ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3614/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3614/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 487 din 12 decembrie 2011, Tribunalul Constanța - Secția Penală, a dispus următoarele: - respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de S.L.E., prin apărător, din infracțiunile prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (2) teza finală C. pen., în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) teza a Ii-a C. pen., ca nefondată; - în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 condamnă inculpata S.L.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare; - în baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen., aplică inculpatei S.L.E.
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale; - în baza art. 329 alin. (2) teza finală C. pen., condamnă pe inculpata S.L.E., la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare; - în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., dispune contopirea pedepselor cu închisoarea, aplicate inculpatei S.L.E., urmând ca, în final, aceasta să execute 4 ani și 8 luni închisoare. - în baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen., aplică inculpatei S.L.E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a Ii-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale; - în baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., interzice inculpatei S.L.E.
exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale; - în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menține măsura arestării preventive a inculpatei; - în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, condamnă pe inculpata N.I., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare; - în baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen., aplică inculpatei N.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a Ii-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. - în baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., interzice inculpatei N.I. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale; - ia act că partea vătămată F.A.
nu a formulat pretenții civile în cauză; - în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe inculpata N.I. la plata sumei de 820 lei, cu titlu de cheltuieli judiciar avansate de stat. - în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe inculpata S.L.E. la plata sumei de 1020 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. ll D/P/2009 din 11 martie 2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor S.L.E. pentru instigare la trafic de persoane, prevăzută de art. 25 raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) teza finală C. pen.
și N.I., pentru trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. S-a reținut în sarcina inculpatei N.I., că la începutul lunii ianuarie 2009, în baza unei înțelegeri prealabile avute cu coinculpata S.L.E., aflată în Germania, prin promisiunea mincinoasă că-i va fi găsit un loc de muncă într-un bar din localitatea Koln (Germania) și prin darea de asigurări asupra bunei-credințe a coinculpatei S.L.E., a recrutat-o și transportat-o în statul german pe partea vătămată F.A. (20 ani), în scopul exploatării sexuale a acesteia, iar la ajungerea la destinație, victima a fost constrânsă de către S.L.E. să se prostitueze în bordelul B8 din Langerfeld, până la 4 februarie 2009. În sarcina inculpatei S.L.E.
(31 ani) s-a reținut că a determinat-o pe N.I. să o recruteze pe victima F.A., în scopul exploatării sexuale a acesteia din urmă, iar, după ajungerea ei la destinație, a preluat-o pe partea vătămată și a constrâns-o (prin bătăi, ardere cu țigara pe piele, prin sechestrare, prin înfometare, amenințări și insulte), la practicarea prostituției în bordelul B8 din Langerfeld (Germania), banii obținuți fiind reținuți în integralitate de proxenetă. Inculpata N.I. a determinat pe partea vătămată F.A. să plece în Germania pentru a lucra ca ospătăriță într-un bar. După acceptarea propunerii părții vătămate, inculpata N.I. s-a ocupat de transportul și plata călătoriei acesteia în Germania, unde aceasta a fost așteptată de inculpata S.L.E., fiind cazată în incinta unui imobil frecventat de clienți și obligată să întrețină relații sexuale contra unor sume de bani.
Pe perioada cât a locuit în acel imobil partea vătămată a fost supusă de către inculpata S.L.E. la violențe fizice, umilită și insultată. După ce partea vătămată a luat legătura telefonică cu concubinul său V.A., acesta aflând scopul pentru care concubina sa a fost transportată în Germania, a luat legătura cu inculpata N.I. pe care a amenințat-o că va informa organele de poliție. Drept urmare, a doua zi, V.A. a fost sunat din Germania de către inculpata S.L.E., care l-a anunțat că partea vătămată este în drum spre România. La data de 30 ianuarie 2009 martorul V.A. a sesizat organele de poliție cu privire la faptele petrecute. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatele S.L.E. și N.I.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatei S.L.E. s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, rejudecând, să se dispună aplicarea unei pedepse care să permită aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. sau art. 81 C. pen. În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatei N.I. s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatei în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât infracțiunii reținute în sarcina inculpatei îi lipsește unul din elementele constitutive. în subsidiar, s-a solicitat a se dispune reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia cu aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86 1 C. pen.
în acest sens, s-a arătat că este vorba despre o discuție purtată între V.A. - concubinul părții vătămate F.A. cu N.I. în care se plângea de situația grea prin care trece. Inculpata S.L.E., i-a făcut o propunere atât inculpatei N.I. cât și lui T.S. de a merge în Germania pentru a munci. Dat fiind faptul că starea de sănătate nu-i permitea inculpatei N.I. să meargă la muncă în Germania a declinat această invitație către partea vătămată F.A. În discuția purtată între inculpata N.I. și mama inculpatei S.L.E., s-a vorbit despre faptul că neavând bani urma că cineva să suporte această cheltuială. Pentru a avea o garanție că banii nu vor fi pierduți, S. i-a remis suma de bani lui N.I. Remiterea sumei s-a efectuat ca S. să aibă garanție că în eventualitatea în care N.I.
nu se va duce la muncă banii urmau să-i fie restituiți. Această invitație de a munci în Germania a fost adresată unei persoane în vârstă de 50 de ani, astfel încât, N.I. sub nici o formă nu avea de unde să cunoască faptul că acolo s-ar desfășura acte de prostituție. La fila 90 din dosarul de urmărire penală există o adresă a atașatului Ministerului Administrației și Internelor din care rezultă că nu au putut fi identificate aspecte care să formeze convingerea că acolo s-au desfășurat acte de prostituție sau proxenetism. În aceste condiții, consideră că există o probă din care reiese clar că acolo în Germania nu s-a desfășurat activitatea care face obiectul dosarului. Un alt aspect relevat de apărare îl constituie momentul în care inculpata N.I.
a realizat din spusele celorlalți ce anume s-ar întâmpla în Germania, fapt pentru care toate demersurile acesteia au fost doar pentru a aduce cât mai repede persoana acasă, având o responsabilitate morală, întrucât o propusese pentru a merge la muncă gândindu-se la familia acesteia. Sub nici o formă inculpata N.I. împreună cu inculpata S.L.E. nu urmau să recruteze persoane pentru a le trimite în Germania în vederea obținerii de venituri. În apel inculpata N.I. a depus la dosar mai multe acte medicale privind starea sa de sănătate. Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că doar apelul formulat în cauză de către inculpata N.I.
este fondat (sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și a modalității de executare a pedepsei), iar apelul inculpatei S.L.E. nu este fondat. Prin decizia penală nr. 32/P din 14 martie 2012 Curtea de Apel Constanța - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a hotărât următoarele: - în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpata S.L.E. împotriva sentinței penale nr. 157 din 12 decembrie 2011 a Tribunalului Constanta; - în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul declarat de inculpata N.I. împotriva sentinței penale nr. 487 din 12 decembrie 2011 a Tribunalului Constanța, pe care o desființează în parte și, rejudecând: - reduce pedeapsa aplicată inculpatei N.I.
de la 4 ani și 6 luni închisoare, la 4 ani închisoare; - în baza art. 86 1 alin. (1) și (2) C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatei N.I., pe durata unui termen de încercare de 6 ani. Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel a constatat că prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatelor S.L.E. și N.I. sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. În acest sens, Curtea a avut în vedere: - plângerea și declarațiile părții vătămate F.A.
în care a relatat implicarea celor două inculpate; - raport de constatare medico-legală din 08 aprilie 2009 al SML Constanta; - biletele de transport ale părții vătămate F.A., factura, chitanța, polița de asigurare pentru călătorii; - adresa atașatului de afaceri al Ministerului Afacerilor Interne prin care s-a comunicat răspunsul autorităților germane, respectiv că la data de 24 septembrie 2009 a fost efectuată o descindere la bordelul B8 din Langenfeld unde administratorul imobilului a prezentat copii de pe pașapoartele numitelor S.L.E. și F.A., prima stând în imobil în perioada noiembrie 2008 - până la începutul anului 2009, a doua stând puțin timp; - extras de pe site-ul clubului „B8" privind natura acestui club - prostituție; - mapa conținând formularele de transfer sume de bani prin sistemul Western Union; - declarațiile martorei M.R.V.
care a confirmat prezența părții vătămate F.A. la clubul B8 din Germania; de asemenea această martoră susținut (f. 26,27-29,30,32 u.p.) că a asistat la câteva convorbiri telefonice dintre inculpata S.L.E. și mama ei M.E. și încă o prietenă numită O., ambele din Cernavodă, căreia îi spuneau că mai au o fată din Cernavodă pe care și pe ea au mințit-o că o vor trimite în Germania să lucreze ca femeie de serviciu la un restaurant și pentru aceasta i-au solicitat bani pentru procurarea biletului pentru călătoria cu avionul. Inculpata N.I. (O.) îi cerea inculpatei S.L.E. o sumă mult mai mare decât prețul biletului de călătorie pe motiv că restul de bani reprezintă faptul că „a procurat-o pe fată". Martora a relatat modul în care inculpata S.L.E.
a constrâns-o în Germania pe partea vătămată F.A. să se prostitueze, în sensul că o bătea în fiecare zi, cu o curea. Banii obținuți de către partea vătămată din prostituție îi erau luați de inculpata S.L.E.; - declarațiile martorului S.M. care a prezentat implicarea inculpatei N.I.
(f.62 u.p.și 104 c.j.), respectiv că a fost contactat telefonic de o clientă O. care l-a rugat să o ajute cu taxi-ul pentru că dorea să se deplaseze la București, stabilind ora și contravaloarea cursei, suma de 250 lei; a doua zi dimineața, s-a prezentat la O. acasă, care a urcat în mașină pe locul din față, după care au luat de acasă pe o doamnă tânără, al cărei soț era și el taximetrist (partea vătămată), și au plecat spre București; din discuțiile purtate în mașină a înțeles că partea vătămată trebuia să plece la muncă în străinătate, în Germania, iar O. o încuraja, o asigura că este bine în străinătate, că unde merge este bine, este de muncă, va câștiga și va scăpa de greutățile materiale amintindu-i totodată și de soțul ei și de copil; contravaloarea transportului până la București a fost achitată de către inculpata N.I., care a mai achitat și suma de 30 lei taxa de pod cât și taxa de bagaj pe aeroport; - declarațiile martorului M.M., tatăl vitreg al martorei M.R.V., care a arătat (f.69-70 u.p.
și 183 c.j.) că aceasta în perioada decembrie 2008-octombrie 2009, în Germania a fost și ea obligată să se prostitueze de către inculpata S.L.E., care și ei i-a luat buletinul de identitate cât și banii obținuți din prostituție; - declarațiile martorei I.M., mama martorei M.R.V., care a declarat (f.64-69 u.p. și 185 c.j.) că în 2009 a venit la ea acasă numitul V.A., care îi fusese vecin, și care i-a spus că soția sa F.A., a fost dusă în Germania prin intermediul inculpatei N.I. și a mamei inculpatei S.L.E. și că este sechestrată, bătută de S.L.E., înfometată, arsă cu țigara și obligată să se prostitueze; martora a aflat de la fiica ei R. (când aceasta a venit în Cernavodă) că partea vătămată F.A.
a fost mințită încă din România că va pleca la muncă în Germania, și convenția a fost că va primi 30% din salariul pe care îl va primi în urma muncii. Când partea vătămată a ajuns în Germania, i-a reproșat inculpatei S.L.E. că a venit la muncă și nicidecum să se prostitueze iar S.L.E. i-a răspuns că „a cumpărat-o de la N.I. și că trebuie să se prostitueze pentru ea". Martora a susținut că a prezentat la poliție înscrisuri pe care le-a obținut din apartamentul unde R. a stat în Germania cu S.L.E., și care vizau sumele de bani cu care a fost cumpărată F.A. de către S.L. de la N.I.; înscrisurile reprezintă și transferurile de bani prin Western Union trimise din Germania în România pe numele inculpatei N.I.; - adresa Inspectoratului General al Poliției de Frontieră privind pe inculpata S.L.E.
Curtea de Apel a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatei N.I. prin care aceasta a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât infracțiunii reținute în sarcina inculpatei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă - intenția.
Din contră, Curtea a constatat modul în care inculpata a înțeles să acționeze: - prin recrutarea părții vătămate, pentru a o determina pe aceasta să plece în Germania, cât și pe concubinul său să accepte; - invitând partea vătămată și concubinul său acasă la ea, unde se afla și mama inculpatei S.; - depunând eforturi de a o convinge pe victimă, dându-i părții vătămate suma de 100 euro pentru copil; - procurând biletul de avion; - asigurând transportul cu taxi-ul la București, la aeroport, achitând taxa de pod, taxa de bagaj și în final îmbarcând-o în avion pe partea vătămată, pentru a avea certitudinea că va ajunge în Germania; - recunoscând că a primit bani de la inculpata S.L.E., intermediind pe banii săi telefoanele dintre partea vătămată și concubinul său, în Germania, insistând ca martorul V.A.
să nu anunțe organele de poliție. Curtea de apel a apreciat că acestea sunt elemente care să justifice intenția inculpatei cu privire la săvârșirea faptei reținută în sarcina sa. Curtea reține că apărarea inculpatei N.I., în sensul că nu cunoștea activitatea care urma să fie desfășurată cu adevărat de către partea vătămată F.A. în Germania, nu este întemeiată, avându-se în vedere declarațiile martorei M.R.V. care a confirmat prezența părții vătămate F.A. la clubul B8 din Germania și a precizat (f. 26,27-29,30,32 d.u.p.) că a asistat la câteva convorbiri telefonice dintre inculpata S.L.E. și mama ei M.E. și încă o prietenă numită O., ambele din Cernavodă, căreia îi spuneau că mai au o fată din Cernavodă pe care și pe ea au mințit-o că o vor trimite în Germania să lucreze ca femeie de serviciu la un restaurant și pentru aceasta i-au solicitat bani pentru procurarea biletului pentru călătoria cu avionul.
Inculpata N.I. (O. ) îi cerea inculpatei S.L.E. o sumă mult mai mare decât prețul biletului de călătorie pe motiv că restul de bani reprezintă faptul că „a procurat-o pe fată". Aceste aspecte se coroborează cu aspectele menționate mai sus cu privire la implicarea inculpatei N.I. în convingerea părții vătămate F.A. de a pleca în Germani și cu faptul că inculpata N.I. a suportat toate cheltuielile pentru deplasarea părții vătămate în Germania. Totodată s-a constatat că susținerile inculpatei N.I. în sensul că există o adresă a Ministerului Administrației și Internelor din care rezultă că nu au putut fi identificate aspecte care să formeze convingerea că acolo s-au desfășurat acte de prostituție sau proxenetism sunt nereale.
Curtea a reținut, dimpotrivă, că din adresa atașatului de afaceri al Ministerului Afacerilor Interne reiese că la data de 24 septembrie 2009 a fost efectuată o descindere la bordelul B8 din Langenfeld unde administratorul imobilului a prezentat copii de pe pașapoartele numitelor S.L.E. și F.A., prima stând în imobil în perioada noiembrie 2008- până la începutul anului 2009, a doua stând puțin timp (f.90 d.u.p.), iar din extrasul de pe site-ul clubului „B8" reiese natura acestui club, respectiv prostituție. În ceea ce privește vinovăția inculpatei S.L.E., Curtea a reținut că aceasta a acționat cu intenție directă, având cunoștință de serviciile sexuale care urmau să fie prestate de către partea vătămată și chiar a exercitat amenințări și violențe fizice asupra părții vătămate pentru a o obliga în acest sens, fapte care reies din declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor V.A., S.M., S.A.N., M.M.
și I.M. Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatele S.L.E. și N.I. este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie. Astfel, faptele inculpatei S.L.E. care, cu intenție, în baza unei înțelegeri prealabile, prin oferirea și trimiterea unei sume de bani, a determinat pe inculpata N.I. să recruteze și să transporte spre Germania, prin înșelăciune, pe partea vătămată F.A., în scopul exploatării sale sexuale, iar la momentul ajungerii victimei la destinație, în Germania, a constrâns-o, fizic și psihic, la practicarea prostituției întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la trafic de persoane prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) teza finală C. pen.
Fapta inculpatei N.I. constând în aceea că în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpata S.L.E., a recrutat și a transportat spre Germania partea vătămată F.A., prin promisiunea mincinoasă a unui loc de muncă bine plătit, în scopul exploatării sale sexuale prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatelor S.L.E. și N.I. pentru faptele pentru care au fost trimise în judecată. În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatei S.L.E.
ce urmau a fi aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. și a stabilit pentru această inculpată pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunilor și persoanei inculpatei. În acest sens, Curtea a avut în vedere gradul concret ridicat de pericol social al faptelor comise, împrejurările concrete în care inculpata S.L.E. a înțeles să acționeze, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpata N.I. și în mod coordonat, partea vătămată fiind racolată prin înșelăciune, transportată, cazată și apoi constrânsă fizic și psihic de către inculpata S.L.E.
la practicarea prostituției, supusă în mod forțat la o astfel de activitate, fiind pusă în starea de a-i fi refuzată libertatea de mișcare, în raport de propria sa voință, scopul urmărit (respectiv obținerea de surse ilicite de câștig), starea de pericol creată pentru libertatea și viața persoanelor traficate, forma de vinovăție cu care s-a acționat și anume intenția directă în condițiile art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., dispozițiile din partea generală a codului penal și limitele de pedeapsă fixate în legea specială, circumstanțele personale ale inculpatei S.L.E., fără antecedente penale, cu o conduită nesinceră în faza de urmărire penală, neprezentându-se la judecata în fond și în apel, deși a fost legal citată.
Modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatei S.L.E. a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei, având în vedere natura infracțiunilor săvârșite, gradul de pericol social concret al infracțiunilor, cuantumul pedepsei rezultante, gradul de contribuție al acestei inculpate. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei N.I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzut de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, Curtea a constatat că raportat la circumstanțele personale ale inculpatei (fără antecedente penale, în vârstă de 51 ani), atitudinea acestei inculpate după ce partea vătămată F.A.
a sunat din Germania și a spus că nu dorește să se prostitueze și că vrea să se întoarcă în țară, în sensul că a făcut demersuri pe cheltuiala sa pentru ca partea vătămată să se întoarcă acasă și limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea reținută (închisoare de la 3 ani la 12 ani), s-a impus reducerea pedepsei aplicate inculpatei N.I. de la 4 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare. În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei de 4 ani închisoare ce va fi aplicată inculpatei N.I., Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, în condițiile obligării inculpatei la respectarea unor obligații specifice suspendării executării suspendării sub supraveghere potrivit art. 86 1 C. pen.
Reducerea la doar 4 ani de închisoare a pedepsei aplicate inculpatei N.I. a fost justificată de instanța de apel prin faptul că inculpata este în vârstă de 51 de ani și nu este cunoscută cu antecedente penale. De asemenea, pe faptul că, după ce partea vătămată F.A. a dat de înțeles că nu dorește să se prostitueze, inculpata i-a suportat părții vătămate cheltuielile necesare pentru întoarcere în România. în fine, instanța a mai invocat limitele de pedeapsă, prevăzute de lege, pentru infracțiunea imputată. În ce privește aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., față de aceeași inculpată, a fost motivată de instanța de apel prin durata pedepsei principale aplicate inculpatei, prin faptul că inculpata este infractor primar și a făcut eforturi pentru readucerea victimei în țară, prin starea precară de sănătate, pe care o are și pe faptul că, ulterior comiterii infracțiunii, nu s-a mai implicat în săvârșirea altor infracțiuni.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, privind pe inculpata N.I. În recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel se critică hotărârea, pentru greșita aplicare în speță, a dispozițiilor art. 86 1 C. pen. (cazul de recurs de la art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 - 17 2 C. proc. pen. - greșita aplicare a legii). Parchetul susține că, instanța de apel a adoptat greșit art. 86 2 C. pen.
Pentru a evita încarcerarea inculpatei N.I., a dat semnificații exagerate unor circumstanțe personale ale inculpatei, circumstanțe care, nu îndreptățeau admiterea căii de atac promovate de această inculpată și, implicit, dobândirea unui regim de executare a pedepsei, diferit, cu mult mai ușor, decât al celeilalte inculpate, cu care a cooperat, în comiterea faptelor. Procurorul, în recursul său, consideră, că nici vârsta, nici eforturile făcute pentru repatrierea victimei și nici măcar starea de sănătate a inculpatei, nu justifică soluția instanței de control judiciar, mai ales că bolile de care suferă intimata inculpată, datează dinaintea comiterii faptei. Parchetul a conchis, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen., în sensul admiterii recursului, casării hotărârii instanței de apel, în partea care vizează soluția dată apelului declarat de inculpata N.I. și menținerea hotărârii primei instanțe, deoarece apelul a fost greșit admis. Examinând motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 - 17 2 C. proc. pen., greșita aplicare a legii Infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 se sancționează cu o pedeapsă de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. Aplicând o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, instanța nu a făcut o greșită aplicare a legii, alegând modalitatea de executare în raport de criterii enumerate expres.
Astfel, instanța de apel a reținut atitudinea inculpatei N.I. după comiterea faptei, vârsta acesteia - starea de sănătate, foarte gravă „infarct cerebral datorită trombozei arterelor cerebrale", suferind un „deficit motor al membrelor stângi, parastezii ale membrelor stângi, pareză facială stângă tip central, hemipareză stângă" - atitudinea ulterioară săvârșirii faptei prin ajutorul dat la repatrierea victimei. Criteriile avute în vedere de Curtea de apel se circumscriu cerinței legii de apreciere a instanței că scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără executare prin privare de libertate. Sub acest aspect este de arătat că este irelevant faptul că boala de care suferă intimata ar putea fi anterioară momentului comiterii infracțiunii.
Față de cele ce preced, înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul parchetului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei penale nr. 32/P din 14 martie 2012 a Curții de Apel Constanța - Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, privind pe inculpata N.I. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 06 noiembrie 2012
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.