ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2232/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 970/F din 2

decembrie 2011 Tribunalul București, secția I-a penală, în baza art. 20 rap. la

art. 174 alin. (1) C. pen - 175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul I.A. la 5 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finală și b) C.

pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza finală și b) C. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 18 iulie 2011

la zi.

A fost obligat

inculpatul la plata a 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, în fapt că la data de

17 iulie 2011, în jurul orelor 16.30, inculpatul, în timp ce se afla în Parcul

Crângași, în apropierea stației de metrou, i-a aplicat părții vătămate N.V.P. o

lovitură cu un cuțit în zona pieptului, provocându-i o plagă prin înjunghiere

hemitorace stâng, cu orificiu de intrare cca. 2 cm și hemotorax stâng, cu

scopul de a-i suprima viața.

Această situație de

fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă administrate în

cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de

planșă fotografică, înscrisuri medicale, Raport de expertiză medico-legală nr.

A. 1/8158/2011, procese-verbale încheiate cu ocazia conducerii în teren

însoțite de planșe fotografice, procese-verbale încheiate cu ocazia

recunoașterii de pe planșe fotografice, procese-verbale încheiate cu ocazia

redării convorbirilor cu operatorul SNUAU 112 și suportul optic aferent,

proces-verbal încheiat cu ocazia vizionării imaginilor video și suportul optic

aferent, declarațiile părții vătămate N.V.P., declarațiile martorilor B.A.F.,

N.C., P.C., H.V.D. și R.L.I., procesul-verbal de constatare încheiat de

lucrătorii din cadrul Secției 20 Poliție și declarațiile inculpatului I.A.

În faza de judecată

inculpatul a recunoscut în mod necondiționat faptele săvârșite dorind să

beneficieze de disp. art. 320

1

C. proc. pen.

În drept, instanța a

apreciat că fapta inculpatului I.A. întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art.

174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen.

La individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului, Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 72

C. pen., ținându-se seama de gradul de pericol social concret al tentativei la

omor, prin care a fost pusă în pericol viața victimei și împrejurările concrete

al comiterii faptei, respectiv în loc public și fără vreun motiv plauzibil.

Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel inculpatul I.A. și partea vătămată N.V.P.

pentru netemeinicie.

Inculpatul I.A. a

solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, prin reținerea, în favoarea sa

a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și reducerea

pedepsei sub limita minimă specială (rezultată urmare aplicării art. 320

1

C. proc. pen.), de 5 ani închisoare, respectiv la 4 ani închisoare și aplicarea

art. 86

1

- 86

2

C. pen., respectiv suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere. În acest sens, a invocat conduita bună avută înainte

de săvârșirea faptei și comportarea sinceră în cursul procesului (art. 74 lit.

a) și c) C. pen.).

Partea vătămată

N.V.P. a solicitat desființarea parțială a hotărârii primei instanțe, reducerea

pedepsei și suspendarea executării pedepsei, deoarece inculpatul nu a avut

intenția de a-i suprima viața.

Curtea de Apel

București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 82 din 15 martie 2012 a

respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și partea vătămată.

S-a apreciat că

pedeapsa de 5 ani închisoare reprezintă minimul prevăzut de lege, urmare

aplicării art. 320

1

C. proc. pen. (1/3 din 7 ani și 6 luni - 12 ani

și 6 luni) și este aptă să-l reeduce pe inculpat.

Mai mult, s-a

apreciat că nu poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.

a) C. pen., deoarece deși nu are antecedente penale, nu s-a făcut dovada unei

conduite bune înainte de comiterea faptei.

Totodată, s-a

apreciat că, în mod corect, prima instanță nu a reținut circumstanța atenuantă

prev. de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece recunoașterea s-a făcut de inculpat

nu dintr-o înțelegere a consecințelor grave la care a expus-o pe victimă, ci

datorită faptului că cercetările și fixarea probelor au început imediat după

momentul comiterii faptei și valoarea și forța doveditoare a mijloacelor de

probă l-au dezarmat pe inculpat și a recunoscut fapta, care inițial s-a

refugiat acasă încercând să scape de răspunderea penală.

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul

I.A., care a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., cu consecința reindividualizării pedepsei în sensul

reducerii acesteia, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.

74 lit. a) și c) C. pen., și schimbării modalității de executare, prin

aplicarea art. 86

1

C. pen.

Recursul este

nefondat.

Criticile formulate

de inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o

corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor

specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea

atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține

că, în cauză, în procesul individualizării pedepselor, pornind de la criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată

inculpatului I.A. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător

circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, având în vedere

împrejurările comiterii faptei și consecințele acesteia.

De altfel, prin

hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că raportat la natura și

modalitatea concretă de săvârșire a faptei s-a procedat la o judicioasă

individualizare.

În ceea ce privește

solicitarea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C.

pen. se constată că existența acestor împrejurări enumerate exemplificativ în

art. 74 C. pen. nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe

atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din

redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor atari

împrejurări drept circumstanță atenuantă este lăsată la aprecierea instanței de

judecată. În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al

faptelor săvârșite, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit

infracțiunile, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere

privitoare la persoana infractorului.

Totodată, în cauză nu

se poate dispune suspendarea executării acesteia sub supraveghere, nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86

1

C. pen.

În consecință, față

de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 5 ani

închisoare aplicată a fost just individualizată, atât în privința cuantumului,

cât și a modalității de executare.

Neexistând alte

temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 15

martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, să fie respins, ca

nefondat, în baza art. 385

13

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 18 iulie 2011 la 25

iunie 2012.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit

pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva Deciziei penale nr. 82

din 15 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, prevenția de la 18 iulie 2011 la 25 iunie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iunie 2012.

Procesat de GGC - N