ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6404/2010

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3961/105 din 12 august 2009, reclamantul K.O., cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură C.V. din C., județul Prahova în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 600.000 Euro, cu titlu de daune morale și despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009. Prin sentința civilă nr. 1921 din 10 noiembrie 2009 Tribunalul Prahova și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut că, potrivit prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, cererea privind obligarea statului la plata unor despăgubiri formulate de persoanele condamnate penal în timpul regimului comunist, este de competența tribunalului în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.

De altfel, dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 care stabilesc competența de soluționare a tribunalului în raza căruia domiciliază persoana interesată, au un caracter imperativ, strict, de la care părțile nu pot deroga, motiv pentru care aceste dispoziții se completează cu dispozițiile art. 155 din Legea nr. 105/1992 ce reglementează cazurile în care un reclamant nu are domiciliul în România, ci în străinătate Primind dosarul, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 167 din 8 februarie 2010, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București invocată de părți, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat existența conflictului negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți, în vederea pronunțării regulatorului de cornpetență.

Tribunalul București a reținut că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 155 dini Legea nr. 105/1992 și în condițiile în care reclamantul și-a ales pe teritoriul Roțnâniei un domiciliu în raport de care a investit tribunalul în a cărui rază teritorială se află acesta, conform art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 ce instituie o competență absolută teritorială în această materie. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru considerentele ce succed: În materia Legii nr. 221/2009, ca lege specială de reparație competența teritorială de soluționare a cauzei este cea prevăzută de această lege, efectul principiului „specialia generalibus derogant". (Prin urmare, Legea nr. 221/2009 se aplică cu prioritate față de art. 8 din C. proc.civ., care reprezintă dreptul comun în materie de competență.

Cum persoana interesată și-a ales domiciliul pe raza Tribunalului Prahova, aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul K.O., în favoarea Tribunalului Prahova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2010.