ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3758/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 706 din 3 mai 2011 Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de

revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 31 ianuarie 2011,

pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 2415/332/2010. Pentru a

hotărî astfel a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 310 din 24 noiembrie

2010 pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, s-a admis excepția lipsei calității

de reprezentant a numitei S.M. și s-a respins, în principiu, în temeiul art.

403 alin. (3) C. proc. pen., cererea de revizuire formulată de către revizuentul

M.I., împotriva Sentinței penale nr. 358 din 16 decembrie 2009, pronunțată de

Judecătoria Vânju Mare, în Dosarul nr. 2908/332/2009.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond

a reținut că, revizuentul M.I., motivând faptul că poate dovedi netemeinicia

hotărârii de respingere a plângerii sale, a solicitat revizuirea Sentinței

penale nr. 358 din 16 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Vânju Mare,

județul Mehedinți, sentință prin care i s-a respins plângerea formulată în baza

art. 278

1

C. proc. pen., împotriva Rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale nr. 339/P/2007, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju

Mare.

Instanța de fond a apreciat că, motivele invocate

de petent nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de

lege și a reținut că, cererea acestuia este inadmisibilă, având în vedere că nu

pot fi supuse revizuirii hotărâri pronunțate în cauze penale care au ca obiect

"plângeri împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale".

Mai mult, revizuirea este o cale

extraordinară de atac ce nu poate fi folosită împotriva altei căi extraordinare

de atac.

Împotriva sentinței, în termen legal, a

declarat recurs revizuentul M.I., criticând hotărârea primei instanțe pentru

netemeinicie și nelegalitate.

Astfel, în motivele scrise de recurs a arătat

că, în cauză nu au fost respectate dispozițiile privind competența după

calitatea persoanei, că instanța nu a fost constituită în condițiile legii și

că judecătorul era incompatibil, având interes în cauză. De asemenea, a mai

arătat că, judecata s-a făcut fără citarea inculpaților, că motivarea instanței

este neclară, că nu i s-a comunicat hotărârea, iar la arhivă nu i s-a permis

accesul la dosar. De asemenea, a arătat că, un alt motiv de recurs este și

acela că, instanța nu s-a pronunțat asupra faptei reținute în sarcina

inculpaților, că nu au fost avute în vedere probele esențiale, iar cererile

sale au fost respinse nemotivat.

Prin Decizia penală nr. 2 din 31 ianuarie

2011, Tribunalul Mehedinți a respins, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul M.I..

Analizând recursul declarat, prin prisma

motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele

prevăzute de art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a reținut

că instanța de fond a concluzionat în mod corect faptul că cererea de revizuire

formulată de către revizuentul recurent este inadmisibilă, din moment ce

aceasta vizează o hotărâre pronunțată într-o cauză penală care a avut ca obiect

o plângere formulată împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

În acest sens, s-a avut în vedere faptul că

potrivit disp. art. 393 și art. 394 C. proc. pen. pot fi supuse revizuirii, ce

reprezintă o cale extraordinară de atac, numai hotărârile judecătorești

definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei, prin pronunțarea uneia din

următoarele soluții: condamnare, achitare sau încetarea procesului. Cum prin

sentința penală ce face obiectul cererii de revizuire dedusă acestei judecății,

nu s-a pronunțat o astfel de soluție, în mod corect, s-a apreciat că această

cerere de revizuire este inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul

M.I., recurs care a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 706

din 3 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, reținându-se că sentința față de care s-a formulat cererea de revizuire

a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. XVIII pct. 39

din Legea nr. 202/2010, calea de atac fiind recursul, potrivit dispozițiilor în

vigoare la momentul pronunțării sentinței respective, iar sentința prin care

s-a soluționat cererea de revizuire este supusă recursului potrivit art. 407 C.

proc. pen., care arată că sentințele instanței de revizuire sunt supuse

acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea.

S-a constatat însă că, împotriva acestei

sentințe, a formulat deja recurs petentul, prin procurator, cale de atac ce a

fost respinsă prin Decizia penală nr. 2 din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului

Mehedinți.

Ca urmare, Curtea de Apel Craiova a reținut

că formularea unei noi căi de atac excede situațiilor în care se poate declara

recurs potrivit dispozițiilor procesuale mai sus arătate, astfel că, recursul

declarat împotriva unei sentințe ce a devenit definitivă ca urmare a

respingerii unui recurs formulat anterior, este inadmisibil.

Împotriva Deciziei penale nr. 706 din 3 mai

2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a

declarat din nou recurs M.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție sub nr. 2415/332/2010.

Examinând hotărârea recurată, din oficiu,

astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alineat ultim C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

lit. a)

teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul revizuent

M.I., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel

Craiova este definitivă.

Înalta Curte reține că inadmisibilitatea

reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate

în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum

și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale

procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc.

pen. enumeră hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură

dată cu recurs.

Căile ordinare de atac sunt strict și

limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a

persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor

în care pot fi exercitate.

În prezenta cauză prin Decizia penală nr. 706

din 3 mai 2011 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei

penale nr. 2 din 31 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul

nr. 2415/332/2010 în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 385 C.

proc. pen. nu permite formularea unei alte căi de atac în acest context

procesual, hotărârea Tribunalului Mehedinți fiind definitivă, împrejurare care

a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de

petiționar în fața Curții de Apel Craiova și, ulterior în fața Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Astfel, exercitând o cale de atac în afara

condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu

inadmisibilitatea.

Față de considerentele precizate, Înalta Curte,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. l lit. a)

teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 706 din 3 mai 2011 a Curții de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul revizuent la plata

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 706 din 3 mai 2011 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de

100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

octombrie 2011.

Procesat

de GGC - CL