecătoria Urziceni, prin Sentința penală nr. 171 din 28 mai 2012 a declinat competența în favoarea Tribunalului Ialomița, reținând că în art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. se prevede că infracțiunile privind traficul și consumul ilicit de droguri se judecă în primă instanță de tribunal, iar potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. pen. hotărârea instanței penale se pune în executare de către prima instanță de judecată.

Prin Sentința penală nr. 314/F din 28 septembrie 2012, Tribunalul Ialomița, în temeiul art. 42 C. proc. pen. a declinat competența soluționării cauzei privind recunoașterea și punerea în executare a hotărârii penale străine, privind pe condamnatul S.Ș., cetățean român, în favoarea Curții de Apel București constatând că în cauză competența de judecată aparține acesteia, având în vedere că, în temeiul art. 132 alin. (1) din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată în M. Of. nr. 377/31.05.2011 cererea de recunoaștere a unei hotărârii penale străine, formulată de autoritatea competentă a statului solicitant este transmisă de Ministerul Justiției procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel în circumscripția căreia domiciliază sau își are reședința condamnatul.

Deși, în cauză, cererea nu a fost adresată Ministerului Justiției, Tribunalul a apreciat că, competența de judecată aparține Curții de Apel București, atât pentru recunoaștere cât și pentru executarea hotărârii penale străine potrivit textului de lege enunțat.

Prin Sentința penală nr. 437 din 2 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția penală, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București invocată de procuror.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind recunoașterea și punerea în executare a Deciziei nr. 2 Cs 823 Js 19469 din 11 din data de 03 august 2011 definitivă la data de 19 august 2011 pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță Schwetzingen, Germania, referitoare la condamnatul S.Ș. în favoarea Tribunalului Ialomița.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că, potrivit art. 233 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, "în sensul prezentei sancțiuni, prin hotărâre se înțelege o hotărâre definitivă prin care s-a aplicat o pedeapsă pecuniară" cum este cazul în speță "... dacă hotărârea a fost luată de o instanță judecătorească din statul emitent referitor la o infracțiune prevăzută de legea penală a statului emitent", în speță fiind vorba despre infracțiunea de deținere ilegală de substanțe narcotice, iar art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. prevede că infracțiunile privind traficul și consumul ilicit de droguri se judecă în primă instanță de tribunal, motiv pentru care, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Ialomița.

Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin decizia pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță Schwetzingen din Germania, intimatul S.Ș. a fost condamnat la pedeapsa amenzii în cuantum de 250 euro, fiind obligat și la plata sumei de 60 euro cu titlu de cheltuieli judiciare, pe motiv că la data de 14 iulie 2011 pe autostrada federală BAB 6, Mannheim în direcția Heidelberg, la benzinăria și parcarea Hockenheim-WEst, 68766 Hockenheim, a avut asupra sa conștient și voit 0,65 grame de amestec de amfetamină, fără a avea permisul necesar pentru deținerea și întrebuințarea substanțelor narcotice.

Art. 233 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 definește "pedeapsa pecuniară" ca fiind, între altele, "obligația de a plăti o sumă de bani drept condamnare pentru o infracțiune, pronunțată printr-o hotărâre", aceasta fiind situația în cazul cererii privind pe intimatul S.Ș.

În aceeași succesiune juridică, se reține că, în art. 234 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 se prevede faptul că autoritățile române competente să execute o hotărâre sunt instanțele judecătorești, fără ca textul menționat să atribuie competența unei instanțe specifice (judecătorie, tribunal sau curte de apel).

Dispozițiile art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. prevăd ca infracțiunile privind traficul și consumul ilicit de droguri se judecă în primă instanță de tribunal.

Totodată, conform prevederilor art. 416 C. proc. pen., hotărârea instanței penale se pune în executare de către prima instanță de judecată.

Așa fiind, față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul S.Ș. în favoarea Tribunalului Ialomița, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.