ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6405/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3961/105/2009, reclamantul J.S., cu domiciliul procedural ales la Cab. Av. C.V. din Câmpina, str. Tudor Vladimirescu, județul Prahova în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlul de daune morale și despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009. Prin sentința civilă nr. 1804 din 26 octombrie 2009 Tribunalul Prahova și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut că, potrivit prevederilor art. 8 C. proc.

civ., cererile împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice caselor autonome și administrațiilor comerciale, se pot face la instanțele din capitala țării sau din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul. Ori, Tribunalul a constatat că reclamantul nu are domiciliul în raza teritorială a acestei instanțe, domiciliul său fiind în Germania, având doar domiciliul ales la Câmpina, în vederea comunicării actelor de procedură iar sediul Ministerului de Finanțe este la București. Primind dosarul, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 218 din 17 februarie 2010, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București invocată de părți, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat existența conflictului negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Tribunalul București a reținut că, având în vedere normele speciale de competență teritorială prevăzute de Legea nr. 221/2009 în art. 4 pct. 4 al legii, precum și faptul că deși reclamantul are domiciliul stabil în Germania, acesta a aleg un domiciliu pe teritoriul României, respectiv la Cab. Av. C.V. din Câmpina, str. Tudor Vladimirescu, județul Prahova, tribunalul a apreciat că în soluționarea excepției de necompetență nu pot fi avute în vedere dispozițiile art. 8 alin. (1) din C. proc. civ., ci dispozițiile speciale prevăzute de art.4 pct.4 din Legea nr. 221/2009. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) din C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru considerentele ce succed: În materia Legea nr. 221/2009, ca lege specială de reparație competența teritorială de soluționare a cauzei este cea prevăzută de această lege, efectul principiului „specialia generalibus derogant ” . I Prin urmare, Legea nr. 221/2009 se aplică cu prioritate față de art. 8 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie de competență. Cum persoana interesată și-a ales domiciliul pe raza Tribunalului Prahova, aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul J.S., în favoarea Tribunalului Prahova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2010.