ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6377/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La

19 noiembrie 2007, reclamantele V.M., M.V. și V.A. au chemat în judecată pe pârâții

Statul Român (prin Ministerul Finanțelor), Consiliul General al Municipiului București

(prin Primarul General), SC H.N. SA, P.I. și T.M., solicitând obligarea acestora

la restituirea prețului actualizat achitat pentru locuința situată în București,

sector 1, dobândită în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1997, plata îmbunătățirilor

aduse aceleiași locuințe în perioadele cât au fost chiriașe și proprietare (evaluate

printr-o expertiză extrajudiciară la 10.000 Euro) și încheierea contractului de

închiriere pe timp de 5 ani, conform Legii nr. 10/2001, precum și acordarea unui

drept de retenție.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe

art. 13, art. 15, art. 45, art. 47 și art. 49 din Legea nr. 10/2001, reclamantele

au susținut că:

- au cumpărat în anul 1997, conform Legii

nr. 112/1995, imobilul menționat, pe care îl ocupau, în calitate de chiriașe, de

peste 40 de ani;

- la 8 decembrie 2006, Înalta Curte a confirmat

irevocabil soluția de anulare a contractului de vânzare-cumpărare a locuinței menționate

și de retrocedare a acestui imobil către pârâții P.I. și T.M.;

- discuțiile ulterioare purtate cu avocatul

unuia dintre proprietari au fost întrerupte brusc și, totodată, au fost somate să

părăsească imobilul.

Pârâtul Municipiul București a invocat,

în apărare, lipsa capacității de folosință a C.G.M.B., precum și lipsa calității

procesuale pasive (cu motivarea că prețul locuinței înstrăinate a fost virat în

conturile Ministerului Economiei și Finanțelor, care trebuie să suporte și contravaloarea

îmbunătățirilor, iar imobilul a trecut în proprietatea pârâților persoane fizice);

totodată, la 16 ianuarie 2008, același pârât a chemat în garanție pe Ministerul

Economiei și Finanțelor (fără a preciza însă conținutul concret al cererii sale).

Pârâtul Statul Român a susținut, de asemenea,

că nu are calitate procesuală pasivă și a chemat în garanție pe SC H.N. SA, solicitând

ca în ipoteza admiterii acțiunii, această entitate să fie obligată să-i restituie

comisionul de 1% încasat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Pe parcursul procesului, reclamantele și-au

precizat de două ori acțiunea, învederând că:

- înțeleg să se judece în contradictoriu

cu pârâții Statul Român pentru petitele referitoare la restituirea prețului actualizat

și plata (contravalorii despăgubirilor), SC H.N. SA (pentru comisionul de 1%) și

P.I. și T.M.;

- solicită obligarea Statului Român și

Primăriei Municipiului București la plata unor despăgubiri egale cu prețul de circulație

al apartamentului.

Judecătoria sectorului 5 București, secția

a II-a civilă, prin sentința nr. 1248 din 9 februarie 2009, și-a declinat competența

în favoarea Tribunalului București, pe considerentul că, potrivit expertizei efectuate

în cauză, valoarea de circulație a imobilului în litigiu se ridică la 581.333 RON.

Tribunalul București, secția a III-a civilă,

prin sentința nr. 844 din 16 iunie 2009, a admis în parte acțiunea precizată și

a obligat pe pârâții Statul Român (prin Ministerul de Finanțe) și SC H.N. SA să

le plătească reclamantelor suma de 581.333 RON (valoarea de circulație a imobilului)

și, respectiv, cota de 1% din această sumă.

Totodată, tribunalul a respins capătul

de cerere privitor la plata contravalorii despăgubirilor (ca neîntemeiat) și excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, a admis excepțiile

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București și capacității

de folosință a C.G.M.B. și a luat act că reclamantele au renunțat la judecată față

de pârâții persoane fizice.

S-a reținut că:

- reclamantele nu și-au dovedit pretențiile

referitoare la plata contravalorii îmbunătățirilor;

- în cererea precizată de restituire a

prețului, respectiv valorii de circulație a apartamentului, pretențiile reclamantelor

sunt determinate de desființarea, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,

a contractului de vânzare-cumpărare privitor la acest imobil și, ca atare, calitatea

procesuală pasivă revine Statului, conform art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001;

- textul menționat, coroborat cu art. 16-art.

17 din Legea nr. 1/2009, justifică admiterea cererii reclamantelor referitoare la

plata valorii de piață a imobilului, determinată prin expertiza efectuată în cauză;

- este de asemenea întemeiată cererea reclamantelor

privitoare la restituirea comisionului de 1% încasat de pârâta SC H.N. SA cu ocazia

înstrăinării apartamentului;

- potrivit Legii nr. 215/2008, C.G.M.B.

reprezintă o structură funcțională fără personalitate juridică, astfel că excepția

lipsei capacității de folosință a acestei entități este întemeiată;

- față de precizările reclamantelor, că

înțeleg să se judece doar cu Statul Român, precum și dispozițiile art. 48 alin.

(3) și art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Municipiul București nu are calitate

procesuală pasivă în niciuna dintre cererile deduse judecății;

- la termenul din 22 septembrie 2008, reclamantele

au precizat că renunță la judecată împotriva pârâților P.I. și T.M.

Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 35 din 19 ianuarie

2010, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român

în capătul de cerere privitor la contravaloarea îmbunătățirilor, precum și apelurile

declarate de reclamante și același pârât, schimbând parțial sentința, în sensul

obligării apelantului pârât la plata prețului (reactualizat cu indicele de inflație)

și respingerii celuilalt capăt de cerere, pentru lipsa calității procesuale pasive.

S-a reținut că:

- potrivit art. 48 din Legea nr. 10/2001

în actuala redactare (consecutivă modificărilor operate prin Legea nr. 1/2009),

în cazul desființării contractului de vânzare-cumpărare, obligația despăgubirii

chiriașului cumpărător pentru sporul de valoare adus imobilului prin îmbunătățiri

necesare și utile revine „persoanei îndreptățite" în sensul art. 3, indiferent

dacă preluarea a fost cu sau fără titlu;

- legea modificatoare este de imediată

aplicare, iar reclamantele au renunțat la judecată față de cele două „persoane îndreptățite";

- admiterea excepției lipsei calității

procesuale pasive invocate de pârâtul Statul Român determină admiterea formală a

apelului exercitat de reclamante, respingerea cererii acestora în temeiul unei excepții

procesuale fiindu-le mai favorabilă decât respingerea ca neîntemeiată, cum greșit

a dispus instanța de fond;

- titlul reclamantelor, respectiv contractul

din 1997 încheiat cu pârâta SC H.N. SA a fost desființat pentru nerespectarea dispozițiilor

Legii nr. 112/1995;

- în atare situație, potrivit art. 50 și

art. 50

1

din Legea nr. 10/2001 (așa cum a fost modificată și completată

prin Legea nr. 1/2009) și principiilor referitoare la efectele nulității contractelor,

reclamantele sunt îndreptățite la restituirea prețului achitat la cumpărarea imobilului,

actualizat cu rata inflației, și nu la valoarea de circulație a aceluiași bun.

Reclamantele și pârâtul Statul Român au

declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii propriilor

apeluri, schimbării sentinței și admiterii acțiunii așa cum a fost modificată, respectiv

respingerii acțiunii și cu privire la restituirea prețului actualizat.

În motivarea recursului, întemeiat pe

art. 304 pct. 8-pct. 9 din C. proc. civ., reclamantele au susținut că la data înstrăinării

apartamentului erau îndeplinite toate condițiile cerute de Legea nr. 112/1995, astfel

că, fiind de bună credință, potrivit art. 50

1

din Legea nr. 10/2001,

sunt îndreptățite la restituirea prețului de piață.

Pârâtul recurent și-a întemeiat recursul

pe art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., susținând că nu are calitate procesuală pasivă

pentru că, potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, obligația de restituire

a prețului actualizat revine Ministerului Finanțelor Publice, și nu Statului Român.

Criticile formulate de toți recurenții

sunt nefondate deoarece:

- din considerentele deciziei nr. 1495/2005

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, devenită irevocabilă prin respingerea recursului, rezultă că desființarea

contractului de înstrăinare a locuinței în litigiu (prin constatarea nulității sale

absolute) a fost determinată de nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, astfel

că, potrivit art. 50

1

din Legea nr. 10/2001, reclamantele cumpărătoare

nu sunt îndreptățite la restituirea prețului de piață al acelui imobil;

- dispoziția cuprinsă în art. 50 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 reglementează modul concret de executare a obligației

de restituire a prețului actualizat al locuinței vândute reclamantelor, care, de

fapt, incumbă pârâtului Statul Român, beneficiarul efectiv al acelei sume de bani.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) din

C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate

de reclamantele V.M., V.A., M.V. și de pârâtul Statul Român, Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. București

împotriva deciziei nr. 35A din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

noiembrie 2010.