ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6667/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1206 din 15 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta L.D. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Excepția inadmisibilității acțiunii a fost admisă reținându-se că, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ce i se cuvin în urma exproprierii pentru cauză de utilitate publică de interes național a imobilului-teren în suprafață de 517 m.p., situat în comuna Cernica.

Printr-o altă cerere, înregistrată sub nr. 6957/3/2009 reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâtă solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să inițieze procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică a imobilului-teren cu suprafața de 519 m.p., identificat mai sus. Cererea a fost admisă, fiind pronunțată Sentința civilă nr. 88 din 28 ianuarie 2010 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă. Prin această hotărâre, pârâta a fost obligată să inițieze procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică a imobilului-teren în suprafață de 519 m.p. Pentru lipsa procedurii prealabile a exproprierii, ca efect al punerii în executare a Sentinței civile nr. 88 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului București, reclamanta avea deschisă procedura instituită de Legea nr. 554/2004.

Or, în lipsa procedurii exproprierii propriu-zise, potrivit art. 3 și urm. din Legea nr. 198/2004, reclamanta nu are deschisă procedura specială ulterioară a fixării și acordării despăgubirilor, cu atât mai mult cu cât, bunul/imobil se află în proprietatea reclamantei. Legea nr. 198/2004 se completează cu Legea nr. 33/1994, acțiunea formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 urmând a se soluționa în conformitate cu dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta L.D. criticând-o întrucât în mod greșit a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii deoarece nu reclamanta trebuia să depună planul de sistematizare al zonei, ci pârâta care i-a acaparat o parte din teren și deși a solicitat intrarea în legalitate și plata despăgubirilor nu a primit nici un răspuns.

Prin Decizia civilă nr. 8 A din 13 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admis apelul formulat de reclamantă, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele considerente: În mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă, deoarece prin Sentința civilă nr. 88 din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, irevocabilă, s-a admis cererea reclamantei și a fost obligată pârâta C.N.A.D.R., să inițieze procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică de interes național a imobilului teren în suprafață de 519 m.p., situat în comuna Cernica.

Deși teoretic terenul se află în proprietatea reclamantei, în fapt aceasta nu își poate exercita dreptul său de proprietate pentru suprafața în litigiu și nici nu a primit o despăgubire. În speță, C.N.A.D.R. nu a pus în executare Sentința civilă nr. 88 din 28 ianuarie 2010, iar instanța de fond greșit a reținut apărările pârâtei în sensul că, potrivit art. 17 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, zona de protecție a autostrăzii rămâne în proprietatea persoanei fizice. Respingerea ca inadmisibilă a acțiunii aduce atingere accesului liber la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.

și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Recurenta-pârâtă C.N.A.D.R., în dezvoltarea criticilor de nelegalitate întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, C. proc.

civ., a susținut, în esență, următoarele critici: - în mod eronat a statuat instanța de apel că soluția Tribunalului de respingere a acțiunii ca inadmisibilă aduce atingere accesului liber la justiție garantat de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât acest principiu nu instituie obligativitatea judecării fondului unei cereri vădit inadmisibile; - instanța de apel a încălcat principiile inadmisibilității și rolului activ, întrucât a propus instanței inferioare o abordare a speței prin prisma unui obiect diferit (acordarea de despăgubiri cu titlu de lipsă de folosință iar nu stabilirea despăgubirilor în temeiul legii speciale în materie de expropriere); - instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea art. 1 - 5, art. 9 și art. 15 din Legea nr. 198/2004, apreciind că cererea este admisibilă prin raportare la faptul că anterior, în cadrul unui litigiu distinct, intimata-reclamantă a obținut obligarea subscrisei la demararea procedurilor pentru expropriere, fără a ține cont de Sentința civilă nr. 88/2011; - soluția recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1075 C. civ.

și 580 3 C. proc. civ.; În raport de cele expuse, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii cererii de apel formulate de reclamantă. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând hotărârea instanței de apel ca nelegală, întrucât din dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., text modificat prin Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714/25.10.2010, rezultă că instanța de apel anulează hotărârea instanței de fond și trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare.

Or, din lecturarea motivelor de apel formulate de apelanta-reclamantă L.D., precum și a întâmpinării depuse în cauză la data de 13 ianuarie 2012 de către C.N.A.D.N., rezultă că niciuna dintre părți nu a solicitat desființarea hotărârii instanței de fond atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În aceste condiții, instanța de apel, în cazul în care ar fi considerat că apelul formulat este fondat, nu ar fi putut proceda decât conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., respectiv să anuleze hotărârea atacată și să judece procesul, evocând fondul. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este întemeiat urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: În conformitate cu art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare la data soluționării apelului "în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Cu toate acestea, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceiași circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare". Textul legal redat mai sus a fost aplicat greșit de către instanța de apel, întrucât nici reclamanta și nici pârâta nu au solicitat prin cererea de apel ori prin întâmpinare trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Procedând în acest mod, Curtea a pronunțat o hotărâre nelegală, soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului, casarea în întregime a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

Pentru a se asigura o judecată unitară va fi admis și recursul pârâtei C.N.A.D.R., instanța de apel urmând a verifica toate criticile și apărările formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. împotriva Deciziei civile nr. 8A din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2012. Procesat de GGC - CL