ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6771/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6771/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la 23 septembrie 2008, reclamantul M.L. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului - C.N.A.D.N.R., desființarea hotărârii nr. 40 din 15 iulie 2008 și

stabilirea valorii reale a despăgubirilor, respectiv 71.150 RON, pentru

suprafața de 1432 m.p. teren expropriată, situată în comuna S., tarlaua T1.,

parcela P1., județul Ilfov cu nr. cadastral C1.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în data de 05 septembrie 2008 i-a fost comunicată hotărârea

de stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 15 iulie 2008, prin care s-a dispus exproprierea

și acordarea despăgubirii, pentru terenul în suprafață de 1432 m.p., în limita sumei

de 22.679,71 RON. Valoarea stabilită este mult prea mică în raport de prejudiciul

încercat prin pierderea terenului și diminuarea suprafeței totale de 3000 m.p.,

asupra căreia este proprietar conform titlului de proprietate nr. A1. din 13

aprilie 2005 eliberat de Comisia Județeană - Ilfov pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor.

În drept, acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/2004 privind exproprierea

pentru cauza de utilitate publică, și art. 9 din Legea nr. 198/2004 privind unele

măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale.

Prin sentința civilă

nr. 330 de la 4 martie 2010, Tribunalul București, secția a III a civilă, a admis

acțiunea precizată în sensul că l-a obligat pe pârât la acordarea de despăgubiri

în sumă de 83.730 RON (valoare teren), respectiv 92.790 RON (prejudiciu cauzat)

pentru exproprierea terenului de 1423 mp identificat cu nr. cadastral C1., din H.G.

nr. 244/2008.

Învestită cu soluționarea

apelului declarat de pârâtul Statul român prin C.N.A.D.N.R., Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, a admis calea de atac, a schimbat în parte sentința în sensul

că a înlăturat obligarea pârâtului de la plata sumei de 92.790 RON prejudiciu ca

urmare a exproprierii pentru considerentele ce urmează.

Conform art. 26 alin.

(1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,

despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului, iar conform art. 26 alin. (2) din aceeași lege la calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului

luând în considerare și dovezile prezentate de acesta.

Prin raportul de expertiză

și completarea a acestuia, efectuate în apel de către experții F.T.C., B.A.M.D.

și E.C., a rezultat că din suprafața de 3.000 mp teren înscrisă în titlul de proprietate

nr. A1. din 13 aprilie 2005 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului

de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov, pe numele reclamantului, suprafața de 1423

mp teren a făcut obiectul hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 15 iulie 2008

a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004. Aceasta a stabilit cu titlu de despăgubire

în favoarea reclamantului suma totală de 22.679,71 RON.

Ulterior, pârâtul a mai

expropriat și diferența de 282 mp teren ce a făcut obiectul hotărârii de stabilire

a despăgubirilor nr. 69 din 15 aprilie 2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004.

Astfel în proprietatea

reclamantului a mai rămas doar suprafața de 1295 mp teren cu front la suprafața

expropriată de 15m.

Apelantul a depus la dosarul

cauzei 4 contracte de vânzare cumpărare din anii 2007 și 2008, reprezentând tranzacții

cu privire la terenuri situate pe teritoriul administrativ al comunei S. județul

Ilfov tarlaua T1. și din imediata apropriere din care au rezultat prețuri de 15

RON/mp 3 euro și respectiv 7 euro.

Experții au constatat

că la data efectuării primei expertize în cauză 15 aprilie 2009 (la prima instanță),

prețurile tranzacțiilor similare au cunoscut o reducere de 10%.

Totodată, chiar pârâtul

a stabilit prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 69 de la aceeași dată

- 15 aprilie 2009 pentru un alt teren expropriat în aceeași parcelă, echivalentul

a 11 euro/mp.

Analizând atât contractul

nr. C1. din 21 februarie 2008 care are aceiași locație cu terenul în litigiu, modul

de stabilire a cuantumului de despăgubirilor de către pârât pentru un teren învecinat

din aceeași parcelă, cât și evoluția prețurilor de tranzacționare, experții au apreciat

că terenul din litigiu avea o valoare de 17 euro/mp, la data expertizării, respectiv

- 15 aprilie 2009.

Astfel, instanța a reținut

că valoarea suprafeței de 1423 mp teren este de 105.230 RON, provenită din înmulțirea

suprafeței de 1423 mp cu 17 euro/mp, însumând astfel 24.191 euro.

Această valoare reprezentând

terenul expropriat este mai mare decât cea de 83.730 RON acordată de către prima

instanță, așa încât, cum nu se poate agrava situația părții în propria cale de atac,

urmează a fi menținută valoarea stabilită de prima instanță.

În schimb, suma de 92.790

RON stabilită pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, reprezentând valoarea

suprafeței de 282 mp teren deja expropriată și pentru care reclamantul a primit

despăgubiri, cât și valoarea suprafeței de 1295 mp teren rămas în proprietatea reclamantului,

a fost înlăturată.

Instanța nu și-a însușit

concluzia primei instanțe, cât și a experților, precum că suprafața de 1295 mp teren

rămasă în proprietatea reclamantului nu mai reprezintă nici o valoare economică,

atâta vreme cât are deschiderea la calea publică cu un front la suprafața expropriată

de 15 m, iar în viitor poate prezenta un vădit interes imobiliar, chiar dacă în

prezent pare neinteresată.

Cu alte cuvinte prejudiciul

pretins încercat ca urmare a exproprierii pe considerentul că terenul rămas neexpropriat

nu mai prezintă interes imobiliar este incert, așa încât nu poate fi acordat de

către instanțe.

Împotriva deciziei au

declarat recurs reclamantul și pârâta.

Reclamantul critică decizia

prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., pentru cele ce urmează.

Apelul declarat de C.N.A.D.N.R

a fost tardiv declarat. Soluția instanței de apel pe acest aspect este greșită deoarece

C.N.A.D.N.R este instituție publică, așa încât, împrejurarea că sentința a fost

comunicată la sediul social și nu la sediul procesual ales, nu poate duce decât

la concluzia că nu s-au respectat dispozițiile art. 284 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei se arată

că s-a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece C.N.A.D.N.R nu a criticat sentința

cu privire la acordarea de despăgubiri pentru terenul rămas neexpropriat. Criticile

formulate s-au limitat la valoarea pe metru pătrat de teren stabilită prin expertiza

judiciară.

O altă critică se referă

la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 întrucât au înlăturat cuantumul prejudiciului

datorat pentru terenul rămas neexpropriat. Soluția dată încalcă astfel și dispozițiile

art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O. câtă vreme recurentul nu a fost

dezdăunat pentru prejudiciul produs urmare exproprierii.

Intimatul Statul român,

prin C.N.A.D.N.R., prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., invocă încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

deoarece instanța a avut în vedere prețuri de ofertare și nu de tranzacționare pentru

terenuri de natura celui în litigiu agrico-arabile situate în extravilanul societății.

Înalta Curte, analizând

decizia prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate în toate etapele

procesuale și a dispozițiilor legale incidente cauzei reține caracterul fondat al

acestora, în limitele și pentru argumentele ce preced.

- Potrivit dispozițiilor

art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana

însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la

acea persoană.

C.N.A.D.N.R, prin întâmpinarea

formulată la prima instanță de fond și-a ales domiciliul ales pentru comunicarea

actelor de procedură și persoana însărcinată cu primirea acestora, anume S.C.P.A.

T.D. și asociații din București, Calea S., sector 5.

Prima instanță, cu încălcarea

dispozițiilor art. 93 C. proc. civ. a comunicat sentința la sediul social al C.N.A.D.N.R.

Drept urmare, declararea

apelului la data de 21 aprilie 2010 s-a făcut în temeiul prevăzut de art. 284

alin. (1) C. proc. civ., față de data comunicării hotărârii judecătorești la sediul

procesual ales, 25 mai 2010.

Ambii recurenți invocă

încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 potrivit căruia la calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială

la data raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului sau, după

caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de

aceștia.

Reclamantul arată că în

mod nelegal instanța a înlăturat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru

terenul rămas în proprietate în condițiile în care nu s-a formulat apel sub acest

aspect, criticile formulate vizând exclusiv cuantumul despăgubirilor.

Motivele de apel formulate

de C.N.A.D.N.R au vizat chestiuni referitoare la raportul de expertiză depus până

în termenul din 5 noiembrie 2009, faptul că instanța de fond a încălcat dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică,

în sensul că la stabilirea despăgubirilor nu s-a raportat la prețurile obișnuite

de tranzacționare ale altor imobile de același fel cu cel supus exproprierii, ci

doar ofertele de vânzare; suma de bani stabilită ca despăgubiri prin raportul de

expertiză privește altă suprafață de teren decât cea supusă exproprierii prin Hotărârea

nr. 40 din 15 iulie 2008; s-au acordat despăgubiri constând în prejudiciu pentru

- rest de proprietate ce se găsea la momentul întocmirii raportului în domeniul

public al statului, respectiv și pentru suprafața de 282 mp ce a făcut obiectul

celei de-a doua exproprieri prin Hotărârea nr. 69 din 16 aprilie 2009.

Apelul este o cale devolutivă

de atac, dar aceasta nu presupune reanalizarea de către instanța de apel a tuturor

problemelor de fapt și de drept care s-au indicat în fața primei instanțe, ci numai

a acelora care sunt criticate de către apelant.

Cum expropriatorul nu

a pretins că nu datorează despăgubiri pentru terenul rămas în proprietatea expropriatei,

ci doar că dimensiunea acestora este prea mare, critica formulată este fondată.

- Conform art. 1 lit.

i) al Legii nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt: comuna, orașul

și județul.

Imobilul în litigiu, astfel

cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în 2011, este un teren

agricol, arabil situat în extravilanul comunei S., suprafața expropriată fiind de

1423 m.p. + 282 m.p. = 1705 m.p., restul terenului fiind de 1.295 m.p.

Prin urmare, comparabilele

în stabilirea valorii despăgubirii pentru terenul expropriat trebuie să privească

un teren agricol arabil situat în extravilanul comunei S. prin raportare la tranzacții

efectuate la data expertizei, ori la date cât mai apropiate datei efectuării expertizei.

Din raportul de expertiză

rezultă că s-au avut în vedere, în afara contractelor de vânzare-cumpărare, și indicatori

străini dispozițiilor legale aplicabile cauzei, respectiv oferte de vânzare precum

și valoarea unor terenuri exterioare unității administrativ teritoriale, respectiv

terenuri marginale autostrăzii București-Pitești.

Osebit de aceasta, deși

din contractele de vânzare-cumpărare ori din hotărârile C.N.A.D.N.R. avute în vedere,

rezultă prețuri de 3 euro/m.p., 11 euro/m.p., 2,5 euro/m.p., prin expertiză se stabilește

un preț de 15,3 euro/m.p.

Instanța, omologhează

raportul de expertiză fără a oferi argumente pentru varianta aleasă, în contradicție

cu probele administrate de părți.

De precizat că cele două

terenuri au regimuri juridice distincte, câtă vreme imobilul în suprafață de 1295

m.p., teren agricol arabil a rămas în proprietatea reclamantului.

Pentru stabilirea corectă

a valorii despăgubirii cu respectarea dispozițiilor art. 26, 27 din Legea nr. 33/1994,

se constată că se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura

recursului, potrivit art. 305 C. proc. civ.

Instanța de apel, în rejudecare

va trebui să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză ținând seama de prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare prețul plătit efectiv

și consemnat ca atare în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare pentru terenul

expropriat în suprafață de 1705 m.p.

La calculul despăgubirilor

datorate pentru terenul de 1295 m.p., rămas în proprietate se va avea în vedere

prejudiciul efectiv produs pentru terenul arabil rămas, prin raportare la modul

de utilizare al acestuia anterior exproprierii, la veniturile obținute, la culturile

agricole ce pot fi realizate, la posibilitatea de a fi folosit drept pășune, etc.

De precizat, că prin expertiza

efectuată, se stabilește un preț similar cu cel stabilit pentru terenul expropriat

fără argumente pertinente, câte vreme terenul rămâne în proprietatea expropriatului.

Înalta Curte, pentru cele

ce preced, pentru soluționarea unitară a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 6 și 9 C. proc. civ., art. 314 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite

recursurile, va casa decizia, cu trimiterea cauzei la aceeași curte de apel pentru

rejudecarea apelului declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamantul M.L. și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei

nr. 911A din data de 20 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza pentru

rejudecare la aceeași Curte de Apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie

2012.