ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1081/2013

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 165 din data de 12 septembrie 2012 a

Judecătoriei Vânju Mare a fost respinsă în principiu, în temeiul art. 403 alin.

(3) C. proc. pen., cererea de revizuire formulată de către revizuentul M.I. cu

domiciliul în comuna Salcia, județul Mehedinți, împotriva sentinței penale nr. 2

din 17 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, în Dosarul nr. 3393/332/2011.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost

obligat revizuentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

în favoarea statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a

constatat că prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, revizuentul M.I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 2 din 17

ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul penal nr. 3393/332/2011, având ca obiect „plângere

împotriva rezoluției procurorului”.

Din cercetările efectuate a rezultat că prin sentința

penală nr. 2 din 17 ianuarie 2012 a Judecătoriei Vânju Mare pronunțată în Dosarul

penal nr. 3393/332/2011 s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul M.I.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată de Parchetul de

pe lângă Judecătoria Vânju Mare la data de 01 iunie 2011 în Dosarul penal nr. 199/P/2011.

Având în vedere că prin sentința a cărei revizuire se

cere nu a fost soluționat fondul cauzei, cererea formulată de petent apare ca

fiind inadmisibilă.

Astfel, potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen.,

numai hotărârile definitive pot fi supuse revizuirii, atât pe latură penală cât

și pe latură civilă.

Prin sentința penală a cărei revizuire se cere nu a

fost soluționat fondul cauzei, ci o plângere împotriva soluției procurorului de

netrimitere în judecată.

În dovedirea plângerii a depus la dosar copie adresa

Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, decizia nr. 440

din 11 aprilie 2001, copie încheiere din data de 15 aprilie 2009, pronunțată de

Judecătoria Vânju Mare, județul Mehedinți, Sentința penală nr. 252 din 16

martie 2000, pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, județul Mehedinți, copie

titlu de proprietate, adresa din 24 aprilie 2002, Sentința penală nr. 2 din 17

ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, județul Mehedinți și

Decizia penală nr. 542 din 07 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, județul Dolj.

Prin sesizarea nr. 107/111/6/2012 din 14 iunie 2012

Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare, a constatat că cererea

revizuentului este inadmisibilă, întrucât potrivit art. 393 alin. (1) C. proc.

pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât pe

latura penală cât și pe latura civilă.

Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță

a constatat și reținut în fapt și în drept următoarele:

Revizuentul M.I. a formulat o cerere adresată

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care a solicitat

revizuirea Sentinței penale nr. 2 din 17 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul penal

nr. 3393/332/2011, având ca obiect „plângere împotriva rezoluției procurorului

”

.

Din cercetările efectuate a rezultat că prin sentința penală

nr. 2 din 17 ianuarie 2012 a Judecătoriei Vânju Mare pronunțată în Dosarul penal

nr. 3393/332/2011 s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul M.I.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată de Parchetul de

pe lângă Judecătoria Vânju Mare la data de 01 iunie 2011 în Dosarul penal nr. 199/P/2011.

Având în vedere că prin sentința a cărei revizuire se

cere nu a fost soluționat fondul cauzei, cererea formulată de petent apare ca

fiind inadmisibilă.

Astfel, potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen.,

numai hotărârile definitive pot fi supuse revizuirii, atât pe latură penală cât

și pe latură civilă.

Prin sentința penală a cărei revizuire se cere nu a

fost soluționat fondul cauzei, ci o plângere împotriva soluției procurorului de

netrimitere în judecată.

Prima instanță, examinând admisibilitatea în principiu

a cererii formulate a constatat că cererea de revizuire formulată de petent

împotriva acestei sentințe este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 394 lit. a)

C. proc. pen. revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută

în anumite cazuri limitativ prevăzute de lege, când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit

infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a

cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori

persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în

legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești

definitive nu se pot concilia.

Din dispozițiile art. 393 si 394 C. proc. pen. rezultă

caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se

pot înlătura erori judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre

judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor

împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și

adevărul.

Din aceleași dispoziții rezultă că revizuirea are rolul

de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de

fapt. Fiind o cale extraordinară de atac revizuirea poate privi exclusiv

hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile

prevăzute de art. 394 C. proc. Pen. singurele apte a provoca o reexaminare în

fapt a cauzei penale.

În cauză revizuentul a formulat cerere, solicitând

revizuirea unei hotărâri care nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 393

C. proc. pen., cu referire, între altele, la condiția că hotărârea trebuie să

conțină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemei existentei

faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare,

de achitare sau de încetare a procesului penal.

Potrivit Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007, a Înaltei

Curți de Casație si Justiție „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri

judecătorești definitive pronunțate in temeiul art. 278' alin. 8 lit. a) și b)

C. proc. pen. este inadmisibilă

”

.

În consecință, prima instanță a reținut că cererea

acestuia este inadmisibilă și în consecință potrivit dispozițiile art. 403 alin.

(3) C. proc. pen., a fost respinsă ca atare. împotriva acestei sentințe a

declarat recurs revizuentul M.I. Prin decizia penală nr. 2136 din 23 octombrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul M.I.

împotriva sentinței penale nr. 165 din data de 12 septembrie 2012 pronunțată de

Judecătoria Vânju Mare în Dosarul nr. 1897/332/2012.

A fost obligat recurentul la plata sumei de 20 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de apel a

reținut că pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe lit. a) a

art. 394 C. proc. pen. este necesar ca aceasta să se îndrepte împotriva unei

sentințe prin care s-a dispus achitarea, încetarea procesului penal sau

condamnarea. In același sens, prin decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată

împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. 8 lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă, deoarece „în raport cu

soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 278 alin. 8 lit. a) și b) C.

proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se

poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul

cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței

faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen.,

respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului

penal.

”

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a

mai arătat în cuprinsul deciziei că, deoarece „prin lege nu este reglementată

posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și

împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor

formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., o atare cale de atac

nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar contraveni principiului

instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia împotriva

hotărârilor judecătorești, părțile [...] pot exercita căile de atac, în

condițiile legii”.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul,

solicitând admiterea cererii de revizuire și citarea în cauză a intimaților.

Recursul declarat este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 385

1

C. proc.

pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile

judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

În cauză, revizuientul a declarat recurs împotriva unei

hotărâri definitive, cu care Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție a fost sesizată, cale de atac care nu întrunește cerințele textului

menționat și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații

neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului

legalității căilor de atac și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă

în ordinea de drept.

În consecință, Înalta Curte constată că recursul

declarat de revizuient este inadmisibil, iar în temeiul art. 385

15

pct.

l lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul

M.I. împotriva deciziei penale nr. 2136 din 23 octombrie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 28 martie 2013.