ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 120/2013

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția

I

civilă,

revizuienții M.S., P.M., D.C., I.M., I.P., L.S., I.M.A., I.R.M. și A.C.D., în

contradictoriu cu intimații Comuna Voineasa prin Primar și Primarul comunei

Voineasa, au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 73/A din 20 mai 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Pitești și a deciziei civile nr. 2663 din 23 martie 2011

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea

cererii, revizuienții au susținut că întemeiază cererea de revizuire pe

prevederile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., în sensul că ulterior

pronunțării celor două decizii au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute

de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților.

Înscrisurile

invocate constau în: adresa din 28 februarie 2012 a Primăriei comunei Malaia,

actul din 11 decembrie 1912, adresa din 8 martie 2012 emisă de Arhivele

Statului Vâlcea, decizia civilă nr. 145/R din 3 februarie 2012.

Prin încheierea

din 26 aprilie 2012, tribunalul a dispus disjungerea cererii de revizuire îndreptată

împotriva deciziei civile nr. 2663/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

formarea unui nou dosar având acest obiect, înregistrat sub nr. 3152/90/2012 și

a amânat pronunțarea cu privire la excepția necompetenței materiale a tribunalului

la data de 3 mai 2012.

Prin sentința

civilă nr. 838 din 3 mai 2012, Tribunalul Vâlcea, secția

I

civilă,

a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect revizuirea deciziei

civile nr. 2663 din 23 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de dispozițiile

art. 323 C. proc. civ..

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă,

sub nr. 3152/90/2012.

Examinând admisibilitatea

cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., chestiune pusă în discuția contradictorie a părților la termenul de dezbateri

din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea dedusă

prezentei judecăți, revizuienții au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2663

din 23 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care

a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți (revizuienții din prezenta

cauză) împotriva deciziei civile nr. 73/A/2010 a Curții de Apel Pitești.

Cererea de revizuire

a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., revizuenții

susținând că, ulterior pronunțării deciziei atacată, au descoperit înscrisuri doveditoare,

reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare

mai presus de voința părților, respectiv adresa nr. 972 din 28 februarie 2012 a

Primăriei comunei Malaia, actul din 11 decembrie 1912, adresa din 8 martie 2012

emisă de Arhivele Statului Vâlcea, decizia civilă nr. 145/R din 3 februarie 2012.

Cererea de revizuire

este inadmisibilă pentru considerentele ce succed.

Conform dispozițiilor

art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire, inclusiv al celei

întemeiată pe pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., cum e cazul în speță, pot fi și

hotărârile date de instanța de recurs atunci când acestea evocă fondul.

Evocarea fondului

de către instanța de recurs, ca expresie a uneia din condițiile prealabile de admisibilitate

a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât

cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții

legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din

ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât

cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește

în cazul în care instanța de recurs respinge recursul.

Condiția ca hotărârea

a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei

căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanței

de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate,

invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Regula prevăzută

de art. 322 aiin. 1 C. proc. civ. este în sensul că hotărârea supusă revizuirii

este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății.

În speța dedusă

judecății, în mod evident, hotărârea instanței de recurs supusă revizuirii, prin

care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți (revizuienții din

prezenta cauză), nu a evocat fondul pricinii, împrejurare care conduce la soluția

de respingere a cererii ca inadmisibila, în conformitate cu dispozițiile art. 322

alin. (1) C. proc. civ..

Pe temeiul de

drept sus-menționat, coroborat cu dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Curtea va

respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire a deciziei nr. 2663 din 23 martie 2011 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I

civilă, formulată

de revizuenții A.C.D., D.C., I.M.A., I.M., I.P., I.R.M., L.S., M.S., P.M..

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2013.