ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3579/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 21 februarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Elveția, pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului C.G.

În motivarea cererii, s-a arătat că la 9 decembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Elveția în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin H.G. nr. 411/1996.

Prin sentința civilă nr. 860 din 13 iunie 2007, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantă, în favoarea Tribunalului Arad.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul are domiciliul în orașul Arad și în raport de dispozițiile art. 39 pct. 1 din Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 și a art. 158 C. proc. civ., tribunalul conform acestui articol declină competența soluționării cauzei în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului.

Învestit prin declinare, Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 1018 din 25 septembrie 2007 a admis acțiunea reclamantei și a dispus restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație în Elveția pentru o perioadă de 1 an de zile, respectiv de la 9 decembrie 2006 până la 9 decembrie 2007.

Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Arad, reclamanta a declarat apel formulând ca unică critică necompetența teritorială a Tribunalului Arad de a soluționa cauza.

În susținerea apelului s-a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, care prevăd că atunci când persoana returnată are domiciliul în străinătate, competența de a soluționa măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație revine Tribunalului București, care este o competență teritorială exclusivă.

Prin decizia civilă nr. 475/A din 5 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara a respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că textul de lege menționat, respectiv art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 vizează două situații legate de competența de soluționare a acestui tip de cauză în funcție de domiciliul pârâtului.

Astfel, dacă acesta are domiciliul în țară, competența teritorială este cea de la domiciliul acestuia iar dacă are domiciliul în străinătate, competența de soluționare aparține Tribunalului București.

S-a mai reținut că pârâtul figurează cu domiciliul în străinătate dar cu reședința în Municipiul Arad, pentru perioada 16 aprilie 2007-16 aprilie 2008, astfel că Tribunalul Arad în mod legal a soluționat cauza.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recurs invocând același motiv de critică ca și în apel, și anume necompetența teritorială a Tribunalului Arad de a soluționa cauza, în raport de dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, modificat prin O.U.G. nr. 126/2007.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, în situația restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români, această măsură se dispune de către tribunal în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când acesta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul București.

Recursul declarat de reclamantă vizează necompetența teritorială a Tribunalului Arad de a soluționa cauza susținându-se că Tribunalul București are o competență teritorială exclusivă și că aceasta trebuia să soluționeze cauza.

Prin sentința civilă nr. 860 din 13 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Deși hotărârea de declinare putea fi atacată cu recurs în 5 zile de la pronunțare conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ., reclamanta nu și-a exercitat acest drept de opțiune.

În aceste condiții, hotărârea de declinare are putere de lucru judecat, este obligatorie pentru instanța care s-a dezinvestit, respectiv Tribunalul București.

Invocarea necompetenței teritoriale înaintea instanței investite ca efect al declinării competenței teritoriale nu mai este posibilă, Tribunalul Arad nedeclinându-și competența, socotind că este competent să soluționeze cauza.

Față de cele ce preced, Înalta Curte a constatat că motivul de recurs nu este fondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins cu consecința hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 475/A din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.