ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 120/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, revizuienții M.S., P.M., D.C., I.M., I.P., L.S., I.M.A., I.R.M. și A.C.D., în contradictoriu cu intimații Comuna Voineasa prin Primar și Primarul comunei Voineasa, au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 73/A din 20 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și a deciziei civile nr. 2663 din 23 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea cererii, revizuienții au susținut că întemeiază cererea de revizuire pe prevederile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., în sensul că ulterior pronunțării celor două decizii au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Înscrisurile invocate constau în: adresa din 28 februarie 2012 a Primăriei comunei Malaia, actul din 11 decembrie 1912, adresa din 8 martie 2012 emisă de Arhivele Statului Vâlcea, decizia civilă nr. 145/R din 3 februarie 2012. Prin încheierea din 26 aprilie 2012, tribunalul a dispus disjungerea cererii de revizuire îndreptată împotriva deciziei civile nr. 2663/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formarea unui nou dosar având acest obiect, înregistrat sub nr. 3152/90/2012 și a amânat pronunțarea cu privire la excepția necompetenței materiale a tribunalului la data de 3 mai 2012. Prin sentința civilă nr. 838 din 3 mai 2012, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 2663 din 23 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de dispozițiile art. 323 C. proc.

civ.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 3152/90/2012. Examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., chestiune pusă în discuția contradictorie a părților la termenul de dezbateri din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea dedusă prezentei judecăți, revizuienții au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2663 din 23 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți (revizuienții din prezenta cauză) împotriva deciziei civile nr. 73/A/2010 a Curții de Apel Pitești.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., revizuenții susținând că, ulterior pronunțării deciziei atacată, au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, respectiv adresa nr. 972 din 28 februarie 2012 a Primăriei comunei Malaia, actul din 11 decembrie 1912, adresa din 8 martie 2012 emisă de Arhivele Statului Vâlcea, decizia civilă nr. 145/R din 3 februarie 2012. Cererea de revizuire este inadmisibilă pentru considerentele ce succed. Conform dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire, inclusiv al celei întemeiată pe pct. 5 al art. 322 C. proc.

civ., cum e cazul în speță, pot fi și hotărârile date de instanța de recurs atunci când acestea evocă fondul. Evocarea fondului de către instanța de recurs, ca expresie a uneia din condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește în cazul în care instanța de recurs respinge recursul.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii. Regula prevăzută de art. 322 aiin. 1 C. proc. civ. este în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății. În speța dedusă judecății, în mod evident, hotărârea instanței de recurs supusă revizuirii, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți (revizuienții din prezenta cauză), nu a evocat fondul pricinii, împrejurare care conduce la soluția de respingere a cererii ca inadmisibila, în conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc.

civ.. Pe temeiul de drept sus-menționat, coroborat cu dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 2663 din 23 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuenții A.C.D., D.C., I.M.A., I.M., I.P., I.R.M., L.S., M.S., P.M.. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2013.