ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 870/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3905 din 30 mai 2012 Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire formulată de T.M.V. împotriva Deciziei nr. 3160 din 15

iulie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că cererea de revizuire a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., solicitându-se retractarea Deciziei

nr. 316 din 15 iulie 2003 a Curții Supreme de Justiție, pe motiv că a

intervenit un act normativ nou, respectiv Legea nr. 226/2011, a cărei aplicare

ar conduce la altă soluție în speță.

S-a mai reținut că

potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei

hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când "după pronunțarea

hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică

sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților".

Rezultă, potrivit

textului procedural menționat, că, pentru a fi admisibilă revizuirea, este

necesar ca partea să se prevaleze de un înscris, în înțelesul de mijloc de

probă, cu valoare doveditoare prin el însuși, care să nu fi putut fi înfățișat

cu ocazia judecății, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Așadar, este vorba

despre un înscris care să fi existat cu ocazia judecății, orice alt act

doveditor ulterior neputându-se constitui în temei al revizuirii.

În speță, revizuentul

se prevalează de un act normativ adoptat după finalizarea judecății prin

hotărârea ce face obiectul revizuirii, act normativ ce nu poate fi asimilat

însă, noțiunii de "înscris doveditor" avută în vedere de dispoz. art.

322 pct. 5 C. proc. civ.

Așa cum s-a

menționat, sintagma "înscris doveditor" la care face referire textul

de lege vizează mijlocul de probă (înscrisul în înțelesul formal menit să

demonstreze ceva în cadrul procesului) care, dacă ar fi fost cunoscut de

instanță ar fi fost de natură să conducă la o altă soluție a litigiului.

Un act normativ

emanând de la puterea legiuitoare, care reglementează relații sociale cu

caracter general, nu poate fi asimilat unui mijloc de probă.

Revizuirea, cale

extraordinară de atac, este menită să înlăture acele greșeli involuntare ale

instanței în legătură cu starea de fapt sau cu aspecte procedurale, de ordin

formal ale judecății, fără a fi permisă repunerea în discuție a litigiului pe

temeiuri juridice noi invocate de parte.

Împotriva acestei

decizii T.M.V. a formulat contestație în anulare invocând dispozițiile art. 326

(1) și (2) C. proc. civ., art. 99 lit. t) și art. 99

1

(1) din Legea

nr. 24 din 17 ianuarie 2012 pentru modificarea și completarea Legii nr.

303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Contestatorul a

susținut în esență că instanța nu și-a îndeplinit rolul activ în soluționarea

cererii de revizuire a Deciziei nr. 3160 din 15 iulie 2003 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă, și în mod greșit aceasta a fost respinsă ca

inadmisibilă. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 5, art. 324 pct. 4 C. proc. civ. și pe dispozițiile Legii nr. 226/2011.

Instanța nu a respectat dispozițiile art. 326 (1) și (2) C. proc. civ. Nu s-a

pus în discuție întâmpinarea intimatului Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dolj și nu au fost avute în vedere concluziile

scrise depuse la termenul din 30 mai 2012.

La termenul de

judecată din 21 februarie 2013 Înalta Curte a invocat din oficiu excepția

inadmisibilității contestației în anulare și, față de excepția invocată, a

apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o ca atare, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 328 (1)

C. proc. civ. "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac

prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Or, în speță, a fost

supusă contestației în anulare o hotărâre irevocabilă, dată cu ocazia

soluționării revizuirii, care este nesusceptibilă de cenzurare în această

modalitate.

Rezultă că, deducând

judecății printr-o contestație în anulare o hotărâre irevocabilă, partea a tins

la obținerea unei judecăți în afara cadrului legal, ceea ce nu poate fi primit.

În consecință, față

de caracterul irevocabil al hotărârii atacate [în sensul art. 377 alin. (2)

pct. 5 C. proc. civ.] contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare împotriva Deciziei civile nr. 3905 din 30

mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de

contestatorul T.M.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2013.

Procesat de GGC - GV