ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3375/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1296 din 15

noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte

contestația formulată de reclamanții H.M.E.C. și R.D.E. în contradictoriu cu

pârâta Primăria Municipiului București și, în consecință, a obligat-o pe

aceasta să completeze dispoziția contestată, nr. 3425 din 12 octombrie 2004, în

sensul restituirii în natură a întregului teren aferent imobilului situat în sector

1 București, care nu a fost legal înstrăinat către terți.

Prin aceeași hotărâre a fost

obligată pârâta să facă ofertă de despăgubiri pentru partea din imobil

înstrăinată și s-a respins ca neîntemeiată contestația în ce privește obligarea

pârâtei la restituirea magaziei. A fost obligată pârâta la 6.000.000 lei

cheltuieli de judecată către reclamanți.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel Municipiul București, susținând că, prin dispoziția contestată, a

fost restituit în natură întregul teren ce se mai afla în proprietatea sa,

respectiv suprafața de 82,40 mp.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 438 pronunțată la 13 octombrie 2006, a admis

apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins capătul

de cerere privind restituirea în natură a terenului ca nefondat.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs reclamanții H.M.E.C. și R.D.E., criticând-o ca nelegală pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin încheierea de la 3 aprilie 2007,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a suspendat judecata recursului în temeiul art. 242 pct. 2 C.

proc. civ., reținând că părțile nu s-au înfățișat și nici nu au solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din 21 ianuarie 2010

s-a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea constatării perimării.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea va reține că cererea de recurs formulată de reclamanți a

rămas în nelucrare, din vina acestora, timp de mai mult de 1 an, nefiind

efectuat niciun act de procedură, iar reclamanții recurenți nestăruind în

judecată.

Ca atare, se va reține că sunt

întrunite dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și se va constata

perimarea recursului declarat de H.M.E.C. și R.D.E. împotriva deciziei nr. 438

din 13 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

contestatorii H.M.E.C. și R.D.E. împotriva deciziei nr. 438 din 13 octombrie

2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1

iunie 2010.