ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6404/2010

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 3961/105 din 12 august 2009, reclamantul K.O., cu domiciliul

ales la Cabinet Avocatură C.V. din C., județul Prahova în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat să se

dispună obligarea acestuia la plata sumei de 600.000 Euro, cu titlu de daune morale

și despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.

Prin sentința civilă nr. 1921 din 10 noiembrie

2009 Tribunalul Prahova

și-a

declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul

Prahova a reținut că, potrivit prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009,

cererea privind obligarea statului la plata unor despăgubiri formulate de persoanele

condamnate penal în timpul regimului comunist, este de competența tribunalului în

circumscripția căruia domiciliază persoana interesată. De altfel, dispozițiile art.

4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 care stabilesc competența de soluționare a tribunalului

în raza căruia domiciliază persoana interesată, au un caracter imperativ, strict,

de la care părțile nu pot deroga, motiv pentru care aceste dispoziții se completează

cu dispozițiile art. 155 din Legea nr. 105/1992 ce reglementează cazurile în care

un reclamant nu are domiciliul în România, ci în străinătate

Primind dosarul, Tribunalul București,

prin sentința civilă nr. 167 din 8 februarie 2010, a admis excepția necompetenței

materiale a Tribunalului București invocată de părți, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat existența conflictului negativ

de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți, în vederea pronunțării regulatorului

de cornpetență.

Tribunalul București a reținut că nu sunt

aplicabile în speță dispozițiile art. 155 dini Legea nr. 105/1992 și în condițiile

în care reclamantul și-a ales pe teritoriul Roțnâniei un domiciliu în raport de

care a investit tribunalul în a cărui rază teritorială se află acesta, conform

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 ce instituie o competență absolută teritorială

în această materie.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru considerentele ce

succed:

În

materia Legii nr. 221/2009, ca lege specială de reparație

competența teritorială de soluționare a cauzei este cea prevăzută de această lege,

efectul principiului „specialia generalibus derogant".

(Prin urmare, Legea nr. 221/2009 se aplică

cu prioritate față de art. 8 din C. proc.civ., care reprezintă dreptul comun în

materie de competență.

Cum persoana interesată și-a ales domiciliul

pe raza Tribunalului Prahova, aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamantul K.O., în favoarea Tribunalului Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26

noiembrie 2010.