ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1345/2012

Asupra recursului penal de față: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 60/P/16 iunie 2003, inculpata A.Ș.E. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave" prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. Prin sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie 2005, Tribunalul Constanța a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., în condițiile art. 26 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 71-64 C. pen.

Prin decizia penală nr. 229/P din 13 septembrie 2005, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat de inculpată și a trimis cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe pentru rezolvarea fondului cauzei cu respectarea dispozițiilor privind procedura de citare și dreptul la apărare. Prin sentința penală nr. 36 din 22 ianuarie 2007, Tribunalul Constanța a dispus achitarea inculpatei A.Ș.E., în temeiul art. 10 C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la „înșelăciune" prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. Prin decizia penală nr. 32/P din 12 martie 2008 a Curții de Apel Constanța, s-a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

Prin decizia penală nr. 3311 din 20 octombrie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus admiterea recursului declarat de procuror, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Prin decizia penală nr. 67/P din 11 septembrie 2009, Curtea de Apel Constanța a respins apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța. Prin decizia penală nr. 1016 din 17 martie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, casarea deciziei atacate și a sentinței penale nr. 36 din 22 ianuarie 2007 a Tribunalului Constanța, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul Constanța.

Dosarul a fost reînregistrat sub nr. 15330/118/2010 din 05 noiembrie 2010 și, rejudecând, prin Tribunalul Constanța a hotărât: „în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de „complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave" prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea de „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave" prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) - art. 76 C. pen., condamnă pe inculpata A.Ș.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave". În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., scade din pedeapsă perioada de la 08 iulie 2005 la 19 august 2005, executată anterior în baza sentinței penale nr. 1 din 04 ianuarie 2005 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul penal nr. 1210/2004 (desființată). În baza art. 86 1 - art. 86 2 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 6 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a sentinței penale de condamnare. În baza art. 86 3 C. pen., obligă pe inculpata A.S.E.

ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere : - să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, la datele fixate de acesta ; - să anunțe Serviciul de probațiune, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare mai mare de 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice Serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă; - să comunice Serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. la act că partea vătămată SC R.C.P. SA nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen. obligă pe inculpata A.S.E. să plătească statului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare." Pentru pronunțarea hotărârii, instanța de fond a stabilit situația de fapt următoare: În calitate de administrator al SC C. SRL București, în luna septembrie 1998, inculpata A.Ș.E.

a încheiat contractul de livrare/cumpărare de carburanți din 23 septembrie 1998 între SC P. SA și SC C. SRL, prin inducerea în eroare a reprezentantului vânzătorului (desemnat în acest sens) cu privire la intenția sa de a efectua plata prețului convenit prin contract, cu privire la posibilitățile de plată ale societății sale, pe care inculpata le cunoștea, cu privire la situația administrării firmei sale, în scopul obținerii pentru sine sau pentru alții a unui folos material, pricinuind prin aceasta o pagubă în sumă de 3.031.348.288 lei (ROL). Situația de fapt s-a dovedit cu înscrisuri, expertize, martori. împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpata A.Ș.E. a declarat apel motivând că faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate de apelantă prin apărător și din oficiu în limitele art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este nefondat. Împotriva deciziei penale nr. 131/P din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în acest sens, în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpată. Inculpata A.Ș.E., lipsă în fața instanței, prin apărător desemnat din oficiu solicită admiterea recursului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța și a deciziei, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatei în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, cazul de casare de la art. 385 9 pct. 12 C. proc.

pen. învederează faptul că, aparent soluția instanței de fond, menținută în apel, ar putea părea ca fiind judicioasă, dar este de fapt o interpretare în sens invers a ceea ce înseamnă existența unui contract de natură comercială. S-a reținut de către instanța de fond că inculpata A.Ș.E., pentru a îndeplini cerința legală, ar fi prezentat o situație denaturată fără de care societatea nu ar fi încheiat acel contract. S-a speculat foarte mult pe afirmația că inculpata s-ar fi prevalat de o calitate virtuală, întrucât era soție de demnitar, ori martorii audiați în cauză au relatat că la momentul încheierii contractului, această calitate a inculpatei nu ar fi fost determinantă. Pe parcursul derulării contractului, la primul moment în care societatea condusă de către inculpată nu făcuse plățile necesare s-au blocat livrările.

La momentul încheierii contractului nu s-au cerut un extras de cont, o balanță sau un bilanț contabil pentru a se verifica bonitatea firmei sau a se verifica o derulare de mai mică sau mai mare anvergură de combustibili. Raportat la structura organizatorică și lipsa de elemente clare și decisive care să ateste inducerea în eroare de către inculpata A.Ș.E. a conducerii societății respective, consideră că se impune o soluție de achitare a acesteia în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Instanța de recurs analizând calea de atac exercitată, cazul de casare invocat, cu abordarea și a celor examinabile din oficiu, reține următoarele: Conform art. 345 C. proc.

pen., instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată. Vinovăția inculpatei trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces cu respectarea exigențelor prev. art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 din Constituție. Pe baza probelor administrate în primă instanță, precum și în cursul urmăririi penale, în condiții de legalitate - actele de înființare ale SC C. SRL, declarațiile martorilor C.I., M.I.

(zis B.), G.M., Ț.G., T.D., C.B., G.O., B.C., contractul de vânzare-cumpărare nr. 369 din 23 septembrie 1998 între SC P. SA și SC C. SRL, privind vânzarea-cumpărarea a 200 tone de benzină Premium și 400 tone motorină, cu plata în termen de 20 de zile de la livrarea fiecărei cantități, cu ordin de plată prin bancă, acte contabile și de însoțire a produselor petroliere, raportul de expertiză contabilă, declarațiile inculpatei, rezultă fără putință de tăgadă că în calitate de administrator al SC C. SRL București, în luna septembrie 1998, inculpata A.Ș.E.

a încheiat contractul de livrare/cumpărare de carburanți din 23 septembrie 1998 între SC P. SA și SC C. SRL, prin inducerea în eroare a reprezentantului vânzătorului (desemnat în acest sens) cu privire la intenția sa de a efectua plata prețului convenit prin contract, cu privire la posibilitățile de plată ale societății sale, pe care inculpata le cunoștea, cu privire la situația administrării firmei sale, în scopul obținerii pentru sine sau pentru alții a unui folos material, pricinuind prin aceasta o pagubă în sumă de 3.031.348.288 lei (ROL), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „înșelăciune" în forma agravată cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen.

Apărarea inculpatei în sensul că nu a manifestat o astfel de intenție de inducere în eroare, reiterată și în recurs, este înlăturată de propriile declarații susținute și de martorii A.E., soțul inculpatei, condamnat separat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru contribuția la aceeași faptă prin sentința penală nr. 2112 din 08 noiembrie 2002 a Judecătoriei Constanța, C.I., M.I. (zis B.), Ț.G., G.O., B.C.

care au arătat că în scopul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare de carburanți auto, în ziua de 23 septembrie 1998, la P., inculpata a afirmat că este soție de parlamentar, că benzina și motorina achiziționată o vor folosi în Constanța și București, deținând un parc de mașini mari de transport și de taxiuri, de împrejurarea că nota de comandă emisă de SC C. SRL în aceeași zi, în temeiul căreia s-a încheiat contractul, a fost semnată de inculpată, de neachitarea produselor livrate de furnizor și lipsa oricărui demers în acest sens, vânzarea produsele petroliere achiziționate cu un preț total inferior celui de achiziție, semnarea facturilor de către inculpată, de efectuarea demersurilor pentru ridicarea carburanților (avize de expediție, certificate de calitate a produselor, înmânarea lor către șoferi) conform declarațiilor martorilor G.M., Ț.G., T.D.

și C.B.; prin plata parțială a sumei de 50.000.000 lei (ROL) prin ordin de plată în perioada sistării livrărilor, inculpata a urmărit numai reluarea livrărilor în scopul unor câștiguri maxime. Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., printre care și pericolul social concret sporit în cauză al faptei, dat de inducerea în eroare a părții vătămate, lezarea relațiilor sociale referitoare la patrimoniu, la încrederea ce trebuie să existe în raporturile comerciale, valoarea foarte mare a prejudiciului și neacoperirea acestuia, cel puțin în parte, pedeapsa de 4 ani închisoare, orientată sub minimul special (în condițiile aplicării circumstanțelor atenuante) cu suspendarea sub supraveghere a executării este obiectivă și de natură să asigure prevenția generală, reeducarea inculpatei, să răspundă sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare, insecuritate.

Prin urmare, în lipsa constatării vreunui caz de casare a hotărârii atacate și netemeiniciei criticilor formulate, recursul formulat de inculpata A.Ș.E. este nefondat și, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Respingându-se calea de atac, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.Ș.E. împotriva deciziei penale nr. 131/P din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2012.