ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6975/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21

august 2007 reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului la liberă

circulație în Elveția pe o perioadă de 3 ani, împotriva pârâtului

S.I., arătând că acesta a

fost returnat din Elveția, în baza Acordului de readmisie încheiat de România

cu această țară, aprobat prin H.G. nr. 411/1996.

Prin sentința civilă nr. 1496 din 19

noiembrie 2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca

neîntemeiată acțiunea.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamantul, apelul fiind respins prin decizia civilă nr. 87A din 11 februarie

2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că returnarea pârâtului pentru ședere ilegală dovedește

încălcarea legislației statului respectiv, iar autoritățile române nu au

competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei

actului de returnare săvârșite de autoritățile acelui stat, ci doar de a lua

act de această măsură și a pune în executare prevederile corespunzătoare din

legislația națională.

Dezvoltând în fapt recursul,

Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile române nu au

competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei

actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de a lua act de

această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se dispune

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, așa cum este

reglementat prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 348/2005, act normativ aflat în

concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția României.

Analizând criticile formulate,

Înalta Curte a apreciat că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în

motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de

care a fost verificată legalitatea hotărârii și a reținut că recursul nu este

întemeiat, pentru următoarele considerente:

Exercitarea dreptului la liberă

circulație, ca drept fundamental, este în acord atât cu dispozițiile

Constituției României cât și cu prevederile Declarației Universale a Dreptului

Omului și ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, ultima, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953, reunind toate

cele 40 de state membre ale Consiliului Europei, inclusiv Elveția care a

ratificat-o la 28 noiembrie 1974.

România, la rândul său, a semnat

Convenția la 7 octombrie 1993, cu ocazia aderării sale la Consiliul Europei,

ratificând-o ulterior, prin Legea nr. 30/1994.

Conform prevederilor Convenției și

Protocoalelor adiționale la aceasta, dreptul la liberă circulație poate fi

limitat doar în anumite condiții, restrângerea exercitării acestuia trebuind să

aibă un scop legitim iar măsura să fie proporțională cu conduita persoanei

aflate pe teritoriul altui stat, conduită de natură să afecteze ordinea și

securitatea publică a acelui stat.

Or, în speță instanțele au reținut

corect că simpla neîndeplinire de către pârâtă a formalităților privind

intrarea ori șederea în Elveția, neînsoțită de alte probe, nu constituie în

sine un motiv care să justifice măsura drastică a limitării exercitării

dreptului la liberă circulație.

Împrejurarea că Elveția, țara de

unde pârâtul a fost returnat, nu este membră a Uniunii Europene, nu are

relevanță în speță, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, această țară a

ratificat, la 28 noiembrie 1974, Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și Libertăților Fundamentale și o mare parte a protocoalelor adiționale.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins cu consecința păstrării

hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul

Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de

Pașapoarte împotriva deciziei nr. 87/A/2007 din 11 februarie 2008

pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 noiembrie

2008.