ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6310/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 15 septembrie 2008, reclamanții V.G. și V.O. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului București și M.F.P., solicitând obligarea acestora la plata: - contravalorii actualizate a sumei de 34.783.310 lei (3.478,33 RON), prețul locuinței achiziționate prin contractul din 13 martie 1997; - contravalorii lucrărilor de îmbunătățiri care au mărit valoarea apartamentului menționat; - 250.000 euro despăgubiri ce reprezintă excedentul de valoarea a imobilului pe perioada evicțiunii; - cheltuielilor de judecată suportate în litigiul purtat cu revendicatorii B.I. și N.M.I.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe art. 48 și 50 din Legea nr. 10/2001 și art. 1337, 1341, 1344 și 1346 C. civ., reclamanții au susținut că: - prin contractul din 13 martie 1997, încheiat conform Legii nr. 112/1995, au cumpărat de la Primăria București locuința situată în București, str. Maria Rosetti, cu prețul de 34.783.310 lei; - ulterior, au efectuat o serie de lucrări absolut necesare, care au mărit valoarea locuinței; - Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 2148 din 13 martie 2006, devenită irevocabilă, a admis acțiunea în revendicare promovată de B.I. și N.M.I. (ca urmare a comparării titlurilor) și i-a obligat să lase acestora, în deplină proprietate și liniștită posesie, locuința astfel dobândită; - hotărârea menționată a fost pusă în executare și, drept consecință, s-a dispus evacuarea lor necondiționată.

Pe parcursul procesului, reclamanții au precizat că: - potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, obligația de restituire a prețului actualizat revine M.E.F.; - art. 48 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevede că obligația de despăgubire pentru sporul de valoare adus prin îmbunătățirile necesare și utile se suportă de stat (prin M.E.F.) sau unitatea deținătoare (respectiv Primăria Municipiului București); - despăgubirile corespunzătoare excedentului de valoare (prevăzute de art. 1344 C. civ.) sunt datorate de Primăria Municipiului București. Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a chemat în garanție, conform art. 60-63 C. proc.

civ., pe SC A. SA București, solicitând ca în ipoteza admiterii acțiunii, această entitate să fie obligată la restituirea comisionului de 1% încasat pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 13 martie 1997. La rândul său, pârâta Primăria Municipiului București a chemat în garanție pe Ministerul Economiei și Finanțelor, susținând că această instituție a încasat efectiv prețul obținut din vânzarea locuinței și, ca atare, trebuie să suporte suma pretinsă de reclamanți ca excedent de valoare.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin încheierea din 26 noiembrie 2008, a reținut calitatea procesuală a pârâților Primăria Municipiului București (pentru contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire și excedentul de valoare) și Ministerului Economiei și Finanțelor (pentru restituirea prețului actualizat), iar apoi, prin sentința nr. 560 din 15 aprilie 2009, a admis acțiunea (în parte) și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Primăria Municipiului București. Totodată, tribunalul a obligat pe pârâți să plătească reclamanților 551.909,421 lei despăgubiri (Primăria Municipiului București) și 38.948,58 lei preț actualizat (M.E.F.), iar pe chematul în garanție M.E.F. să plătească suma de 551.909.421 lei pârâtei Primăriei Municipiului București.

În sfârșit, tribunalul a respins, ca neîntemeiate, cererea reclamanților cu privire la contravaloarea despăgubirilor, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M.E.F.

S-a reținut că: - potrivit art. 48 alin. (3) și art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, obligațiile de a plăti contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire și de a restitui prețul actualizat revin Primăriei Municipiului București (ca unitate deținătoare) și, respectiv, M.E.F.; - excedentul de valoare este solicitat în baza răspunderii pentru evicțiune și, ca atare, vânzătorul Primăria Municipiului București are calitate procesuală pasivă; - printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, pusă în executare la 9 iunie 2008, reclamanții au fost obligați să lase locuința cumpărată conform Legii nr. 112/1995 în deplina proprietate și liniștita posesie a descendenților proprietarului deposedat abuziv; - în urma modificării Legii nr. 10/2001, contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire trebuie suportată de persoana căreia i s-a restituit imobilul, iar prețul actualizat se restituie de M.F.P.; - excedentul de valoare datorat în baza art. 1344 C. civ.

este egal cu diferența dintre valoarea actuală (de piață) a imobilului stabilită de expert (589.858 lei) și prețul actualizat (37.948,48 lei). Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 86 din 3 februarie 2010, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâți. S-a reținut că: - potrivit art. 1344 C. civ., împrejurarea că imobilul a fost înstrăinat chiriașilor la un preț mai mic decât prețul real nu înlătură obligația vânzătorului de a plăti reclamanților evinși excedentul de valoare; - Primăria Municipiului București are calitate procesuală pasivă deoarece a vândut imobilul în discuție și, ca atare, răspunde pentru evicțiune; - excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.F.P.

nu poate fi primită pentru că acțiunea reclamanților are un temei mixt, făcând trimitere atât la dispozițiile legii speciale, cât și la prevederile C. civ.; - la admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Primăria Municipiului București, instanța de fond a avut în vedere și prevederile art. 50 din Legea nr. 10/2001 (în actuala redactare, consecutivă modificărilor operate prin Legea nr. 1/2009), potrivit cărora M.F.P. trebuie să restituie atât prețul actualizat, cât și prețul de piață; - prima instanță nu a obligat pe apelantul M.F.P. la plata cheltuielilor de judecată și, ca atare, critica referitoare la acest aspect este lipsită de obiect. Pârâții au declarat recurs, solicitând „admiterea recursului așa cum a fost formulat” (recurenta Primăria Municipiului București) și, respectiv, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și, pe fond, respingerea acțiunii (A.N.A.F.-D.G.F.P.

a Municipiului București pentru recurentul M.F.P.). În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta Primăria Municipiului București a susținut că: - obligația de garanție pentru evicțiune presupune, între altele, existența cauzei de evicțiune anterior vânzării și necunoașterea acestei cauze de către cumpărător; - or, la data înstrăinării a imobilului din speță erau îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 112/1995, iar cumpărătorii reclamanți aveau cunoștință despre posibilitatea unei acțiuni în revendicare promovate de foștii proprietari, asumându-și așadar riscul pierderii posesiei acestui bun; - pe de altă parte, aplicarea corectă a dispozițiilor legale referitoare la obligația de garanție pentru evicțiune presupune stabilirea sporului de valoare în funcție de valoarea imobilului la data înstrăinării (iar nu prețul derizoriu plătit de reclamanți) și valoarea de circulație din momentul evicțiunii.

Pârâtul M.F.P. și-a întemeiat recursul tot pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că: - referitor la restituirea prețului actualizat, în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 deoarece deposedarea reclamanților s-a realizat în urma admiterii unei acțiuni în revendicare, și nu consecutiv desființării contractului de vânzare-cumpărare a imobilului revendicat; - de altfel, textul menționat nu constituie o normă procesuală, ci urmărește determinarea în asemenea situații, a sursei de restituire a prețului actualizat; - oricum, față de temeiul juridic invocat de reclamanți, în cauză poate avea calitate procesuală pasivă doar vânzătorul, respectiv Primăria Municipiului București.

Primele două critici formulate de pârâta Primăria Municipiului București nu pot fi analizate pentru că au fost invocate pentru prima oară în recurs deci „omisso medio”. Ultima critică a aceleiași recurente nu poate fi primită deoarece modalitatea propusă este contrară art. 1341 pct. 1 și 4 și art. 1344 C. civ. care prevăd că, în cazul evicțiunii totale, cumpărătorul are dreptul la repararea întregului prejudiciu, compus, între altele, din prețul actualizat și daune interese corespunzătoare sporului de valoare. De asemenea, sunt nefondate și criticile formulate de pârâtul M.F.P. pentru că, de vreme ce a încasat efectiv prețul obținut din vânzarea locuinței revendicate, în urma evicțiunii totale a cumpărătorilor reclamanți trebuie să le restituie acestora prețul actualizat și, totodată, să suporte excedentul de valoare.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de Municipiul București prin Primarul General și de pârâtul M.F.P. reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice București împotriva deciziei nr. 86/ A din 03 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2010.