ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1924/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72

din 13 martie 2008, Curtea de Apel București i-a respins, ca inadmisibilă,

plângerea formulată de petentul T.I. împotriva rezoluției nr. 544/P/2007 din 5

septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a

rezoluției nr. 39/II-2/2008 din 22 ianuarie 2008 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

A obligat petentul T.I. la

100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța astfel s-a

reținut că:

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în

judecată, pot face plângere la judecătorul de la instanța competentă „persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate”.

Întrucât formularea unei

astfel de plângeri reprezintă un act de dispoziție, asupra căruia pot decide

exclusiv persoanele la care face referire dispoziția legală anterior

menționată, rezultă că aceasta poate fi promovată numai de către persoanele

respective, fie personal, fie printr-un reprezentant căruia să i se

încredințeze o împuternicire specială de a acționa în numele lor, în vederea

formulării plângerii.

S-a reținut că, în speță,

plângerea inițială a fost semnată și expediată prin poștă de către numita T.E.F.,

nefăcându-se dovada că aceasta are calitatea de reprezentant al petentului T.I.

Prin urmare, nu s-a conferit

numitului T.I. niciun drept de reprezentare a petiționarei T.E.F. într-o cauză

de natură penală, cum este cea de față, și, cu atât mai puțin, dreptul special

de a formula în numele acesteia o plângere împotriva actelor procurorului, în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Or, lipsa calității de

reprezentant a sus-numitei, pentru formularea plângerii nu poate fi acoperită

printr-un mandat, fie și special.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs intitulat apel, T.I., care folosind un limbaj neadecvat unei

cereri în justiție la adresa mai multor judecători și procurori, a solicitat

„să casați aceste aberații numite rezoluții și aberația constând în respinge ca

inadmisibilă plângerea”.

Examinând cauza se constată

că recursul este nefondat.

Se constată că plângerea

formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și care a fost

soluționată prin rezoluția din 5 septembrie 2007 în dosarul nr. 544/P/2007 a

fost formulată de T.E.F., care nu are nici una din calitățile procesuale ale

persoanelor menționate la art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., nu a

acționat în baza unui mandat special de reprezentare din partea vreunei

persoane indicate în textul mai sus citat, astfel că în mod corect, plângerea a

fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul T.I. împotriva sentinței penale nr. 72 din 13

martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 mai 2008.