ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6405/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3961/105/2009,

reclamantul J.S., cu domiciliul procedural ales la Cab. Av. C.V. din Câmpina,

str. Tudor Vladimirescu, județul Prahova în contradictoriu cu pârâtul Statul Român

reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat să se dispună

obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlul de daune morale

și despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.

Prin sentința

civilă nr. 1804 din 26 octombrie 2009 Tribunalul Prahova

și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut că, potrivit

prevederilor art. 8 C. proc. civ., cererile împotriva statului, direcțiilor

generale, regiilor publice caselor autonome și administrațiilor comerciale, se

pot face la instanțele din capitala țării sau din reședința județului unde își

are domiciliul reclamantul. Ori, Tribunalul a constatat că reclamantul nu are

domiciliul în raza teritorială a acestei instanțe, domiciliul său fiind în

Germania, având doar domiciliul ales la Câmpina, în vederea comunicării actelor

de procedură iar sediul Ministerului de Finanțe este la București.

Primind

dosarul,

Tribunalul

București, prin sentința civilă nr. 218 din 17 februarie 2010,

a admis excepția necompetenței materiale

a Tribunalului București invocată de părți, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat existența

conflictului negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți, în

vederea pronunțării regulatorului de competență.

Tribunalul

București a reținut că, având în vedere normele speciale de competență

teritorială prevăzute de Legea nr. 221/2009 în art. 4 pct. 4 al legii, precum

și faptul că deși reclamantul are domiciliul stabil în Germania, acesta a aleg

un domiciliu pe teritoriul României, respectiv la Cab. Av. C.V. din Câmpina,

str. Tudor Vladimirescu, județul Prahova, tribunalul a apreciat că în

soluționarea excepției de necompetență nu pot fi avute în vedere dispozițiile

art. 8 alin. (1) din C. proc. civ., ci dispozițiile speciale prevăzute de art.4

pct.4 din Legea nr. 221/2009.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) din C. proc. civ.,

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova,

pentru considerentele ce succed:

În materia

Legea nr. 221/2009, ca lege specială de reparație competența teritorială de

soluționare a cauzei este cea prevăzută de această lege, efectul principiului „specialia

generalibus derogant

”

.

I Prin

urmare, Legea nr. 221/2009 se aplică cu prioritate față de art. 8 C. proc. civ.,

care reprezintă dreptul comun în materie de competență.

Cum persoana

interesată și-a ales domiciliul pe raza Tribunalului Prahova, aceasta este

instanța competentă să soluționeze cauza.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul J.S., în favoarea

Tribunalului Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2010.