ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6771/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 23 septembrie 2008, reclamantul M.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - C.N.A.D.N.R., desființarea hotărârii nr. 40 din 15 iulie 2008 și stabilirea valorii reale a despăgubirilor, respectiv 71.150 RON, pentru suprafața de 1432 m.p. teren expropriată, situată în comuna S., tarlaua T1., parcela P1., județul Ilfov cu nr. cadastral C1. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în data de 05 septembrie 2008 i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 15 iulie 2008, prin care s-a dispus exproprierea și acordarea despăgubirii, pentru terenul în suprafață de 1432 m.p., în limita sumei de 22.679,71 RON.

Valoarea stabilită este mult prea mică în raport de prejudiciul încercat prin pierderea terenului și diminuarea suprafeței totale de 3000 m.p., asupra căreia este proprietar conform titlului de proprietate nr. A1. din 13 aprilie 2005 eliberat de Comisia Județeană - Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/2004 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, și art. 9 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale. Prin sentința civilă nr. 330 de la 4 martie 2010, Tribunalul București, secția a III a civilă, a admis acțiunea precizată în sensul că l-a obligat pe pârât la acordarea de despăgubiri în sumă de 83.730 RON (valoare teren), respectiv 92.790 RON (prejudiciu cauzat) pentru exproprierea terenului de 1423 mp identificat cu nr. cadastral C1., din H.G.

nr. 244/2008. Învestită cu soluționarea apelului declarat de pârâtul Statul român prin C.N.A.D.N.R., Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis calea de atac, a schimbat în parte sentința în sensul că a înlăturat obligarea pârâtului de la plata sumei de 92.790 RON prejudiciu ca urmare a exproprierii pentru considerentele ce urmează. Conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, iar conform art. 26 alin. (2) din aceeași lege la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului luând în considerare și dovezile prezentate de acesta.

Prin raportul de expertiză și completarea a acestuia, efectuate în apel de către experții F.T.C., B.A.M.D. și E.C., a rezultat că din suprafața de 3.000 mp teren înscrisă în titlul de proprietate nr. A1. din 13 aprilie 2005 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov, pe numele reclamantului, suprafața de 1423 mp teren a făcut obiectul hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 15 iulie 2008 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004. Aceasta a stabilit cu titlu de despăgubire în favoarea reclamantului suma totală de 22.679,71 RON. Ulterior, pârâtul a mai expropriat și diferența de 282 mp teren ce a făcut obiectul hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 69 din 15 aprilie 2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.

Astfel în proprietatea reclamantului a mai rămas doar suprafața de 1295 mp teren cu front la suprafața expropriată de 15m. Apelantul a depus la dosarul cauzei 4 contracte de vânzare cumpărare din anii 2007 și 2008, reprezentând tranzacții cu privire la terenuri situate pe teritoriul administrativ al comunei S. județul Ilfov tarlaua T1. și din imediata apropriere din care au rezultat prețuri de 15 RON/mp 3 euro și respectiv 7 euro. Experții au constatat că la data efectuării primei expertize în cauză 15 aprilie 2009 (la prima instanță), prețurile tranzacțiilor similare au cunoscut o reducere de 10%. Totodată, chiar pârâtul a stabilit prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 69 de la aceeași dată - 15 aprilie 2009 pentru un alt teren expropriat în aceeași parcelă, echivalentul a 11 euro/mp.

Analizând atât contractul nr. C1. din 21 februarie 2008 care are aceiași locație cu terenul în litigiu, modul de stabilire a cuantumului de despăgubirilor de către pârât pentru un teren învecinat din aceeași parcelă, cât și evoluția prețurilor de tranzacționare, experții au apreciat că terenul din litigiu avea o valoare de 17 euro/mp, la data expertizării, respectiv - 15 aprilie 2009. Astfel, instanța a reținut că valoarea suprafeței de 1423 mp teren este de 105.230 RON, provenită din înmulțirea suprafeței de 1423 mp cu 17 euro/mp, însumând astfel 24.191 euro. Această valoare reprezentând terenul expropriat este mai mare decât cea de 83.730 RON acordată de către prima instanță, așa încât, cum nu se poate agrava situația părții în propria cale de atac, urmează a fi menținută valoarea stabilită de prima instanță.

În schimb, suma de 92.790 RON stabilită pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, reprezentând valoarea suprafeței de 282 mp teren deja expropriată și pentru care reclamantul a primit despăgubiri, cât și valoarea suprafeței de 1295 mp teren rămas în proprietatea reclamantului, a fost înlăturată. Instanța nu și-a însușit concluzia primei instanțe, cât și a experților, precum că suprafața de 1295 mp teren rămasă în proprietatea reclamantului nu mai reprezintă nici o valoare economică, atâta vreme cât are deschiderea la calea publică cu un front la suprafața expropriată de 15 m, iar în viitor poate prezenta un vădit interes imobiliar, chiar dacă în prezent pare neinteresată. Cu alte cuvinte prejudiciul pretins încercat ca urmare a exproprierii pe considerentul că terenul rămas neexpropriat nu mai prezintă interes imobiliar este incert, așa încât nu poate fi acordat de către instanțe.

Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantul și pârâta. Reclamantul critică decizia prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., pentru cele ce urmează. Apelul declarat de C.N.A.D.N.R a fost tardiv declarat. Soluția instanței de apel pe acest aspect este greșită deoarece C.N.A.D.N.R este instituție publică, așa încât, împrejurarea că sentința a fost comunicată la sediul social și nu la sediul procesual ales, nu poate duce decât la concluzia că nu s-au respectat dispozițiile art. 284 C. proc. civ. Pe fondul cauzei se arată că s-a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece C.N.A.D.N.R nu a criticat sentința cu privire la acordarea de despăgubiri pentru terenul rămas neexpropriat.

Criticile formulate s-au limitat la valoarea pe metru pătrat de teren stabilită prin expertiza judiciară. O altă critică se referă la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 întrucât au înlăturat cuantumul prejudiciului datorat pentru terenul rămas neexpropriat. Soluția dată încalcă astfel și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O. câtă vreme recurentul nu a fost dezdăunat pentru prejudiciul produs urmare exproprierii. Intimatul Statul român, prin C.N.A.D.N.R., prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocă încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 deoarece instanța a avut în vedere prețuri de ofertare și nu de tranzacționare pentru terenuri de natura celui în litigiu agrico-arabile situate în extravilanul societății.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate în toate etapele procesuale și a dispozițiilor legale incidente cauzei reține caracterul fondat al acestora, în limitele și pentru argumentele ce preced. - Potrivit dispozițiilor art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană. C.N.A.D.N.R, prin întâmpinarea formulată la prima instanță de fond și-a ales domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură și persoana însărcinată cu primirea acestora, anume S.C.P.A. T.D. și asociații din București, Calea S., sector 5. Prima instanță, cu încălcarea dispozițiilor art. 93 C. proc.

civ. a comunicat sentința la sediul social al C.N.A.D.N.R. Drept urmare, declararea apelului la data de 21 aprilie 2010 s-a făcut în temeiul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., față de data comunicării hotărârii judecătorești la sediul procesual ales, 25 mai 2010. Ambii recurenți invocă încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 potrivit căruia la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Reclamantul arată că în mod nelegal instanța a înlăturat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru terenul rămas în proprietate în condițiile în care nu s-a formulat apel sub acest aspect, criticile formulate vizând exclusiv cuantumul despăgubirilor.

Motivele de apel formulate de C.N.A.D.N.R au vizat chestiuni referitoare la raportul de expertiză depus până în termenul din 5 noiembrie 2009, faptul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, în sensul că la stabilirea despăgubirilor nu s-a raportat la prețurile obișnuite de tranzacționare ale altor imobile de același fel cu cel supus exproprierii, ci doar ofertele de vânzare; suma de bani stabilită ca despăgubiri prin raportul de expertiză privește altă suprafață de teren decât cea supusă exproprierii prin Hotărârea nr. 40 din 15 iulie 2008; s-au acordat despăgubiri constând în prejudiciu pentru - rest de proprietate ce se găsea la momentul întocmirii raportului în domeniul public al statului, respectiv și pentru suprafața de 282 mp ce a făcut obiectul celei de-a doua exproprieri prin Hotărârea nr. 69 din 16 aprilie 2009. Apelul este o cale devolutivă de atac, dar aceasta nu presupune reanalizarea de către instanța de apel a tuturor problemelor de fapt și de drept care s-au indicat în fața primei instanțe, ci numai a acelora care sunt criticate de către apelant.

Cum expropriatorul nu a pretins că nu datorează despăgubiri pentru terenul rămas în proprietatea expropriatei, ci doar că dimensiunea acestora este prea mare, critica formulată este fondată. - Conform art. 1 lit. i) al Legii nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt: comuna, orașul și județul. Imobilul în litigiu, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în 2011, este un teren agricol, arabil situat în extravilanul comunei S., suprafața expropriată fiind de 1423 m.p. + 282 m.p. = 1705 m.p., restul terenului fiind de 1.295 m.p. Prin urmare, comparabilele în stabilirea valorii despăgubirii pentru terenul expropriat trebuie să privească un teren agricol arabil situat în extravilanul comunei S. prin raportare la tranzacții efectuate la data expertizei, ori la date cât mai apropiate datei efectuării expertizei.

Din raportul de expertiză rezultă că s-au avut în vedere, în afara contractelor de vânzare-cumpărare, și indicatori străini dispozițiilor legale aplicabile cauzei, respectiv oferte de vânzare precum și valoarea unor terenuri exterioare unității administrativ teritoriale, respectiv terenuri marginale autostrăzii București-Pitești. Osebit de aceasta, deși din contractele de vânzare-cumpărare ori din hotărârile C.N.A.D.N.R. avute în vedere, rezultă prețuri de 3 euro/m.p., 11 euro/m.p., 2,5 euro/m.p., prin expertiză se stabilește un preț de 15,3 euro/m.p. Instanța, omologhează raportul de expertiză fără a oferi argumente pentru varianta aleasă, în contradicție cu probele administrate de părți. De precizat că cele două terenuri au regimuri juridice distincte, câtă vreme imobilul în suprafață de 1295 m.p., teren agricol arabil a rămas în proprietatea reclamantului.

Pentru stabilirea corectă a valorii despăgubirii cu respectarea dispozițiilor art. 26, 27 din Legea nr. 33/1994, se constată că se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C. proc. civ. Instanța de apel, în rejudecare va trebui să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză ținând seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare pentru terenul expropriat în suprafață de 1705 m.p.

La calculul despăgubirilor datorate pentru terenul de 1295 m.p., rămas în proprietate se va avea în vedere prejudiciul efectiv produs pentru terenul arabil rămas, prin raportare la modul de utilizare al acestuia anterior exproprierii, la veniturile obținute, la culturile agricole ce pot fi realizate, la posibilitatea de a fi folosit drept pășune, etc. De precizat, că prin expertiza efectuată, se stabilește un preț similar cu cel stabilit pentru terenul expropriat fără argumente pertinente, câte vreme terenul rămâne în proprietatea expropriatului. Înalta Curte, pentru cele ce preced, pentru soluționarea unitară a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., art. 314 și art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., va admite recursurile, va casa decizia, cu trimiterea cauzei la aceeași curte de apel pentru rejudecarea apelului declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul M.L. și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 911A din data de 20 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași Curte de Apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2012.