ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1924/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 72 din 13 martie 2008, Curtea de Apel București i-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul T.I. împotriva rezoluției nr. 544/P/2007 din 5 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 39/II-2/2008 din 22 ianuarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. A obligat petentul T.I. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța astfel s-a reținut că: Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, pot face plângere la judecătorul de la instanța competentă „persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate”.

Întrucât formularea unei astfel de plângeri reprezintă un act de dispoziție, asupra căruia pot decide exclusiv persoanele la care face referire dispoziția legală anterior menționată, rezultă că aceasta poate fi promovată numai de către persoanele respective, fie personal, fie printr-un reprezentant căruia să i se încredințeze o împuternicire specială de a acționa în numele lor, în vederea formulării plângerii. S-a reținut că, în speță, plângerea inițială a fost semnată și expediată prin poștă de către numita T.E.F., nefăcându-se dovada că aceasta are calitatea de reprezentant al petentului T.I. Prin urmare, nu s-a conferit numitului T.I. niciun drept de reprezentare a petiționarei T.E.F. într-o cauză de natură penală, cum este cea de față, și, cu atât mai puțin, dreptul special de a formula în numele acesteia o plângere împotriva actelor procurorului, în condițiile art. 278 1 C. proc.

pen. Or, lipsa calității de reprezentant a sus-numitei, pentru formularea plângerii nu poate fi acoperită printr-un mandat, fie și special. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intitulat apel, T.I., care folosind un limbaj neadecvat unei cereri în justiție la adresa mai multor judecători și procurori, a solicitat „să casați aceste aberații numite rezoluții și aberația constând în respinge ca inadmisibilă plângerea”. Examinând cauza se constată că recursul este nefondat. Se constată că plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și care a fost soluționată prin rezoluția din 5 septembrie 2007 în dosarul nr. 544/P/2007 a fost formulată de T.E.F., care nu are nici una din calitățile procesuale ale persoanelor menționate la art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., nu a acționat în baza unui mandat special de reprezentare din partea vreunei persoane indicate în textul mai sus citat, astfel că în mod corect, plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.I. împotriva sentinței penale nr. 72 din 13 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2008.