ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3758/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 706 din 3 mai 2011 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 31 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 2415/332/2010. Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 310 din 24 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant a numitei S.M. și s-a respins, în principiu, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., cererea de revizuire formulată de către revizuentul M.I., împotriva Sentinței penale nr. 358 din 16 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, în Dosarul nr. 2908/332/2009.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, revizuentul M.I., motivând faptul că poate dovedi netemeinicia hotărârii de respingere a plângerii sale, a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 358 din 16 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, județul Mehedinți, sentință prin care i s-a respins plângerea formulată în baza art. 278 1 C. proc. pen., împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 339/P/2007, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju Mare. Instanța de fond a apreciat că, motivele invocate de petent nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de lege și a reținut că, cererea acestuia este inadmisibilă, având în vedere că nu pot fi supuse revizuirii hotărâri pronunțate în cauze penale care au ca obiect "plângeri împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale". Mai mult, revizuirea este o cale extraordinară de atac ce nu poate fi folosită împotriva altei căi extraordinare de atac.

Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs revizuentul M.I., criticând hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate. Astfel, în motivele scrise de recurs a arătat că, în cauză nu au fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei, că instanța nu a fost constituită în condițiile legii și că judecătorul era incompatibil, având interes în cauză. De asemenea, a mai arătat că, judecata s-a făcut fără citarea inculpaților, că motivarea instanței este neclară, că nu i s-a comunicat hotărârea, iar la arhivă nu i s-a permis accesul la dosar. De asemenea, a arătat că, un alt motiv de recurs este și acela că, instanța nu s-a pronunțat asupra faptei reținute în sarcina inculpaților, că nu au fost avute în vedere probele esențiale, iar cererile sale au fost respinse nemotivat.

Prin Decizia penală nr. 2 din 31 ianuarie 2011, Tribunalul Mehedinți a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul M.I.. Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a reținut că instanța de fond a concluzionat în mod corect faptul că cererea de revizuire formulată de către revizuentul recurent este inadmisibilă, din moment ce aceasta vizează o hotărâre pronunțată într-o cauză penală care a avut ca obiect o plângere formulată împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale. În acest sens, s-a avut în vedere faptul că potrivit disp. art. 393 și art. 394 C. proc.

pen. pot fi supuse revizuirii, ce reprezintă o cale extraordinară de atac, numai hotărârile judecătorești definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei, prin pronunțarea uneia din următoarele soluții: condamnare, achitare sau încetarea procesului. Cum prin sentința penală ce face obiectul cererii de revizuire dedusă acestei judecății, nu s-a pronunțat o astfel de soluție, în mod corect, s-a apreciat că această cerere de revizuire este inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul M.I., recurs care a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 706 din 3 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, reținându-se că sentința față de care s-a formulat cererea de revizuire a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, calea de atac fiind recursul, potrivit dispozițiilor în vigoare la momentul pronunțării sentinței respective, iar sentința prin care s-a soluționat cererea de revizuire este supusă recursului potrivit art. 407 C. proc. pen., care arată că sentințele instanței de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea.

S-a constatat însă că, împotriva acestei sentințe, a formulat deja recurs petentul, prin procurator, cale de atac ce a fost respinsă prin Decizia penală nr. 2 din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului Mehedinți. Ca urmare, Curtea de Apel Craiova a reținut că formularea unei noi căi de atac excede situațiilor în care se poate declara recurs potrivit dispozițiilor procesuale mai sus arătate, astfel că, recursul declarat împotriva unei sentințe ce a devenit definitivă ca urmare a respingerii unui recurs formulat anterior, este inadmisibil. Împotriva Deciziei penale nr. 706 din 3 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat din nou recurs M.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2415/332/2010.

Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul revizuent M.I., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Dispozițiile art. 385 1 C. proc.

pen. enumeră hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. În prezenta cauză prin Decizia penală nr. 706 din 3 mai 2011 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 31 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 2415/332/2010 în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 385 C. proc. pen.

nu permite formularea unei alte căi de atac în acest context procesual, hotărârea Tribunalului Mehedinți fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționar în fața Curții de Apel Craiova și, ulterior în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 706 din 3 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul revizuent la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 706 din 3 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2011. Procesat de GGC - CL