ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1489/2012

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4740 din 14 octombrie 2011

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca inadmisibil recursul declarat de

G.N.C. împotriva deciziei nr. 1648/R-Cont din 24 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, Înalta Curte a reținut faptul că decizia nr. 1648/R-Cont din

24 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, prin care instanța de recurs a soluționat

recursul declarat de Primăria comunei P. prin Primar, are caracter irevocabil,

în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.,

potrivit cărora „sunt hotărâri irevocabile, hotărârile date în recurs, chiar

dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei”.

Pe cale de

consecință, s-a reținut că rezultă fără putință de tăgadă faptul că decizia

instanței de recurs nu este susceptibilă de a face obiectul unui recurs

ulterior, această concluzie derivând din regula unicității dreptului de a

folosi o cale de atac și că, având în vedere că un asemenea drept este unic,

epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai

multe ori în aceeași cale de atac.

Pe de altă parte,

Înalta Curte a constatat că instanța de control judiciar, respectiv Curtea de

Apel Pitești, în mod corect a redat în dispozitivul deciziei atacate mențiunea

„irevocabilă”.

Totodată, Înalta

Curte a reținut că admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de

reclamantul G.N.C. face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale

acestuia, formulate în această cale de atac.

Împotriva deciziei

nr. 4740 din 14 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire

recurentul G.N.C., invocând dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii

se arată că s-au descoperit înscrisuri doveditoare ce nu au putut fi depuse în

instanță anterior, respectiv:

- Sentința nr. 1481

pronunțată de Judecătoria Horezu la data de 10 noiembrie 2011 și încheierea, în

Dosarul nr. 1452/241/2011, prin care s-a respins contestația la executare formulată

de contestatorii Primăria comunei P. - prin Primar și Consiliul Local al comunei

P. - prin Primar, în contradictoriu cu intimatul G.N.C., contestatorii fiind în

imposibilitate privind „obligația de a face", adică de a pune la

dispoziție actele care au stat la baza trecerii terenului în litigiu, „La P.”

sau „La D.” din domeniul privat - din stăpânirea acestora - în domeniul public

al Primăriei P.;

- cerere

reconvențională - obiect al Dosarului nr. 2512/241/2011;

- sentința civilă nr.

414, pronunțată la data de 12 aprilie 2005, de către Judecătoria Horezu, în Dosarul

nr. 2101/241/2004, din care rezultă că s-a admis excepția autorității de lucru

judecat în ce privește obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991

Popești de a pune în posesie pe reclamantul G.N.C., domiciliat în comuna C., județul

Vâlcea, asupra terenului în suprafață de 1.360 m.p. „La P. - D.” (extras din

dispozitiv).

Revizuentul solicită

reanalizarea probelor administrate, prin înscrisurile doveditoare ce nu au

putut fi depuse instanței anterior.

Înainte de a analiza

motivele cererii de revizuire, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția inadmisibilității

invocată în cauză, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va

admite și va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Pe de o parte, fiind

o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile

limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât

cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme

de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu

ocazia rezolvării litigiului în fond.

Potrivit art. 322

pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere „

dacă, după darea

hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei

instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Din interpretarea

logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că

pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs,

legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce

implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută

în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la

împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să

se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care

fusese aleasă până în acel moment.

O astfel de situație

nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul, cum

este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire, în pricina de

față.

Pe de altă parte, în

accepțiunea dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisuri noi sunt

cele care existau la data judecății și care au fost reținute de partea

potrivnică, ori nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părții.

Ori, în cauză, sentința

civilă nr. 1481 din 10 noiembrie 2011, pe care o invocă revizuentul ca înscris

nou, nu exista la data pronunțării deciziei nr. 4740 din 14 octombrie 2011 de

către Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2755/90/2009. De

altfel, această sentință a fost pronunțată în Dosarul nr. 1452/241/2011, având

un alt obiect, respectiv contestație la executare și a fost atacată cu recurs

de către Primăria P. în data de 05 decembrie 2011, neprezentând relevanță în

prezenta cauză, fiind fără legătură din punct de vedere al obiectului cu

aceasta.

Înalta Curte

apreciază că în cauza dedusă judecății nu au intervenit modificări în

materialul probator pe care s-a sprijinit Înalta Curte de Casație și Justiție

în Dosarul nr. 2755/90/2009, modificări care ar fi influențat hotărârea ce s-a

bazat pe acel material probator.

Cu privire la

sentința civilă nr. 414 din 12 aprilie 200 pronunțată de Judecătoria Horezu în Dosarul

nr. 2101/241/2004, Înalta Curte apreciază că, deși aceasta exista la data

pronunțării deciziei nr. 1648/R-Cont din 24 noiembrie 2010 de către Curtea de

Apel Pitești în Dosarul nr. 2755/90/2009, revizuentul nu se poate prevala de

faptul că nu a cunoscut-o și nu a putut-o înfățișa, din moment ce a fost parte

în acel dosar.

De asemenea, instanța

reține faptul că, deși revizuentul a invocat faptul că înscrisurile „nu au

putut fi depuse instanței anterior”, nu a dovedit „împrejurarea mai presus de

voința părților”, datorită căreia nu le-a prezentat instanței, deși avea

cunoștință de existența lor.

Având în vedere

considerentele prezentate anterior, precum și caracterul limitativ al

dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., rezultă fără putință de tăgadă

inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată în cauză.

Drept urmare, calea

extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea

condițiilor de admisibilitate prevăzute de textul legal sus-arătat.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată G.N.C. împotriva deciziei nr. 4740 din 14 octombrie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

martie

2012.