ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1489/2012

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4740 din 14 octombrie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibil recursul declarat de G.N.C. împotriva deciziei nr. 1648/R-Cont din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut faptul că decizia nr. 1648/R-Cont din 24 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin care instanța de recurs a soluționat recursul declarat de Primăria comunei P. prin Primar, are caracter irevocabil, în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ., potrivit cărora „sunt hotărâri irevocabile, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei”. Pe cale de consecință, s-a reținut că rezultă fără putință de tăgadă faptul că decizia instanței de recurs nu este susceptibilă de a face obiectul unui recurs ulterior, această concluzie derivând din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și că, având în vedere că un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Pe de altă parte, Înalta Curte a constatat că instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Pitești, în mod corect a redat în dispozitivul deciziei atacate mențiunea „irevocabilă”.

Totodată, Înalta Curte a reținut că admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de reclamantul G.N.C. face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale acestuia, formulate în această cale de atac. Împotriva deciziei nr. 4740 din 14 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire recurentul G.N.C., invocând dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii se arată că s-au descoperit înscrisuri doveditoare ce nu au putut fi depuse în instanță anterior, respectiv: - Sentința nr. 1481 pronunțată de Judecătoria Horezu la data de 10 noiembrie 2011 și încheierea, în Dosarul nr. 1452/241/2011, prin care s-a respins contestația la executare formulată de contestatorii Primăria comunei P. - prin Primar și Consiliul Local al comunei P. - prin Primar, în contradictoriu cu intimatul G.N.C., contestatorii fiind în imposibilitate privind „obligația de a face", adică de a pune la dispoziție actele care au stat la baza trecerii terenului în litigiu, „La P.” sau „La D.” din domeniul privat - din stăpânirea acestora - în domeniul public al Primăriei P.; - cerere reconvențională - obiect al Dosarului nr. 2512/241/2011; - sentința civilă nr. 414, pronunțată la data de 12 aprilie 2005, de către Judecătoria Horezu, în Dosarul nr. 2101/241/2004, din care rezultă că s-a admis excepția autorității de lucru judecat în ce privește obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Popești de a pune în posesie pe reclamantul G.N.C., domiciliat în comuna C., județul Vâlcea, asupra terenului în suprafață de 1.360 m.p.

„La P. - D.” (extras din dispozitiv). Revizuentul solicită reanalizarea probelor administrate, prin înscrisurile doveditoare ce nu au putut fi depuse instanței anterior. Înainte de a analiza motivele cererii de revizuire, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția inadmisibilității invocată în cauză, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Pe de o parte, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului în fond. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „ dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul, cum este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire, în pricina de față.

Pe de altă parte, în accepțiunea dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisuri noi sunt cele care existau la data judecății și care au fost reținute de partea potrivnică, ori nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Ori, în cauză, sentința civilă nr. 1481 din 10 noiembrie 2011, pe care o invocă revizuentul ca înscris nou, nu exista la data pronunțării deciziei nr. 4740 din 14 octombrie 2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2755/90/2009. De altfel, această sentință a fost pronunțată în Dosarul nr. 1452/241/2011, având un alt obiect, respectiv contestație la executare și a fost atacată cu recurs de către Primăria P. în data de 05 decembrie 2011, neprezentând relevanță în prezenta cauză, fiind fără legătură din punct de vedere al obiectului cu aceasta.

Înalta Curte apreciază că în cauza dedusă judecății nu au intervenit modificări în materialul probator pe care s-a sprijinit Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2755/90/2009, modificări care ar fi influențat hotărârea ce s-a bazat pe acel material probator. Cu privire la sentința civilă nr. 414 din 12 aprilie 200 pronunțată de Judecătoria Horezu în Dosarul nr. 2101/241/2004, Înalta Curte apreciază că, deși aceasta exista la data pronunțării deciziei nr. 1648/R-Cont din 24 noiembrie 2010 de către Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 2755/90/2009, revizuentul nu se poate prevala de faptul că nu a cunoscut-o și nu a putut-o înfățișa, din moment ce a fost parte în acel dosar. De asemenea, instanța reține faptul că, deși revizuentul a invocat faptul că înscrisurile „nu au putut fi depuse instanței anterior”, nu a dovedit „împrejurarea mai presus de voința părților”, datorită căreia nu le-a prezentat instanței, deși avea cunoștință de existența lor.

Având în vedere considerentele prezentate anterior, precum și caracterul limitativ al dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., rezultă fără putință de tăgadă inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată în cauză. Drept urmare, calea extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de textul legal sus-arătat. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată G.N.C. împotriva deciziei nr. 4740 din 14 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2012.