ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6667/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1206 din 15 iunie

2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată, s-a admis excepția

inadmisibilității acțiunii și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de

reclamanta L.D. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România.

Excepția

inadmisibilității acțiunii a fost admisă reținându-se că, prin acțiunea

introductivă de instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor ce i se cuvin în urma exproprierii pentru cauză de utilitate

publică de interes național a imobilului-teren în suprafață de 517 m.p., situat

în comuna Cernica.

Printr-o altă cerere,

înregistrată sub nr. 6957/3/2009 reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâtă

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să

inițieze procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică a

imobilului-teren cu suprafața de 519 m.p., identificat mai sus.

Cererea a fost

admisă, fiind pronunțată Sentința civilă nr. 88 din 28 ianuarie 2010 de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, hotărârea fiind definitivă și

irevocabilă.

Prin această

hotărâre, pârâta a fost obligată să inițieze procedura exproprierii pentru

cauză de utilitate publică a imobilului-teren în suprafață de 519 m.p.

Pentru lipsa

procedurii prealabile a exproprierii, ca efect al punerii în executare a

Sentinței civile nr. 88 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului București,

reclamanta avea deschisă procedura instituită de Legea nr. 554/2004.

Or, în lipsa

procedurii exproprierii propriu-zise, potrivit art. 3 și urm. din Legea nr.

198/2004, reclamanta nu are deschisă procedura specială ulterioară a fixării și

acordării despăgubirilor, cu atât mai mult cu cât, bunul/imobil se află în

proprietatea reclamantei.

Legea nr. 198/2004 se

completează cu Legea nr. 33/1994, acțiunea formulată în temeiul art. 9 din

Legea nr. 198/2004 urmând a se soluționa în conformitate cu dispozițiile art.

21 - 27 din Legea nr. 33/1994.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta L.D. criticând-o întrucât în mod greșit a

fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii deoarece nu reclamanta trebuia

să depună planul de sistematizare al zonei, ci pârâta care i-a acaparat o parte

din teren și deși a solicitat intrarea în legalitate și plata despăgubirilor nu

a primit nici un răspuns.

Prin Decizia civilă

nr. 8 A din 13 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, a fost admis apelul formulat de reclamantă, a desființat sentința

și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele considerente:

În mod greșit

instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins

acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă, deoarece prin Sentința civilă

nr. 88 din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, irevocabilă,

s-a admis cererea reclamantei și a fost obligată pârâta C.N.A.D.R., să inițieze

procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică de interes național a

imobilului teren în suprafață de 519 m.p., situat în comuna Cernica.

Deși teoretic terenul

se află în proprietatea reclamantei, în fapt aceasta nu își poate exercita

dreptul său de proprietate pentru suprafața în litigiu și nici nu a primit o

despăgubire.

În speță, C.N.A.D.R.

nu a pus în executare Sentința civilă nr. 88 din 28 ianuarie 2010, iar instanța

de fond greșit a reținut apărările pârâtei în sensul că, potrivit art. 17 alin.

(2) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, zona de protecție a

autostrăzii rămâne în proprietatea persoanei fizice.

Respingerea ca

inadmisibilă a acțiunii aduce atingere accesului liber la justiție garantat de

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România S.A. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Recurenta-pârâtă

C.N.A.D.R., în dezvoltarea criticilor de nelegalitate întemeiate pe motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9, C. proc. civ., a susținut, în esență, următoarele

critici:

- în mod eronat a

statuat instanța de apel că soluția Tribunalului de respingere a acțiunii ca

inadmisibilă aduce atingere accesului liber la justiție garantat de art. 6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

întrucât acest principiu nu instituie obligativitatea judecării fondului unei

cereri vădit inadmisibile;

- instanța de apel a

încălcat principiile inadmisibilității și rolului activ, întrucât a propus

instanței inferioare o abordare a speței prin prisma unui obiect diferit

(acordarea de despăgubiri cu titlu de lipsă de folosință iar nu stabilirea

despăgubirilor în temeiul legii speciale în materie de expropriere);

- instanța de apel a

pronunțat hotărârea cu încălcarea art. 1 - 5, art. 9 și art. 15 din Legea nr.

198/2004, apreciind că cererea este admisibilă prin raportare la faptul că

anterior, în cadrul unui litigiu distinct, intimata-reclamantă a obținut

obligarea subscrisei la demararea procedurilor pentru expropriere, fără a ține

cont de Sentința civilă nr. 88/2011;

- soluția recurată a

fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1075 C. civ. și 580

3

C. proc. civ.;

În raport de cele

expuse, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și modificarea

deciziei în sensul respingerii cererii de apel formulate de reclamantă.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., criticând hotărârea instanței de apel ca nelegală, întrucât

din dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., text modificat prin Legea

nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714/25.10.2010, rezultă că instanța de

apel anulează hotărârea instanței de fond și trimite cauza spre rejudecare, o

singură dată, primei instanțe, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea

acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare.

Or, din lecturarea

motivelor de apel formulate de apelanta-reclamantă L.D., precum și a

întâmpinării depuse în cauză la data de 13 ianuarie 2012 de către C.N.A.D.N.,

rezultă că niciuna dintre părți nu a solicitat desființarea hotărârii instanței

de fond atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În aceste condiții,

instanța de apel, în cazul în care ar fi considerat că apelul formulat este fondat,

nu ar fi putut proceda decât conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ.,

respectiv să anuleze hotărârea atacată și să judece procesul, evocând fondul.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București, ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este întemeiat urmând a

fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

În conformitate cu

art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare la data soluționării apelului

"în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat

procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa

părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea

atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Cu toate acestea,

în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata

fondului, instanța va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare,

o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din

aceiași circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei

măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare".

Textul legal redat

mai sus a fost aplicat greșit de către instanța de apel, întrucât nici

reclamanta și nici pârâta nu au solicitat prin cererea de apel ori prin

întâmpinare trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Procedând în acest

mod, Curtea a pronunțat o hotărâre nelegală, soluția ce se impune este aceea de

admitere a recursului, casarea în întregime a deciziei și trimiterea cauzei

spre rejudecarea apelului.

Pentru a se asigura o

judecată unitară va fi admis și recursul pârâtei C.N.A.D.R., instanța de apel

urmând a verifica toate criticile și apărările formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

și de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România

- S.A. împotriva Deciziei civile nr. 8A din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL