ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului

de competență;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 779 din 21

martie 2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. 8584/4/2012

s-a dispus, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 117 din Legea nr.

302/2004, declinarea competenței de soluționare a cauzei privind cererea de recunoaștere

a sancțiunilor pecuniare formulată de Oficiul Federal de Justiție din Germania privind

pe condamnatul D.A.A., în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a dispune

astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit art.

187

35

din Legea nr. 302/2004, „Autoritățile române competente să execute

o hotărâre sunt instanțele judecătorești”, iar potrivit art. 117 din Legea nr.

302/2004 competența în procedura de recunoaștere a unei hotărâri penale sau a unor

acte juridice străine la cererea unui stat aparține Curții de Apel București.

Prin sentința

penală nr. 187 F din 03 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală, în Dosarul nr. 3037/2/2012 (1173/2012), s-a dispus declinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

În baza art. 43

alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat existența conflictului negativ de competență

și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea de Apel

București, verificându-și propria competență, a reținut, în esență, că raportat

la obiectul cauzei și la dispozițiile art. 187

34

din Legea nr. 302/2004,

care nu reglementează în mod expres instanța care este competentă să soluționeze

o cerere de recunoaștere a aplicării unor sancțiuni pecuniare, această competență

aparține judecătoriei, conform art. 25 C. proc. pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria

Sectorului 4 București și Curtea de Apel București constată următoarele:

Prin cererea formulată

de Ministerul Justiției - Serviciul de Cooperare Judiciară Internațională în materie

penală, înregistrată la Judecătoria Sectorului 4 București în data de 16 martie

2012, s-a solicitat recunoașterea sancțiunilor pecuniare aplicate de autoritățile

judiciare germane cetățeanului român D.A.A.

Cererea a fost

emisă de autoritățile judiciare germane pentru executarea unei amenzi de 600 euro,

din care s-a achitat deja suma de 100 euro, pentru infracțiunea de furt sau tăinuire

și comerț cu bunuri furate, sancțiune aplicată de Judecătoria de Primă Instanță

Lorrach, în dosarul 40 Cs 84 Js 2710/11.

Potrivit art.

187

34

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, „prin hotărâre se înțelege

o hotărâre definitivă prin care s-a aplicat o pedeapsă pecuniară ce trebuie executată

față de o persoană fizică sau juridică, dacă hotărârea a fost luată de o autoritate

a statului emitent, alta decât o instanță, în ceea ce privește faptele care se pedepsesc

conform dreptului național al statului emitent ca fiind încălcări ale normelor legale”.

Autoritățile române

competente să emită o hotărâre sunt, potrivit art. 187

35

alin. (1) din

Legea nr. 302/2004, instanțele judecătorești.

În alin. (2) al

aceluiași text se prevede că autoritățile române competente să execute o hotărâre

sunt instanțele judecătorești.

De asemenea, prevederile

enunțate trebuie corelate cu dispozițiile art. 187

41

alin. (1) din Legea

nr. 302/2004 potrivit cărora „autoritățile judiciare romane de executare recunosc

o hotărâre fără alte formalități și iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea

acesteia, cu excepția cazului în care se constată că este aplicabil unul dintre

motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la art. 187

42

”.

Spre deosebire

de procedura de recunoaștere a unei hotărâri penale străine reglementată de Legea

nr. 302/2004 în cadrul căreia, în art. 115, se stabilește în mod expres competența

Curții de apel, în cazul recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare se face

referire doar la competența instanțelor judecătorești de a emite o hotărâre.

Prin urmare, atâta

timp cât legea specială, în secțiunea a 4-a care cuprinde dispozițiile referitoare

la cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei cadru

nr. 2005/214/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 24 februarie 2005, privind aplicarea

principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare, nu cuprinde norme

derogatorii de competență, devin aplicabile regulile generale în materie de competență,

și anume dispozițiile art. 25 alin. (1) și 30 alin. (1) C. proc. pen.

Cum, în cauză,

autoritățile judiciare germane i-au aplicat cetățeanului român o sancțiune pecuniară

de 600 euro, din care s-a achitat deja suma de 100 euro, pentru infracțiunea de

furt sau tăinuire și comerț cu bunuri furate, competența de a recunoaște și executa

această sancțiune aparține judecătoriei, care are plenitudine de competență.

Față de cele expuse,

în temeiul dispozițiilor art. 43

7

C. proc. pen., Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea autorităților judiciare

germane de recunoaștere și executare a sancțiunilor pecuniare cu privire la condamnatul

D.A.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, în a cărei rază teritorială

își are domiciliul acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe condamnatul D.A.A. în favoarea Judecătoriei Sectorului

4 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 25 iulie 2012.