ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6310/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

La 15 septembrie 2008, reclamanții V.G. și V.O.

au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului București și M.F.P.,

solicitând obligarea acestora la plata:

- contravalorii

actualizate a sumei de 34.783.310 lei (3.478,33 RON), prețul locuinței

achiziționate prin contractul din 13 martie 1997;

- contravalorii

lucrărilor de îmbunătățiri care au mărit valoarea apartamentului menționat;

- 250.000 euro

despăgubiri ce reprezintă excedentul de valoarea a imobilului pe perioada

evicțiunii;

- cheltuielilor de

judecată suportate în litigiul purtat cu revendicatorii B.I. și N.M.I.

În motivarea

acțiunii, întemeiată pe art. 48 și 50 din Legea nr. 10/2001 și art. 1337, 1341,

1344 și 1346 C. civ., reclamanții au susținut că:

- prin contractul din

13 martie 1997, încheiat conform Legii nr. 112/1995, au cumpărat de la Primăria

București locuința situată în București, str. Maria Rosetti, cu prețul de

34.783.310 lei;

- ulterior, au

efectuat o serie de lucrări absolut necesare, care au mărit valoarea locuinței;

- Judecătoria

Sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 2148 din 13 martie 2006,

devenită irevocabilă, a admis acțiunea în revendicare promovată de B.I. și N.M.I.

(ca urmare a comparării titlurilor) și i-a obligat să lase acestora, în deplină

proprietate și liniștită posesie, locuința astfel dobândită;

- hotărârea

menționată a fost pusă în executare și, drept consecință, s-a dispus evacuarea

lor necondiționată.

Pe parcursul

procesului, reclamanții au precizat că:

- potrivit art. 50 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, obligația de restituire a prețului actualizat revine

M.E.F.;

- art. 48 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001 prevede că obligația de despăgubire pentru sporul de

valoare adus prin îmbunătățirile necesare și utile se suportă de stat (prin M.E.F.)

sau unitatea deținătoare (respectiv Primăria Municipiului București);

- despăgubirile

corespunzătoare excedentului de valoare (prevăzute de art. 1344 C. civ.) sunt

datorate de Primăria Municipiului București.

Pârâtul Ministerul

Economiei și Finanțelor a chemat în garanție, conform art. 60-63 C. proc. civ.,

pe SC A. SA București, solicitând ca în ipoteza admiterii acțiunii, această

entitate să fie obligată la restituirea comisionului de 1% încasat pentru

încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 13 martie 1997.

La rândul său, pârâta

Primăria Municipiului București a chemat în garanție pe Ministerul Economiei și

Finanțelor, susținând că această instituție a încasat efectiv prețul obținut

din vânzarea locuinței și, ca atare, trebuie să suporte suma pretinsă de

reclamanți ca excedent de valoare.

Tribunalul București,

secția a V-a civilă, prin încheierea din 26 noiembrie 2008, a reținut calitatea

procesuală a pârâților Primăria Municipiului București (pentru contravaloarea

lucrărilor de îmbunătățire și excedentul de valoare) și Ministerului Economiei

și Finanțelor (pentru restituirea prețului actualizat), iar apoi, prin sentința

nr. 560 din 15 aprilie 2009, a admis acțiunea (în parte) și cererea de chemare

în garanție formulată de pârâta Primăria Municipiului București.

Totodată, tribunalul

a obligat pe pârâți să plătească reclamanților 551.909,421 lei despăgubiri

(Primăria Municipiului București) și 38.948,58 lei preț actualizat (M.E.F.),

iar pe chematul în garanție M.E.F. să plătească suma de 551.909.421 lei pârâtei

Primăriei Municipiului București.

În sfârșit,

tribunalul a respins, ca neîntemeiate, cererea reclamanților cu privire la

contravaloarea despăgubirilor, precum și cererea de chemare în garanție

formulată de pârâtul M.E.F.

S-a reținut că:

- potrivit art. 48 alin.

(3) și art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, obligațiile de a plăti

contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire și de a restitui prețul actualizat

revin Primăriei Municipiului București (ca unitate deținătoare) și, respectiv,

M.E.F.;

- excedentul de

valoare este solicitat în baza răspunderii pentru evicțiune și, ca atare,

vânzătorul Primăria Municipiului București are calitate procesuală pasivă;

- printr-o hotărâre

judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, pusă în executare la 9 iunie

2008, reclamanții au fost obligați să lase locuința cumpărată conform Legii nr.

112/1995 în deplina proprietate și liniștita posesie a descendenților

proprietarului deposedat abuziv;

- în urma modificării

Legii nr. 10/2001, contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire trebuie suportată

de persoana căreia i s-a restituit imobilul, iar prețul actualizat se restituie

de M.F.P.;

- excedentul de

valoare datorat în baza art. 1344 C. civ. este egal cu diferența dintre valoarea

actuală (de piață) a imobilului stabilită de expert (589.858 lei) și prețul

actualizat (37.948,48 lei).

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 86 din 3 februarie 2010, a

respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâți.

S-a reținut că:

- potrivit art. 1344

C. civ., împrejurarea că imobilul a fost înstrăinat chiriașilor la un preț mai

mic decât prețul real nu înlătură obligația vânzătorului de a plăti

reclamanților evinși excedentul de valoare;

- Primăria

Municipiului București are calitate procesuală pasivă deoarece a vândut imobilul

în discuție și, ca atare, răspunde pentru evicțiune;

- excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.F.P. nu poate fi primită

pentru că acțiunea reclamanților are un temei mixt, făcând trimitere atât la

dispozițiile legii speciale, cât și la prevederile C. civ.;

- la admiterea

cererii de chemare în garanție formulată de Primăria Municipiului București,

instanța de fond a avut în vedere și prevederile art. 50 din Legea nr. 10/2001

(în actuala redactare, consecutivă modificărilor operate prin Legea nr. 1/2009),

potrivit cărora M.F.P. trebuie să restituie atât prețul actualizat, cât și

prețul de piață;

- prima instanță nu a

obligat pe apelantul M.F.P. la plata cheltuielilor de judecată și, ca atare,

critica referitoare la acest aspect este lipsită de obiect.

Pârâții au declarat

recurs, solicitând „admiterea recursului așa cum a fost formulat” (recurenta

Primăria Municipiului București) și, respectiv, admiterea excepției lipsei

calității procesuale pasive și, pe fond, respingerea acțiunii

(A.N.A.F.-D.G.F.P. a Municipiului București pentru recurentul M.F.P.).

În motivarea

recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta Primăria

Municipiului București a susținut că:

- obligația de

garanție pentru evicțiune presupune, între altele, existența cauzei de

evicțiune anterior vânzării și necunoașterea acestei cauze de către cumpărător;

- or, la data

înstrăinării a imobilului din speță erau îndeplinite toate condițiile prevăzute

de Legea nr. 112/1995, iar cumpărătorii reclamanți aveau cunoștință despre

posibilitatea unei acțiuni în revendicare promovate de foștii proprietari,

asumându-și așadar riscul pierderii posesiei acestui bun;

- pe de altă parte,

aplicarea corectă a dispozițiilor legale referitoare la obligația de garanție

pentru evicțiune presupune stabilirea sporului de valoare în funcție de

valoarea imobilului la data înstrăinării (iar nu prețul derizoriu plătit de

reclamanți) și valoarea de circulație din momentul evicțiunii.

Pârâtul M.F.P. și-a

întemeiat recursul tot pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că:

- referitor la

restituirea prețului actualizat, în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute

de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 deoarece deposedarea reclamanților

s-a realizat în urma admiterii unei acțiuni în revendicare, și nu consecutiv

desființării contractului de vânzare-cumpărare a imobilului revendicat;

- de altfel, textul

menționat nu constituie o normă procesuală, ci urmărește determinarea în

asemenea situații, a sursei de restituire a prețului actualizat;

- oricum, față de

temeiul juridic invocat de reclamanți, în cauză poate avea calitate procesuală

pasivă doar vânzătorul, respectiv Primăria Municipiului București.

Primele două critici

formulate de pârâta Primăria Municipiului București nu pot fi analizate pentru

că au fost invocate pentru prima oară în recurs deci „omisso medio”.

Ultima critică a

aceleiași recurente nu poate fi primită deoarece modalitatea propusă este

contrară art. 1341 pct. 1 și 4 și art. 1344 C. civ. care prevăd că, în cazul evicțiunii

totale, cumpărătorul are dreptul la repararea întregului prejudiciu, compus,

între altele, din prețul actualizat și daune interese corespunzătoare sporului

de valoare.

De asemenea, sunt

nefondate și criticile formulate de pârâtul M.F.P. pentru că, de vreme ce a

încasat efectiv prețul obținut din vânzarea locuinței revendicate, în urma

evicțiunii totale a cumpărătorilor reclamanți trebuie să le restituie acestora

prețul actualizat și, totodată, să suporte excedentul de valoare.

Așa fiind, conform art.

312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri declarate în cauză vor fi

respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de Municipiul București prin Primarul General și de

pârâtul M.F.P. reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

București împotriva deciziei nr. 86/ A din 03 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2010.