ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 870/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 3905 din 30 mai 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de T.M.V. împotriva Deciziei nr. 3160 din 15 iulie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., solicitându-se retractarea Deciziei nr. 316 din 15 iulie 2003 a Curții Supreme de Justiție, pe motiv că a intervenit un act normativ nou, respectiv Legea nr. 226/2011, a cărei aplicare ar conduce la altă soluție în speță. S-a mai reținut că potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când "după pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților". Rezultă, potrivit textului procedural menționat, că, pentru a fi admisibilă revizuirea, este necesar ca partea să se prevaleze de un înscris, în înțelesul de mijloc de probă, cu valoare doveditoare prin el însuși, care să nu fi putut fi înfățișat cu ocazia judecății, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Așadar, este vorba despre un înscris care să fi existat cu ocazia judecății, orice alt act doveditor ulterior neputându-se constitui în temei al revizuirii.

În speță, revizuentul se prevalează de un act normativ adoptat după finalizarea judecății prin hotărârea ce face obiectul revizuirii, act normativ ce nu poate fi asimilat însă, noțiunii de "înscris doveditor" avută în vedere de dispoz. art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Așa cum s-a menționat, sintagma "înscris doveditor" la care face referire textul de lege vizează mijlocul de probă (înscrisul în înțelesul formal menit să demonstreze ceva în cadrul procesului) care, dacă ar fi fost cunoscut de instanță ar fi fost de natură să conducă la o altă soluție a litigiului. Un act normativ emanând de la puterea legiuitoare, care reglementează relații sociale cu caracter general, nu poate fi asimilat unui mijloc de probă.

Revizuirea, cale extraordinară de atac, este menită să înlăture acele greșeli involuntare ale instanței în legătură cu starea de fapt sau cu aspecte procedurale, de ordin formal ale judecății, fără a fi permisă repunerea în discuție a litigiului pe temeiuri juridice noi invocate de parte. Împotriva acestei decizii T.M.V. a formulat contestație în anulare invocând dispozițiile art. 326 (1) și (2) C. proc. civ., art. 99 lit. t) și art. 99 1 (1) din Legea nr. 24 din 17 ianuarie 2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Contestatorul a susținut în esență că instanța nu și-a îndeplinit rolul activ în soluționarea cererii de revizuire a Deciziei nr. 3160 din 15 iulie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, și în mod greșit aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5, art. 324 pct. 4 C. proc. civ. și pe dispozițiile Legii nr. 226/2011. Instanța nu a respectat dispozițiile art. 326 (1) și (2) C. proc. civ. Nu s-a pus în discuție întâmpinarea intimatului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dolj și nu au fost avute în vedere concluziile scrise depuse la termenul din 30 mai 2012. La termenul de judecată din 21 februarie 2013 Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității contestației în anulare și, față de excepția invocată, a apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o ca atare, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 328 (1) C. proc. civ.

"Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". Or, în speță, a fost supusă contestației în anulare o hotărâre irevocabilă, dată cu ocazia soluționării revizuirii, care este nesusceptibilă de cenzurare în această modalitate. Rezultă că, deducând judecății printr-o contestație în anulare o hotărâre irevocabilă, partea a tins la obținerea unei judecăți în afara cadrului legal, ceea ce nu poate fi primit. În consecință, față de caracterul irevocabil al hotărârii atacate [în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.] contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare împotriva Deciziei civile nr. 3905 din 30 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatorul T.M.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013. Procesat de GGC - GV