ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului de competență; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 779 din 21 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. 8584/4/2012 s-a dispus, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 117 din Legea nr. 302/2004, declinarea competenței de soluționare a cauzei privind cererea de recunoaștere a sancțiunilor pecuniare formulată de Oficiul Federal de Justiție din Germania privind pe condamnatul D.A.A., în favoarea Curții de Apel București. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele: Potrivit art. 187 35 din Legea nr. 302/2004, „Autoritățile române competente să execute o hotărâre sunt instanțele judecătorești”, iar potrivit art. 117 din Legea nr. 302/2004 competența în procedura de recunoaștere a unei hotărâri penale sau a unor acte juridice străine la cererea unui stat aparține Curții de Apel București.

Prin sentința penală nr. 187 F din 03 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 3037/2/2012 (1173/2012), s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București. În baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat existența conflictului negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție. Curtea de Apel București, verificându-și propria competență, a reținut, în esență, că raportat la obiectul cauzei și la dispozițiile art. 187 34 din Legea nr. 302/2004, care nu reglementează în mod expres instanța care este competentă să soluționeze o cerere de recunoaștere a aplicării unor sancțiuni pecuniare, această competență aparține judecătoriei, conform art. 25 C. proc.

pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 4 București și Curtea de Apel București constată următoarele: Prin cererea formulată de Ministerul Justiției - Serviciul de Cooperare Judiciară Internațională în materie penală, înregistrată la Judecătoria Sectorului 4 București în data de 16 martie 2012, s-a solicitat recunoașterea sancțiunilor pecuniare aplicate de autoritățile judiciare germane cetățeanului român D.A.A. Cererea a fost emisă de autoritățile judiciare germane pentru executarea unei amenzi de 600 euro, din care s-a achitat deja suma de 100 euro, pentru infracțiunea de furt sau tăinuire și comerț cu bunuri furate, sancțiune aplicată de Judecătoria de Primă Instanță Lorrach, în dosarul 40 Cs 84 Js 2710/11.

Potrivit art. 187 34 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, „prin hotărâre se înțelege o hotărâre definitivă prin care s-a aplicat o pedeapsă pecuniară ce trebuie executată față de o persoană fizică sau juridică, dacă hotărârea a fost luată de o autoritate a statului emitent, alta decât o instanță, în ceea ce privește faptele care se pedepsesc conform dreptului național al statului emitent ca fiind încălcări ale normelor legale”. Autoritățile române competente să emită o hotărâre sunt, potrivit art. 187 35 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanțele judecătorești. În alin. (2) al aceluiași text se prevede că autoritățile române competente să execute o hotărâre sunt instanțele judecătorești.

De asemenea, prevederile enunțate trebuie corelate cu dispozițiile art. 187 41 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora „autoritățile judiciare romane de executare recunosc o hotărâre fără alte formalități și iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepția cazului în care se constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la art. 187 42 ”. Spre deosebire de procedura de recunoaștere a unei hotărâri penale străine reglementată de Legea nr. 302/2004 în cadrul căreia, în art. 115, se stabilește în mod expres competența Curții de apel, în cazul recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare se face referire doar la competența instanțelor judecătorești de a emite o hotărâre.

Prin urmare, atâta timp cât legea specială, în secțiunea a 4-a care cuprinde dispozițiile referitoare la cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 24 februarie 2005, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare, nu cuprinde norme derogatorii de competență, devin aplicabile regulile generale în materie de competență, și anume dispozițiile art. 25 alin. (1) și 30 alin. (1) C. proc. pen. Cum, în cauză, autoritățile judiciare germane i-au aplicat cetățeanului român o sancțiune pecuniară de 600 euro, din care s-a achitat deja suma de 100 euro, pentru infracțiunea de furt sau tăinuire și comerț cu bunuri furate, competența de a recunoaște și executa această sancțiune aparține judecătoriei, care are plenitudine de competență.

Față de cele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 43 7 C. proc. pen., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea autorităților judiciare germane de recunoaștere și executare a sancțiunilor pecuniare cu privire la condamnatul D.A.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, în a cărei rază teritorială își are domiciliul acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul D.A.A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, instanță căreia i se va trimite dosarul. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iulie 2012.