ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2513/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 96 din 12 martie 2012, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu referire la art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul B.I., a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 71 - 64 C. pen., pe durata executării pedepsei, i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și pe cel de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 175 C. pen., rap.

la art. 65 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului exercițiul acelorași drepturi pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24 ore din data de 05 octombrie 2011 și arestarea preventivă începând cu 06 octombrie 2011 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului B.I. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost admise acțiunile civile ale părților civile O.S. și Spitalul de Urgență „B.A." București și a fost obligat inculpatul să plătească primului suma de 15.000 RON cu titlu de despăgubiri civile, iar celui de-al doilea suma de 6.957 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei O.M.

În temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B.I. în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu apărător din oficiu la urmărirea penală, 100 RON și 200 RON apărător din oficiu în instanță la verificarea legalității măsurii arestării preventive în condițiile art. 300 1 C. proc. pen. și fond, ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu inculpatul B.I.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 04 octombrie 2011, inculpatul, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice la un bar din comuna Prundu, în jurul orelor 21,00, s-a deplasat la barul SC M.P. SRL, cunoscut în comună drept „B.B.", pentru a consuma băuturi alcoolice. S-a întâlnit cu victima și cu B.M.G. și, împreună, au mai consumat băuturi alcoolice. În acest timp, între inculpat și victima O.M. au izbucnit discuții contradictorii în legătură cu persoana care ar fi furat un cazan de fabricat rachiu de la domiciliul lui I.Ș.

Discuțiile contradictorii dintre cei doi au degenerat în injurii reciproce. În jurul orelor 21,40, inculpatul a părăsit barul pentru a se deplasa spre casă, iar la aproximativ 5 minute și victima O.M. a părăsit barul, trebuind să se deplaseze spre locuința martorului B.M.G.

La aproximativ 50 de metri de bar, în dreptul dispensarului comunal și al bisericii, inculpatul și victima s-au reîntâlnit și au continuat să-și aducă injurii, motiv pentru care, inculpatul, așa cum a declarat, „l-am luat pe acesta în mâini și am dat cu el în șanțul de beton de pe marginea drumului, după care l-am lovit de mai multe ori cu pumnii în zona feței și văzând că acesta se tot zbate, l-am apucat de cap și l-am lovit de beton de mai multe ori". Martorul B.V.C., care are imobilul situat în apropierea locului unde s-a desfășurat conflictul a menționat că, la data și ora reținute, în timp ce se afla în curtea locuinței, a auzit dinspre stradă un zgomot produs de mai multe „bufnituri, ca și când a fost aruncată o buturugă jos". S-a îndreptat spre stradă să vadă ce s-a întâmplat și până să ajungă la poartă, l-a observat pe inculpat care „prinsese cu ambele mâini capul altei persoane și îl lovea de marginea șanțului care este din beton ... după care a declarat că, inculpatul s-a îndepărtat 5 - 6 metri de locul respectiv, a revenit apoi la locul unde era căzută persoana, a apucat-o iar cu mâinile de cap și a lovit-o cu capul de beton ... apoi s-a deplasat și s-a oprit în dreptul bisericii unde s-a aplecat și s-a închinat". Alertați de martorul B.V.C., la fața locului s-au deplasat și martorii B.M.G.

și S.M.A., care au constatat că victima „avea fruntea crăpată în partea stângă în 4 - 5 locuri, era desfigurată la față ... nu mișca, nu vorbea, ci doar horcăia". Este de precizat faptul că victima O.M. suferise o intervenție chirurgicală cranio-cerebrală mediu frontală. A fost transportat inițial, la Spitalul Județean de Urgență Giurgiu, după care a fost transferat în Spitalul Clinic de Urgență „B.A." București, unde a fost internat cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral grav GCS=3P. Hematom extradural temporo-parietal stâng, plagă cranio-cerebrală mediofrontală operată în antecedente, plagă contuză frontală stângă, echimoze palpebrale bilaterale, contuzie toraco-abdominală. Cu toate îngrijirile medicale acordate, la data de 13 octombrie 2011, victima O.M.

a decedat în unitatea sanitară mai sus menționată.

Cu ocazia autopsiei cadavrului acestuia, la examenul extern au fost constatate următoarele leziuni traumatice: - parieto-occipital drept - plagă contuză de 2,5 cm rectilinie cu margini neregulate, excoriație, oblică, situată la 8 cm față de regiunea mastoidă dreapta; - sprâncenos stânga, extern - plagă contuză în formă de „T" răsturnat, cu laturile de 4/4 cm, cu crustă brună groasă, suturată cu 7 fire; - rădăcină nas - cicatrice alb-sidefie de 1 cm; - zigomatic dreapta - excoriație de 1/0,5 cm liniară, cu crustă hematică brună, subțire, dispusă transversal; - zigomatic stânga - pe o suprafață de 3/2 cm excoriație, cu crustă detașată recent; - hemoragie conjunctivală globi oculari bilateral; - palpebral superior stânga-echimoză de 5,5/1,5 cm brună cu periferia gălbuie; - buza superioară paramedian drept față cutanată - excoriație de 1,5 cm, acoperită cu crustă brună în curs de detașare; - buza superioară, față vestibulară, paramedian stânga - echimoză brun-violacee de 1/0,5 cm; - regiune subscapulară dreapta - excoriație liniară de 11 cm, acoperită cu crustă brună subțire, dispusă vertical; - braț stâng, 1/3 medie, față ventrală - dungă excoriată de 8/1 cm, acoperită cu crustă hematică brună discontinuă, verticală; - braț drept, față dorsală, 1/3 inferioară - excoriație liniară de 2,5/1 cm, acoperită cu crustă brună discontinuă; - cot drept olecranian - excoriație,

cu diametrul de 2,5/2 cm, acoperită crustă brună detașabilă; - cot stâng - deasupra regiunii olecraniene 5 puncte excoriate, acoperite cu crusta brună detașabilă cât și în regiunea olecraniană - excoriație cu diametrul de 8/3,5 cm acoperită cu crustă brună în curs de Masare; - mâna dreaptă, față dorsală, margine laterală - 2 puncte excoriate de 3,5 cm, acoperite cu crustă brună în curs de detașare; - genunchi stâng, față ventrală - 2 excoriații, de 3/2 și 2/1 cm, acoperite cu crustă brună, în curs de detașare. La examenul intern au fost constatate leziuni traumatice numai la extremitatea cefalică, respectiv epicraniu și anume: alb-sidefiu, edematiat, cu infiltrat hemoragie, violaceu difuz, dispus predominant la nivel fronto-temporo-parietal stâng de 12/8 cm și parietal dreapta de 4/3 cm; infiltrat hemoragie violaceu la nivelul mușchiului temporal drept.

Oasele craniului prezintă temporo-parietal stânga un volet osos cu laturile de 8/9 cm, posteraniectomie recentă. Din partea postero-superioară a craniectomiei iradiază un ram de fractură de 7 cm spre bolta craniului și un alt ram de fractură ce iradiază pe baza craniului spre aripa stenoidului etc. Cu ocazia autopsiei a fost stabilit următorul diagnostic macroscopic: echimoză buză superioară, excoriație la nivel zigomatic toracic posterior brațe, cot stâng, genunchi stâng, plagă contuză parietală dreapta și sprâncenoasă stânga, infiltrat epicranian fronto-parieto-temporo-occipital stâng și parietal drept, fractură de boltă și bază de craniu, edem cerebral, hemoragie subarahnoidiană difuză, dilacerare cerebrală corticosubcorticală frontal bazei bilateral, bronhopneumonie etc. S-a concluzionat că moartea lui O.M.

survenită la data de 13 octombrie 2011 la Spitalul Clinic "B.A." București, după o internare în perioada 05 - 13 octombrie 2011, a fost violentă. Ea s-a produs prin insuficiență cardio-piratorie acută, consecință a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură boltă craniană, parieto-temporală stângă, iradiată la bază, dilacerare și hemoragie meningo-cerebrală, în cadrul unui politraumatism cu multiple plăgi contuze, echimoze și excoriații. La examenul medico-legal extern al cadavrului, s-au constatat leziuni traumatice ale scalpului și faciale, precum la nivelul membrelor care au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur în același context cauzal cu traumatismul cranio-cerebral tanato-generator.

Între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă și condiționată. În declarațiile sale, inculpatul B.I. a recunoscut săvârșirea faptei, precizând însă că, după ce a plecat de la bar a fost urmărit de victimă, care „l-ar fi lovit cu piciorul în spate" pentru ca, într-o altă declarație menționând că, în momentul în care s-a întors să vadă cine-l urmărește, O.M. ,,L-a lovit cu piciorul în partea stângă în coastă". Afirmațiile acestuia nu sunt confirmate de către alți martori, iar la data de 05 octombrie 2011 când, la rândul său, a fost examinat medico-legal (Raport nr. A1-D 340/2011) s-a constatat că prezintă, printre altele, excoriații cu cruste serohematice în cotul drept și cotul stâng, pe fața dorsală a mâinii drepte, precum și pe fața dorsală a articulațiilor interfalangiene proximale degetele II-V mâna stângă, care necesită pentru vindecare un număr de 2 - 3 zile de îngrijiri medical.

S-a apreciat că aceste leziuni traumatice i s-au produs inculpatului în momentul când a lovit victima cu pumnul. Situația de fapt descrisă mai sus a fost stabilită pe baza procesului-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, raportul medico-legal cu constatări preliminare, raportul medico-legal de autopsie nr. A3/374/2011, acte medicale privind pe victimă, planșa foto cu aspecte de la autopsia cadavrului lui O.M., declarații martori B.V.C., B.M.G., B.T., S.A., care s-au coroborat cu declarațiile inculpatului B.I. Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut, în primul rând, pe latură obiectivă, că fapta de omor reținută în sarcina inculpatului B.I. asupra victimei O.M., a avut loc la data de 04 octombrie 2011, în jurul orelor 21.45, pe strada principală din comuna Prundu, județul Giurgiu, în apropierea barului SC M.P.

SRL, pe fondul unui conflict spontan, favorizat și de consumul de alcool atât de către inculpat, cât și victimă și, s-a datorat acțiunilor nemijlocite ale primului asupra celui de al doilea de al arunca și trânti în șanțul betonat ce delimita strada, a loviturilor repetate cu pumnii aplicate în zona feței, precum și cuprinderii cu ambele mâini de cap a victimei și izbirii repetate a acestuia de șanțul betonat. Acțiunile de violență s-au soldat cu leziunile traumatice corporale grave, așa cum sunt descrise în rechizitoriu, cele mai multe în zona capului, traumatismul cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană, parieto-temporală stângă, iradiată la bază, dilacerare și hemoragie meningo-cerebrală, dovedindu-se în ultimă instanță, incompatibilă cu viața și constituind cauza care, prin insuficiență cardio-respiratorie acută a condus la deces.

Pe latură subiectivă, instanța de fond a reținut că acțiunea directă și violentă descrisă în rechizitoriu, orientată asupra unei zone vitale a corpului victimei, capul, indică despre inculpatul B.I. că a acționat cu intenție directă de a ucide, deoarece modul de executare și intensitatea loviturilor relevă că a dorit suprimarea numitului O.M. Această intenție a fost una spontană și a intervenit ca urmare unui conflict născut în barul SC M.P. SRL, aplanat temporar de intervenția salutară a martorului B.M.G., reluat ulterior în stradă, posibil datorită insistențelor pe această direcție a victimei, care, deși inculpatul părăsise la un moment dat zona de confruntare, l-a urmat aproape imediat.

Insistența victimei în continuarea conflictului, regretul aproape spontan al faptei săvârșite, sugerat de gestul inculpatului de a se închina când a trecut prin fața bisericii, relatat de martorul B.V.C., lipsa antecedentelor penale, sunt elemente care conduc la pericolul social concret al faptei în ce privește individualizarea pedepsei, din zona de pericol legal maxim spre intervalul mediu de relevanță, mai aproape de minimul special legal în cazul de față. Față de dispozițiile art. 72 C. pen., raportat la dispozițiile privind limitele speciale ale pedepsei prev. de art. 175 C. pen., cu aplicarea facilității arătate de art. 320 1 C. proc. pen. și ținând cont de cele arătate în privința pericolului social concret și periculozitatea infractorului, instanța de fond a condamnat pe inculpatul B.I.

la o pedeapsă cu închisoarea de 12 ani. I s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie pe timpul executării pedepsei conform art. 71 C. pen., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., apreciind că a dovedit imaturitate în aprecierea valorilor sociale comune, ce necesită o perioadă de reflecție și reeducare pentru a putea într-o scală de valori corecte, de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, cât și, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În raport de gravitatea faptei și de dispoziția legală prevăzută de art. 175 alin. (1) C. pen., a fost extinsă pedeapsa accesorie ca și pedeapsă complementară, pentru aceleași considerații, pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (2) C. pen.

Constatând că, și la pronunțarea acestei sentințe, considerentele în privința arestării preventive a inculpatului B.I. până la darea unei hotărârii definitive, au rămas neschimbate, iar pericolul concret pentru ordinea publică, așa cum a fost identificat și descris, inclusiv prin Încheierea din 28 februarie 2012, la primirea dosarului conform art. 300 1 C. proc. pen., se mențin, în baza art. 350 C. proc. pen., instanța de fond a hotărât menținerea stării de arest preventiv a inculpatului. În concordanță cu probele, cu înscrisuri administrate de Spitalul de Urgență „B.A.", privind cheltuielile cu spitalizarea victimei, precum și în raport de pretențiile civile formulate de partea civilă O.S. apreciate de instanță juste, ținând cont și depoziția exprimată de inculpat privind totalul său acord asupra lor, instanța de fond, în baza art. 346 C. proc.

pen., le-a admis. Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 a fost obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice pentru introducerea profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. Împotriva acestor hotărâri a declarat apel inculpatul B.I., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicată și coborârea acesteia sub minimul prevăzut de lege, urmând a se ține seama de atitudinea sinceră a inculpatului, de faptul că are doi copii minori în întreținere, copii care în prezent sunt în plasament. Prin Decizia penală nr. 153/A din data de 24 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva Sentinței penale nr. 96 din 12 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că instanța de fond a realizat o riguroasă și coroborată analiză a ansamblului probator, evidențiată anterior, reținând corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului. Din perspectiva laturii subiective, Curtea a apreciat că inculpatul B.I. a acționat cu intenție directă, având reprezentarea clară a faptei și urmărilor acesteia, coordonându-și energia spre atingerea scopului infracțional. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, față de inculpatul B.I., Curtea a apreciat că au fost analizate riguros criteriile enumerate de art 72 C. pen., constatând că în sarcina inculpatului s-a reținut o cauză legală de reducere a pedepsei, instanța de fond stabilind o pedeapsă în cuantum de 12 ani închisoare, orientată către minimul special determinat potrivit art. 320 1 C. proc.

pen., (10 ani închisoare). Analizei instanței anterioare, pe aspectul individualizării judiciare, instanța de apel a adăugat faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului acestea trebuie apreciate ca fiind ridicate având în vedere modul de operare, constând în izbirea capului victimei, în mod repetat, de beton, cu consecința producerii unor leziuni incompatibile cu viața, mod de operare caracterizat prin violență nejustificată față de conflictul anterior dintre părți. Circumstanțele personale referitoare la situația familială, conduita bună avută anterior săvârșirii faptei, cu accent pe lipsa antecedentelor penale, nu sunt suficiente pentru a demonstra necesitatea reducerii cuantumului pedepsei ori reținerea unor circumstanțe atenuante.

Aceste criterii conduc la concluzia că pedeapsa principală, ca și pedeapsa accesorie ori complementară, sunt corespunzătoare și pot asigura atingerea scopurilor preventive și educative ale sancțiunii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea lui, casarea deciziei atacate și rejudecând, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei pentru considerentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care ele nu vor mai fi reluate. Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 385 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile judecătorești sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut de către instanțele de fond și de apel o interpretare judicioasă a probelor administrate și o analiză corespunzătoare a acestora, reținându-se corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, cât și încadrarea juridică a faptelor penale săvârșite. Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită de întreg materialul probator administrat în cauză, relevantă fiind declarația dată în fața instanței de fond prin care solicita să fie judecat pe baza acordului de vinovăție.

În conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere dar și de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală și judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului. Prin urmare, pedeapsa, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale și să-l determine pe viitor să nu comită fapte penale. Astfel, atunci când aplică pedeapsa, instanța de judecată trebuie să țină seama atât de elementele ce țin de materialitatea faptelor în sine, cât și de datele referitoare la persoana inculpatului, numai examinate împreună aceste aspecte putând conduce la stabilirea în concret a periculozității sociale a celui pe care pedeapsa este chemată să-l reeduce.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că elementele legate de fapta și persoana inculpatului au fost corect valorificate de instanțele anterioare în procesul de individualizare a sancțiunii penale. La stabilirea modalității de executare trebuie avut în vedere atât persoana inculpatului, natura și împrejurările comiterii faptei, cât și gradul de pericol social al acesteia, astfel că, în opinia Înaltei Curți, în raport de aceste criterii, numai executarea pedepsei în regim de detenție asigură realizarea scopului preventiv educativ al acesteia astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. dând posibilitatea inculpatului de a-și schimba atitudinea în raport de valorile sociale ocrotite de norma penală.

Deși orientată spre minimul prevăzut de textul de lege incriminator dar și ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., pedeapsa cu închisoarea este de natură să asigure finalitatea acesteia înscrisă în art. 52 C. pen., respectiv prevenția generală și specială, instanța de fond respectând principiul proporționalității pedepsei în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., prin executarea acesteia urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarate în cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 153/A din data de 24 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2011 la 8 august 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 august 2012. Procesat de GGC - N