ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2232/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 970/F din 2 decembrie 2011 Tribunalul București, secția I-a penală, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen - 175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul I.A. la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finală și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza finală și b) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 18 iulie 2011 la zi. A fost obligat inculpatul la plata a 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, în fapt că la data de 17 iulie 2011, în jurul orelor 16.30, inculpatul, în timp ce se afla în Parcul Crângași, în apropierea stației de metrou, i-a aplicat părții vătămate N.V.P. o lovitură cu un cuțit în zona pieptului, provocându-i o plagă prin înjunghiere hemitorace stâng, cu orificiu de intrare cca. 2 cm și hemotorax stâng, cu scopul de a-i suprima viața.

Această situație de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică, înscrisuri medicale, Raport de expertiză medico-legală nr. A. 1/8158/2011, procese-verbale încheiate cu ocazia conducerii în teren însoțite de planșe fotografice, procese-verbale încheiate cu ocazia recunoașterii de pe planșe fotografice, procese-verbale încheiate cu ocazia redării convorbirilor cu operatorul SNUAU 112 și suportul optic aferent, proces-verbal încheiat cu ocazia vizionării imaginilor video și suportul optic aferent, declarațiile părții vătămate N.V.P., declarațiile martorilor B.A.F., N.C., P.C., H.V.D.

și R.L.I., procesul-verbal de constatare încheiat de lucrătorii din cadrul Secției 20 Poliție și declarațiile inculpatului I.A. În faza de judecată inculpatul a recunoscut în mod necondiționat faptele săvârșite dorind să beneficieze de disp. art. 320 1 C. proc. pen. În drept, instanța a apreciat că fapta inculpatului I.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., ținându-se seama de gradul de pericol social concret al tentativei la omor, prin care a fost pusă în pericol viața victimei și împrejurările concrete al comiterii faptei, respectiv în loc public și fără vreun motiv plauzibil.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul I.A. și partea vătămată N.V.P. pentru netemeinicie. Inculpatul I.A. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, prin reținerea, în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și reducerea pedepsei sub limita minimă specială (rezultată urmare aplicării art. 320 1 C. proc. pen.), de 5 ani închisoare, respectiv la 4 ani închisoare și aplicarea art. 86 1 - 86 2 C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În acest sens, a invocat conduita bună avută înainte de săvârșirea faptei și comportarea sinceră în cursul procesului (art. 74 lit. a) și c) C. pen.). Partea vătămată N.V.P.

a solicitat desființarea parțială a hotărârii primei instanțe, reducerea pedepsei și suspendarea executării pedepsei, deoarece inculpatul nu a avut intenția de a-i suprima viața. Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 82 din 15 martie 2012 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și partea vătămată. S-a apreciat că pedeapsa de 5 ani închisoare reprezintă minimul prevăzut de lege, urmare aplicării art. 320 1 C. proc. pen. (1/3 din 7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni) și este aptă să-l reeduce pe inculpat. Mai mult, s-a apreciat că nu poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., deoarece deși nu are antecedente penale, nu s-a făcut dovada unei conduite bune înainte de comiterea faptei.

Totodată, s-a apreciat că, în mod corect, prima instanță nu a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece recunoașterea s-a făcut de inculpat nu dintr-o înțelegere a consecințelor grave la care a expus-o pe victimă, ci datorită faptului că cercetările și fixarea probelor au început imediat după momentul comiterii faptei și valoarea și forța doveditoare a mijloacelor de probă l-au dezarmat pe inculpat și a recunoscut fapta, care inițial s-a refugiat acasă încercând să scape de răspunderea penală. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul I.A., care a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., cu consecința reindividualizării pedepsei în sensul reducerii acesteia, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., și schimbării modalității de executare, prin aplicarea art. 86 1 C. pen. Recursul este nefondat. Criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte reține că, în cauză, în procesul individualizării pedepselor, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului I.A.

a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptei și consecințele acesteia. De altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că raportat la natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptei s-a procedat la o judicioasă individualizare. În ceea ce privește solicitarea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. se constată că existența acestor împrejurări enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanță atenuantă este lăsată la aprecierea instanței de judecată.

În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptelor săvârșite, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului. Totodată, în cauză nu se poate dispune suspendarea executării acesteia sub supraveghere, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen. În consecință, față de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată a fost just individualizată, atât în privința cuantumului, cât și a modalității de executare. Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul I.A.

împotriva Deciziei penale nr. 82 din 15 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385 13 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 18 iulie 2011 la 25 iunie 2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 15 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, prevenția de la 18 iulie 2011 la 25 iunie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2012. Procesat de GGC - N