ÎCCJ, Secția penală

Asupra

conflictului negativ de competență;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 97

pronunțată la 3 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori,

în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 234 alin. (2) din Legea nr.

302/2004 a declinat competența de soluționare a cauzei privind recunoașterea

hotărârii străine în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În baza art.

43 C. proc. pen. s-a constatat conflictul negativ de competență și a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

Cheltuielile

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința

penală nr. 550 din 26 aprilie 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a dispus în

baza art. 42 C. proc. pen. rap. la art. 136 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

declinarea de competență a cauzei privind recunoașterea hotărârii penale

pronunțată de Biroul Vamal Central H., Germania, față de B.A. în favoarea

Curții de Apel Cluj, cu motivarea că textul de lege amintit stabilește

competența Curții cu privire la soluționarea cererilor de recunoaștere a

hotărârilor penale pronunțate în străinătate.

Din actele și

lucrările dosarului s-a constatat că prin cererea înregistrată la data de 9

aprilie 2012 formulată de B.F.J., Germania s-a solicitat executarea unei amenzi

în conformitate cu Decizia-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24

februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a

sancțiunilor pecuniare.

La dosarul cauzei

s-a depus certificatul prevăzut de textul art. 4 al deciziei cadru amintite din

care rezultă că amenda aplicată numitei A.B. este o amendă contravențională, sancțiunea

fiind stabilită de Biroul Vamal H., ca urmare a încălcării de către B.A. a prevederilor

art. 404 alin. (2) corelat cu art. 65, 35 și 17 din Legea contravențiilor (OWIG)

germană.

De altfel, la

dosarul cauzei s-a depus și actul prin care s-a constatat comiterea contravenției

și s-a stabilit sancțiunea pecuniară.

Potrivit art.

233 și urm. din Legea nr. 302/2004, norme de drept prin care s-a transpus Decizia-cadru

nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea recunoașterii

reciproce a sancțiunilor pecuniare, s-a stabilit că autoritățile române competente

să execute o hotărâre sunt instanțele judecătorești, cazul din speța de față regăsindu-se

printre cele prevăzute de art. 233 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Mai mult, prin

încheierea nr. 911 din 22 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu

ocazia soluționării unui conflict negativ de competență într-o speță similară, a

stabilit competența de soluționare a cauzei privind cererea de recunoaștere a sancțiunilor

pecuniare în favoarea judecătoriei.

Așa fiind, constatând

că regulile de competență în materie sunt cele generale prev. de art. 25 și

art. 30 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Cluj-Napoca.

S-a constatat

conflictul negativ de competență și în baza art. 43 C. proc. pen. s-a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării conflictului

negativ de competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând conflictul negativ de competență, ivit între Judecătoria

Cluj Napoca și Curtea de Apel Cluj, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 9 aprilie 2012 formulată de B.F.J. Germania s-a solicitat executarea

unei amenzi în conformitate cu Decizia-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din

24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor

pecuniare.

Reglementând recunoașterea

reciprocă a sancțiunilor pecuniare, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară

internațională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008,

prevede în secțiunea a 4-a condițiile și procedura de recunoaștere.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 233 și urm. din Legea nr. 302/2004, norme de drept prin care

s-a transpus Decizia-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005

privind aplicarea recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare, s-a stabilit

că autoritățile române competente să execute o hotărâre sunt instanțele judecătorești,

cazul din speța de față regăsindu-se printre cele prevăzute de art. 233 lit. c)

din Legea nr. 302/2004.

Dispozițiile enunțate

anterior se impun a fi corelate cu prevederile art. 240 alin. (1) (din aceeași secțiune),

potrivit cu care: „autoritățile judiciare române de executare recunosc o hotărâre

fără alte formalități și iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia,

cu excepția cazului în care se constată că este aplicabil unul dintre motivele de

nerecunoaștere sau neexecutare.

Se observă că,

spre deosebire de condițiile și procedura de recunoaștere a unei hotărâri penale

străine, unde legiuitorul a prevăzut în mod expres competența Curții de Apel -

art. 115 și urm. din Legea nr. 302/2004, în cazul recunoașterii reciproce a sancțiunilor

pecuniare, se face referire doar la competența instanțelor judecătorești de a emite

o hotărâre.

Prin urmare, atâta

timp cât legea specială în secțiunea a 4-a, care cuprinde dispozițiile privind cooperarea

cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI

a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii

reciproce sancțiunilor pecuniare, nu cuprinde norme derogatorii de competență, devin

aplicabile regulile generale în materie de competență, și anume dispozițiile

art. 25 și art. 30 alin. (1) C. proc. pen.

Cum în cauză autoritățile

judiciare germane i-au aplicat cetățeanului român o amendă contravențională, sancțiunea

fiind stabilită de Biroul Vamal H., ca urmare a încălcării de către B.A. a prevederilor

art. 404 alin. (2) corelat cu art. 65, 35 și 17 din Legea contravențiilor (OWIG)

germană, competența aparține judecătoriei.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența

de soluționare a cauzei privind cererea de recunoaștere a sancțiunilor pecuniare

emisă de autoritățile germane cu privire la petiționara B.A., în favoarea Judecătoriei

Cluj Napoca, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petiționara B.A. în favoarea Judecătoriei Cluj

Napoca, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 14 noiembrie 2012.