ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6485/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 din

C proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1.

Hotărârea instanței de apel

Prin decizia nr. 6 A din

20

ianuarie

2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul comunei M.

împotriva sentinței civile nr. 290 din 13 martie 2009 a Tribunalului Maramureș.

A schimbat în tot sentința în sensul că a respins plângerea împotriva deciziei

nr. 585 din 27 iunie 2008 emisă de primar.

Pentru a decide astfel, instanța a

reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală

deoarece piesele rezultate din demolarea fabricii de cherestea, respectiv 7

roți din metal de diferite dimensiuni și două osii din metal pentru susținerea

roților au fost date numitului C.T.

Din probele administrate în cauză

rezultă că existența acestor utilaje nu a fost dovedită de reclamantă, că

gaterul preluat de întreprinderea locală I.V.S. a fost demolat iar materialul

lemnos rezultat din demolarea acestuia și a șinelor de linie ferată din lemn au

fost folosite și nu există în materialitatea lor.

Această stare de fapt este confirmată

și de sentința civilă nr. 475/2003 a Tribunalului Maramureș.

2.1. Motive

Reclamanta a declarat recurs prin care

a formulat următoarele critici, motivate în drept pe dispozițiile art. 304 pct.

4, pct. 8 și pct. 9 din C. proc. civ.:

Față de art. 304 pct. 4 din C. proc.

civ., instanța de apel, statuând că reclamanta nu are dreptul la despăgubiri pe

considerentul că anumite utilaje/instalații au fost date terțului C.T., s-a

substituit entității administrative notificate care era singura în măsură să

respingă cererea de despăgubiri.

În

raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 din C. proc. civ.,

instanța de apel a interpretat greșit actul de la dosar. Acest document nu face

dovada că anumite bunuri i-ar fi fost restituite reclamantei, astfel încât să-i

fie paralizat dreptul la despăgubiri. C.T. poate fi calificat cel mult ca un custode,

detentor precar, el nepreluând posesia materială și juridică a bunurilor.

În

temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. hotărârea

instanței este nelegală deoarece art. 6 din Legea nr. 10/2001 dispune că se

acordă despăgubiri și pentru utilajele/ instalațiile preluate abuziv odată cu

imobilul.

Ultima teză din alin. (2)

reglementează o situație de excepție iar sarcina dovezii acesteia revine

entității notificate.

2.2. Întâmpinarea

Intimatul pârât a depus întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, situațiile

evidențiate de recurentă necircumscriindu-se în dezvoltarea motivelor de recurs

invocate.

2.3.

Analiza făcută de instanța de recurs

Recursul nu este întemeiat pentru

următoarele considerente:

Conform art. 6 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de

stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care

au fost înlocuite, casate sau distruse.

În

lipsa unui text care să prevadă altfel, sarcina probei nu

este răsturnată în litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001,

astfel încât, în respectarea regulii înscrise în art. 1169 din C. civ.,

reclamanta trebuia sa facă dovada că bunurile mobile pentru care a solicitat

măsuri reparatorii nu fuseseră înlocuite, casate sau distruse la data de 14

februarie

2001

.

Or, așa cum a reținut instanța de apel,

o asemenea dovadă nu a fost făcută.

Pe de altă parte, împrejurarea că, în condițiile

alin. (3) al textului, în situația prevăzută la alin. (2), restituirea în natură

se va dispune prin decizia sau dispoziția unității deținătoare nu înseamnă că instanța

de apel, respingând cererea reclamantei, a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Incidența alin. (3) al art. 6 din Legea

nr. 10/2001 este condiționată de dovedirea cerinței din alin. (2), respectiv faptul

că bunurile mobile pentru care se solicită măsuri reparatorii nu au fost înlocuite,

casate sau distruse.

Față de cele ce preced, criticile formulate

nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 4 și 9 din C proc. civ.

Pe de alta parte, faptul că recurenta este

nemulțumită de calitatea juridică ce a fost conferita de judecători persoanei căreia

i-au fost date o parte dintre bunurile în litigiu, nu înseamnă că sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 8 din C proc. civ. care au în vedere schimbarea naturii

ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al unui act juridic.

Având în vedere cele mai sus arătate,

Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat astfel încât l-a respins,

în temeiul art. 312 alin. (1) din C proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva deciziei civile nr. 6/A

din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.