ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6975/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 august 2007 reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație în Elveția pe o perioadă de 3 ani, împotriva pârâtului S.I., arătând că acesta a fost returnat din Elveția, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin H.G. nr. 411/1996. Prin sentința civilă nr. 1496 din 19 noiembrie 2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea. Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, apelul fiind respins prin decizia civilă nr. 87A din 11 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că returnarea pârâtului pentru ședere ilegală dovedește încălcarea legislației statului respectiv, iar autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșite de autoritățile acelui stat, ci doar de a lua act de această măsură și a pune în executare prevederile corespunzătoare din legislația națională.

Dezvoltând în fapt recursul, Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de a lua act de această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, așa cum este reglementat prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 348/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția României. Analizând criticile formulate, Înalta Curte a apreciat că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în raport de care a fost verificată legalitatea hotărârii și a reținut că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente: Exercitarea dreptului la liberă circulație, ca drept fundamental, este în acord atât cu dispozițiile Constituției României cât și cu prevederile Declarației Universale a Dreptului Omului și ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ultima, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953, reunind toate cele 40 de state membre ale Consiliului Europei, inclusiv Elveția care a ratificat-o la 28 noiembrie 1974. România, la rândul său, a semnat Convenția la 7 octombrie 1993, cu ocazia aderării sale la Consiliul Europei, ratificând-o ulterior, prin Legea nr. 30/1994.

Conform prevederilor Convenției și Protocoalelor adiționale la aceasta, dreptul la liberă circulație poate fi limitat doar în anumite condiții, restrângerea exercitării acestuia trebuind să aibă un scop legitim iar măsura să fie proporțională cu conduita persoanei aflate pe teritoriul altui stat, conduită de natură să afecteze ordinea și securitatea publică a acelui stat. Or, în speță instanțele au reținut corect că simpla neîndeplinire de către pârâtă a formalităților privind intrarea ori șederea în Elveția, neînsoțită de alte probe, nu constituie în sine un motiv care să justifice măsura drastică a limitării exercitării dreptului la liberă circulație.

Împrejurarea că Elveția, țara de unde pârâtul a fost returnat, nu este membră a Uniunii Europene, nu are relevanță în speță, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, această țară a ratificat, la 28 noiembrie 1974, Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și o mare parte a protocoalelor adiționale. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins cu consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 87/A/2007 din 11 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.