ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3533/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3533/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursurilor penale de

față, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 561 din data de 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, s-a dispus în baza art. 174-175 lit. c) C. pen. cu art. 320

1

C. proc. pen., condamnarea inculpatului C.A. la 12 ani închisoare și interzice drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 și 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest

a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 24

octombrie 2011 la zi.

S-a luat act că partea vătămată Ș.P. nu

s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la plata sumei

de 12.115,83 RON către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență E.

A fost obligat inculpatul la plata sumei

de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON s-a avansat

din fondul Ministerului Justiției.

În

considerentele sentinței se arată că prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul București nr. 6396/P/2011 înregistrat la data de 10

aprilie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatului

C.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175

lit. c) C. pen. Prin actul de inculpare s-a reținut în esență că, la data de 21

octombrie 2011, în jurul orelor 20:30 în timp ce se afla în imobilul situat în București,

strada M.V., și pe fondul unui conflict spontan, inculpatul C.A. l-a înjunghiat

pe tatăl său, numitul C.N. (cu un briceag), care în urma agresiunii a fost internat

la Spitalul Universitar de Urgență E., iar la data de 08 noiembrie 2011 acesta a

decedat urmare leziunilor suferite.

Situația de fapt reținută prin actul de

inculpare a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: raport de expertiză

medico-legală împreună cu actele medicale privind victima; raport de constatare

tehnico-științifică biocriminalistică din 16 februarie 2012; raport de constatare

tehnico-științifică traseologică din 02 martie 2012; declarații de martori; declarații

inculpat.

În

cursul cercetării judecătorești au fost audiat inculpatul

C.A., care a declarat că recunoaște și regretă comiterea faptei pentru care a fost

trimis în judecată și este de acord să despăgubească partea civilă, respectiv Spitalul

Universitar de Urgență E.

A fost administrată proba cu acte.

Partea civilă Spitalul Universitar de Urgență

E. a depus la dosar adresa din 30 mai 2012 împreună cu situația de plată, prin care

s-a arătat că se constituie partea civilă în prezenta cauză cu suma de 12.115,83

RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru C.N.

Inculpatul, mai înainte de începerea cercetării

judecătorești, a declarat că înțelege să se prevaleze de disp. art. 320

1

C. proc. pen., arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare

și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală pe care le cunoaște și le însușește.

Analizând actele și lucrările dosarului

prima instanță a reținut următoarele:

La data de 21 octombrie 2011, în jurul

orelor 20:30 în timp ce se afla în imobilul situat în București, strada M.V., și

pe fondul unui conflict spontan, inculpatul C.A. l-a înjunghiat pe tatăl său, numitul

C.N., cu un briceag pe care îl ținea în mână. În urma agresiunii victima a fost

transportată și internată la Spitalul Universitar de Urgență E. cu diagnosticul:

„plagă înjunghiată toracică inter-scapulo-vertebral stânga, pneumotoraxstânga drenat,

pneumomediastin, suspiciune de leziune traheală, emfizem subcutanat masiv, insuficiență

respiratorie hipoxemică, iar la data de 08 noiembrie 2011 a decedat urmare leziunilor

suferite.

Conform concluziilor raportului de expertiză

medico-legală, moartea victimei C.N. a fost violentă. S-a datorat insuficienței

cardio-respiratorii consecința unei plăgi penetrante toracice cu lezarea pleurei

și plămânului stâng cu pneumotorax stâng, pneumomediastin și emfizem masiv subcutanat

complicat în evoluție cu pneumonie asociată ventilației mecanice cu acinetobacter.

Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur și obiect

tăietor-înțepător pentru leziunea tanato-generatoare toraco-pulmonară stânga. Între

plaga penetrantă hemitoracic stâng cu leziunea plămânului și deces există o legătură

de cauzalitate directă

condiționată de instalarea în evoluție

a pneumoniei de ventilație cu cinetobacter. La autopsie s-a constatat o formațiune

tumorală malignă cu celule mici încapsulată și care nu a intervenit în tanatogeneză.

Decesul poate data din 08 noiembrie 2011.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică

biocriminalistică din 16 februarie 2012 cuțitul găsit la fața locului prezintă urme

de sânge uman, grupa sanguină neputând fi determinată datorită cantității reduse

de probă.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică

traseologică din 02 martie 2012 pe partea posterioară a cojocului și a bluzei puse

la dispoziție s-a regăsit câte un orificiu tăiat-înțepat. Cele două orificii sunt

dispuse pe partea stângă a regiunii interscapulare (corespondent anatomic) a ambelor

obiecte vestimentare mai sus menționate. Cele două orificii au formă liniară și

margini ușor deșirate, sunt orientate oblic ascendent spre stânga și au lungimea

de 10 mm, respectiv 10,5 mm. Ambele orificii au fost create prin acțiunea unui obiect

tăietor-înțepător cu o singură parte activă, probabil cuțit. Cuțitul pus la dispoziție

ar fi putut crea urmele de tăiere-înțepare aflate pe cele două obiecte vestimentare

mai sus menționate.

Situația de fapt descrisă mai sus este

dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât

și în faza cercetării judecătorești.

În

drept, fapta inculpatului C.A., care, la data de 21

octombrie 2011, în jurul orelor 20:30 în timp ce se afla în imobilul situat în București,

strada M.V., și pe fondul unui conflict spontan, l-a înjunghiat pe tatăl său, numitul

C.N. (cu un briceag), care în urma agresiunii a fost internat la Spitalul Universitar

de Urgență E., iar la data de 08 noiembrie 2011 acesta a decedat urmare leziunilor

suferite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat,

prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei,

Tribunalul a avut în vedere toate criteriile prevăzute de disp. art. 72 din C.

pen., referitoare atât la gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite

și de urmările produse, dar și de datele ce circumstanțiază persoana inculpatului,

care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut și regretat fapta comisă.

În

acest sens s-a avut în vedere foaia de observație din 01

noiembrie 2011 emisă de Spitalul Clinic de Psihiatrie „Dr.O." București, din

care a rezultat că la data de 27 octombrie 2011, aflat în libertate, inculpatul,

pe fondul remușcărilor, a avut o tentativă de suicid. Totodată în locuința inculpatului

a fost găsit un „bilet de sinucigaș" emanând de la acesta, în care recunoștea

fapta comisă și își motiva gestul suicidal.

Conform raportului de primă expertiză medico-legală

psihiatrică inculpatul prezintă diagnosticul tulburare organică de personalitate

fond toxic etilic și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este

cercetat.

De asemenea s-au avut în vedere dispozițiile

cuprinse la art. 320

1

C. proc. pen. astfel cum a fost introdus prin Legea

nr. 202/2010 în ce privește reducerea limitei minime și maxime a pedepsei.

Față de aceste elemente de circumstanțiere

reale și personale, Tribunalul a apreciat că singura modalitate de executare a pedepsei

ce s-a aplicat inculpatului este aceea a executării în regim de detenție într-un

cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege.

Totodată, față de natura infracțiunii săvârșite,

modalitatea în care aceasta a fost comisă și persoana inculpatului, Tribunalul a

aplicat față de acesta atât pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe perioada executării principale, ca o accentuare

a sancțiunii morale a acestuia, cât și pe cea complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale,

inculpatul dovedind lipsă de respect față de una dintre valorile fundamentale apărate

de instituțiile statului și anume viața umană.

În

baza art. 350 C. proc. pen., tribunalul a menținut starea

de arest a inculpatului, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea preventivă

impun în continuare privarea de libertate, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția

de la 24 octombrie 2011 la zi.

Hotărârea instanței de fond a fost modificată

prin încheierea din data de 09 iulie 2012, prin care s-a dispus îndreptarea erorii

materiale, în sensul deducerii prevenției de la 01 noiembrie 2011 la zi.

Sentința mai sus menționată a fost atacată

cu apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către inculpatul C.A.

Criticile formulate de inculpatul C.A.

vizează atât împrejurarea că acesta, la momentul săvârșirii faptei, nu a avut discernământ,

întrucât suferă de boli psihice cât și individualizarea pedepsei aplicată in primă

instanță. A solicitat reducerea cuantumului pedepsei, arătând în susținerea cererii

că judecătorul cauzei nu a ținut seama în procesul de individualizare de toate datele

care caracterizează persoana acestuia, respectiv de afecțiunile psihice, precum

și de starea conflictuală în care se afla cu victima, tatăl său.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

în motivele de apel formulate, a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul:

și arest preventiv;

susținând că pedeapsa aplicată este în cuantum prea mic, având în vedere relațiile

de familie existente între inculpat și victimă, modalitatea de acțiune a inculpatului,

gravitatea faptei săvârșite.

ridicat cu ocazia cercetării la fața locului.

Prin decizia penală nr. 237/A din 16 august

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-au respins

ca nefondat apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

de inculpatul C.A. împotriva sentinței penale nr. 561 din 21 iunie 2012 pronunțate

de Tribunalul București, secția I penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea

apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București rămân în sarcina

statului.

A fost obligat apelantul la plata sumei

de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON reprezintă

onorariul apărătorului din oficiu.

S-a dedus prevenția astfel: reținerea din

data de 24 octombrie 2011 și arestarea preventivă din data de 01 noiembrie 2011

la zi.

S-a menținut starea de arest a inculpatului.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței

apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelanți, cât și din oficiu, sub

toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel

a apreciat că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Curtea a constatat că instanța de fond

a reținut corect situația de fapt, care de altfel nu a fost contestată de apelantul

inculpat și a făcut aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., considerându-se

că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Astfel, din materialul probator administrat

în cursul urmăririi penale a rezultat că, la data de 21 octombrie 2011, în jurul

orelor 20:30, în timp ce se afla în imobilul situat în București, strada M.V. și

pe fondul unui conflict spontan, inculpatul C.A. l-a înjunghiat pe tatăl său, numitul

C.N. cu un briceag, acesta decedând la data de 08 noiembrie 2011 urmare a leziunilor

suferite.

Situația de fapt rezultă din

proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, raport de expertiză medico-legală

eliberat, raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică, raport de

constatare tehnico-științifică traseologică din 02 martie 2012, declarații martori

Ș.P. și Ș.J.V., declarații inculpat.

De asemenea, în mod corect instanța de

fond a reținut că, fiind dovedite existența laturii obiective, a legăturii de cauzalitate

și a urmărilor imediate, precum și a laturii subiective a acțiunii, inculpatul acționând

cu vinovăția cerută de lege, sub forma intenției directe, în drept, fapta inculpatului

C.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art.

174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În

ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului,

Curtea are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de

art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat

atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de

persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea,

precum și limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății, reduse

potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., modalitatea de săvârșire

a faptei, dar și persoana apelantului - inculpat, atitudinea acestuia, de recunoaștere

a săvârșirii faptei.

S-a arătat că instanța de fond, în mod

corect, reținând incidența dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., a stabilit o pedeapsă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale,

aceasta fiind în conformitate cu gradul de pericol social al faptei, cu circumstanțele

personale ale inculpatului.

De asemenea, în opinia instanței de apel,

prezintă importanță, pentru cuantificarea pedepsei aplicate inculpatului, relațiile

de rudenie între inculpat și victimă, situația medicală a victimei, vârsta înaintată

a acestuia, responsabilitatea inculpatului care avea grijă de victimă, dar și împrejurarea

constatată prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L.,

prin care, deși se stabilește că la momentul săvârșirii faptei inculpatul avea discernământ

păstrat, acesta prezintă tulburări de ordin psihic, având tulburare organică de

personalitate pe fond toxic etilic.

S-a arătat că instanța nu poate coborî

această pedeapsă sub limita stabilită de instanța de fond, văzând motivul derizoriu

pentru care inculpatul a acționat prin lovirea tatălui său cu un briceag, dar și

perioada de timp relativ lungă dintre momentul aplicării loviturii și momentul în

care a fost internată victima.

În

consecință, Curtea nu a reținut motivele de apel ale apelantului

inculpat C.A. și ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București sub aspectul cuantumului

pedepsei aplicate, văzând că pedeapsa stabilită de instanță este în mod corect circumstanțiată

și corespunde scopului acesteia și gradului de pericol al faptei.

S-a mai arătat că în motivele de apel ale

Parchetului de pe lângă Tribunalul București este criticată hotărârea instanței

de fond și sub aspectul greșitei deduceri a perioadei de reținere și arest preventiv

și omisiunii confiscării speciale a briceagului, ridicat cu ocazia cercetării la

fața locului.

Deși în mod corect Parchetul a sesizat

greșita deducere a duratei reținerii și arestării preventive, totuși aceasta, neprivind

o măsură asupra fondului cauzei ci fiind o măsură complementară, nu poate duce la

desființarea hotărârii pe calea de atac a apelului. Deducerea corectă a prevenției

se poate face de către instanța de apel, în mod direct, cu ocazia judecării căii

de atac.

În

ceea ce privește briceagul utilizat la săvârșirea faptei,

s-a arătat că deși, în procesul verbal de cercetare la fața locului se consemnează

fixarea și ridicare unui briceag, cu mâner metalic de culoare argintie și cu lama

basculantă ce prezenta la nivelul acesteia urme de materie, totuși în dosarul cauzei

nu se regăsește procesul verbal de consemnare la camera de corpuri delicte a acestui

obiect, motiv pentru care este imposibilă identificarea acestuia, pentru a se putea

dispune de către instanță confiscarea, potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C.

pen.

Împotriva hotărârii instanței de apel au

declarat recurs parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.A.

Parchetul a criticat decizia instanței

de apel cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, pe care o consideră prea blândă

față de gravitatea faptei comise și circumstanțele în care s-a comis fapta, solicitând

majorarea acesteia.

În

ce privește deducerea reținerii preventive de 24 ore, s-a

arătat că instanța de apel trebuia să admită apelul parchetului, să desființeze

în parte sentința instanței de fond și să dispună deducerea reținerii preventive

de 24 ore, de la 24 octombrie 2011 la 25 octombrie 2011 și a arestării preventive

de la 1 noiembrie 2011 la zi.

Prin motivele scrise ale parchetului, s-a

criticat hotărârea instanței de apel și cu privire la omisiunea confiscării briceagului

corp delict, care a fost analizat

de Serviciul criminalistic

din cadrul D.G.P.M.B. și predat Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Recurentul inculpat a criticat hotărârea

instanței de apel cu privire la individualizarea pedepsei pe care o consideră exagerată,

solicitând redozarea acesteia.

Examinând hotărârea atacată în raport de

criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este

fondat, după cum urmează:

Din cuprinsul rezoluției din 24 februarie

2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, prin care s-a dispus efectuarea

unei constatări tehnico-științifice traseologice, rezultă că din locuința inculpatului

și a victimei a fost ridicat un briceag cu mâner metalic de culoare argintie și

lamă basculantă care prezenta urme de materie de culoare brun-roșcată, care a fost

pus la dispoziția specialiștilor criminaliști în plic de hârtie sigilat, reprezentând

proba nr. 2.

Din adresa Serviciului criminalistic de

pe lângă I.G.P.R. – D.G.P.M.B. către Parchetul de pe lângă Tribunalul București

dosar urmărire penală rezultă că împreună cu raportul de constatare tehnico-științifică

criminalistică s-au restituit și probele puse la dispoziție, ambalate și sigilate

în cutie de carton.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică,

briceagul corp delict a fost identificat ca fiind cu mâner confecționat din metal

de culoare argintie cu lungimea de 106 mm și lățimea de 20 mm și lamă confecționată

din metal de culoare argintie prevăzută cu o singură parte activă și vârf, având

lungimea de 75 mm și lățimea de 15 mm. Lama cuțitului basculează în jurul unui nit

aflat la intersecția cu mânerul acestuia. Din concluziile raportului de constatare

tehnico-științifică rezultă că briceagul pus la dispoziție ar fi putut crea urmele

de tăiere înțepare aflate pe obiectele vestimentare examinate, care au aparținut

victimei.

Potrivit dispozițiilor art. 118 lit.

b) C. pen., sunt supuse confiscării speciale, bunurile care au fost folosite în

orice mod la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă aparținând

altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

Prin urmare în mod greșit, instanța de

apel a reținut că în dosarul cauzei este imposibilă identificarea briceagului corp

delict și nu a dispus confiscarea acestuia, potrivit ar. 118 alin. (1) lit. b)

C. pen.

În

ce privește deducerea perioadei executate de inculpat în arest

preventiv, se constată că instanța de apel, prin decizia atacată a dispus deducerea

reținerii preventive a inculpatului din 24 octombrie 2011 și arestarea preventivă

din 1 noiembrie 2011, la zi, așa încât, critica formulată de parchet cu privire

la greșita aplicare a dispozițiilor art. 88 C. pen. nu reprezintă un motiv de casare

în sensul dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. Cu

ocazia judecării recursului, se va proceda la deducerea corectă a reținerii preventive

de 24 ore de la 24 octombrie 2011 la 25 octombrie 2011 și a arestării preventive

de la 1 noiembrie 2011 la zi.

Examinând hotărârea atacată și prin prisma

motivului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat

atât de parchet, cât și de inculpat, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul

C.A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de

art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., reținându-se în

sarcina acestuia că la data de 21 octombrie 2011, în jurul orelor 20:30, pe fondul

unui conflict spontan, l-a înjunghiat pe tatăl său, numitul C.N. cu un briceag,

acesta decedând la data de 08 noiembrie 2011 urmare a leziunilor suferite.

Inculpatul a recunoscut fapta săvârșită

și a solicitat judecarea conform procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen., pe baza probelor administrate în faza de urmărire penale.

În

ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte constată

că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C.

pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise

în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, dar și de circumstanțele personale

ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a regretat fapta comisă

și este suferind de o boală psihică.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 52

C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului,

scopul acesteia fiind prevenirea de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei

se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept

și față de regulile de conviețuire socială.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul

a încercat să ascundă comiterea faptei, motiv pentru care nu a transportat victima

la spital pentru a i se acorda îngrijirile medicale necesare, decedând la data de

8 noiembrie 2011, dar se poate avea în vedere că la data de 27 octombrie 2011, pe

fondul remușcărilor, a avut o tentativă de suicid. Totodată în locuința inculpatului

a fost găsit un „bilet de sinucigaș" emanând de la acesta, în care recunoștea

fapta comisă și își motiva gestul suicidal.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente

penale și a recunoscut săvârșirea faptelor, dând dovadă de sinceritate, dar împrejurările

concrete în care s-a comis infracțiunea justifică pedeapsa aplicată, aceasta fiind

o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei și făptuitorului

și singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și preventiv ale

acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni.

Având în vedere criteriile arătate și modalitatea

în care s-a comis fapta, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanța

de apel inculpatului, este just individualizată, astfel că sub acest aspect, decizia

instanței de apel este legală și temeinică, iar recursurile declarate de parchet

și inculpat sunt nefondate.

Având în vedere considerentele expuse,

Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este fondat cu privire la

omisiunea confiscării briceagului folosit la săvârșirea infracțiunii, urmând a fi

admis sub acest aspect.

Astfel, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, se vor casa în parte decizia atacată și sentința penală

nr. 561 din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a I-a

penală, și rejudecând, în baza art. 118 lit. b) C. pen. se va dispune confiscarea

briceagului folosit la săvârșirea infracțiunii.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

În

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași

decizii.

În

baza art. 88 alin. (1) C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii preventive de 24 ore, de la 24 octombrie

2011

la 25 octombrie 2011 și a arestării preventive de la 1 noiembrie 2011 la zi.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul

inculpat la pata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel

București împotriva deciziei penale

nr. 237/A din 16 august 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, privind pe inculpatul

C.A.

Casează în parte decizia atacată și sentința

penală nr. 561 din 21 iunie

2012 pronunțată de Tribunalul

București, secția a I-a penală, și rejudecând:

În

baza art. 118 lit. b) C. pen. confiscă briceagul folosit la

săvârșirea infracțiunii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpatul C.A. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat, durata reținerii preventive de 24 ore, de la 24 octombrie 2011 la 25 octombrie

2011 și a arestării preventive de la 1 noiembrie 2011 la 1 noiembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 1 noiembrie

2012.