ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 885/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC C. SA Sighișoara a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea

Rutieră Română, suspendarea măsurii de suspendare a autorizației de conducători

auto SC C. SA, măsură dispusă prin dispoziția din 21 iulie 2010 emisă de pârât.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în mod greșit pârâtul a dispus suspendarea

activității reclamantei pe motiv că nu are angajat profesor de legislație

rutieră cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, cu normă întreagă,

contrar dispozițiilor art. 6 pct. 4 din Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii

nr. 1019/2009.

Pârâta, prin

întâmpinarea formulată,a invocat excepția inadmisibilității și a prematurității

acțiunii și, pe fond, solicită respingerea acțiunii având în vedere că

reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 6 pct. 4 lit. a) din

Anexa 2 a Ordinului Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1019/2009.

Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

104/CC pronunțată în data de 31 august 2010, a respins excepția prematurității

cererii de suspendare și, pe cale de consecință, a admis cererea formulată de

petenta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rurtieră Română. și a

dispus suspendarea executării dispoziției din 21 iulie 2010 emisă de Autoritatea

Rutieră Română București, până la pronunțarea instanței de fond.

Totodată, a obligat

pârâta Autoritatea Rutieră Română București la plata sumei de 610,30 RON, cu

titlu de cheltuieli de judecată către petenta SC C. SA.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele

sentinței, următoarele:

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității acțiunii instanța a constat că a constat la data de

03 august 2010 reclamanta a înregistrat pe rolul Tribunalului Mureș o cerere de

suspendare cu același conținut, aceleași părți, același obiect, cu nr. de

înregistrare 2582/102/2010.

Tribunalului Mureș, prin

încheierea nr. 820 din 11 august 2010, a fost admisă excepția necompetenței materiale

a Tribunalului Mureș și, pe cale consecință, a dispus declinarea competenței de

soluționare a cererii de suspendare în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, dosarul

fiind trimis la data de 30 august 2010 acestei din urmă instanțe.

Învestită cu soluționarea

cauzei, instanța a pus în discuție excepția de litispendență, având în vedere și

cererea formulată de petenta de reunire a celor două cauze, iar, în temeiul dispozițiilor

art. 163 alin. (1) C. proc. civ. a dispus admiterea excepției de litispendență.

În ceea ce privește excepția

de prematuritate și inadmisibilitate, instanța a respins-o, având în vedere că a

fost analizată excepția de litispendență, asupra căreia s-a pronunțat anterior.

În ceea ce privește cererea

introductivă, instanța a constat o îndoială serioasă privind legalitatea actului

administrativ a cărui suspendare se solicită. Numitul B.D.E. a încheiat contract

individual de muncă, cu program normal de muncă (8 ore), contract ce a fost înregistrat

la Inspectoratul Teritorial de Muncă, iar din fișa postului reiese că desfășoară

activitatea de profesor de legislație.

Faptul că îndeplinește

și funcția de director general conduce la ideea că sunt îndeplinite condițiile

art. 6 pct. 4 din moment ce tocmai acest text indică faptul că profesorul de legislație

rutieră poate fi desemnat să conducă și să organizeze școala auto.

Instanța mai constatat

că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, așa cum o definește art. 2

alin. (1) lit. s) („prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”).

Astfel, prin punerea în

executare a actului administrativ reclamanta și-ar pierde temporar una din principalele

surse de venit, sursă necesară pentru buna funcționare a societății.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română.

În motivarea cererii de

recurs întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a arătat,

în esență, următoarele:

- Instanța de fond a interpretat

și aplicat greșit dispozițiile art. 6 pct. 4 Anexa 2 din Ordinul Ministrului Transporturilor

și Infrastructurii nr. 1019/2009.

- În mod nelegal instanța

de fond a reținut că din analiza actelor depuse de petentă rezultă o îndoială serioasă

privind legalitatea actului administrativ, respectiv a reținut că „prin decizia

din 25 ianuarie 2010 prin care B.D.E. este numit ca profesor de legislație rutieră,

rezultă că funcția de administrator este îndeplinită de tatăl acestuia B.E. - ce

are același nume și prenume” și pe de altă parte „nu poate fi primită apărarea pârâtului

că nu poate fi acceptat ca B.D.E. ca având normă întreagă de 8 ore din moment ce

are funcția de director general.

Arată recurenta că din

documentele prezentate la controlul efectuat la sediul societății, rezultă că B.D.E.

are atât calitatea de director general, instructor auto/profesor de legislație,

dar și administrator al societății comerciale pe acțiuni.

De asemenea, se arată

de recurentă că B.D.E. are 3 funcții distincte cu atribuții specifice, potrivit

aceluiași contract de muncă, iar calitatea de administrator pe acțiuni este incompatibilă

cu calitatea de salariat al aceleiași societăți în baza unui contract de muncă.

Instanța de fond a motivat cu aspecte ce țin de soluționarea fondului.

- În mod nelegal instanța

a respins excepția prematurității întrucât reclamanta a formulat plângere prealabilă

la data de 02 august 2010 iar împlinirea termenului suspensiv de împlinire la 01

septembrie 2010.

- Instanța de fond în

mod nelegal a constatat îndeplinită condiția pagubei iminente întrucât potrivit

art. 17 alin. (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii

suspendarea operează efectiv după terminarea perioadei de pregătire (seriei) cu

durata cea mai lungă în curs de desfășurare.

Analizând cererea de recurs,

normele legale incidente și în conformitate cu art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

În conformitate cu prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „

În cazuri bine justificate

și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile

art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară

instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până

la pronunțarea instanței de fond”.

Instanța de fond a reținut

că există o îndoială puternică determinată de faptul că pentru a verifica îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 6 pct. 4 Anexa 2 din Ordinul Ministrului

Transporturilor și Infrastructurii nr. 1019/2009 trebuie analizate funcțiile și

atribuțiile celor două persoane - tată și fiu - B.E. și B.D.E.

Ori recurenta nu face

nicio critică pe acest aspect nu aduce nicio lămurire în privința celor două persoane

dacă s-a făcut vreo confuzie sau nu.

Din actele dosarului rezultă

clar că este vorba de 2 persoane diferite.

Existența unui caz bine

justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială

puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul din fundamentele

caracterului executoriu al actelor administrative.

Instanța de fond a apreciat

în mod corect „pipăind” fondul cauzei că sunt indicii de fapt și de drept care determină

o îndoială serioasă asupra legalității actului întocmit de autoritate, situație

ce urmează a fi dezlegată în totalitate cu prilejul soluționării cauzei pe fond,

în urma administrării probelor.

Astfel, în acest sens

se reține că modul în care trebuie interpretat art. 6 pct. 4 Anexa 2 din

Ordinul Ministrului

Transporturilor și Infrastructurii

nr. 1019/2009 – prin raportare la situația de

fapt va fi soluționat odată cu judecarea fondului.

Însă nu se poate opune

că B.D.E. are trei funcții distincte: director general, instructor auto/profesor

legislație și administrator al societății, cum susține recurenta. Din decizia din

25 octombrie 2010 – rezultă că sunt 2 persoane distincte: B.E. – administrator unic

și B.D.E. – director general care este numit de administrator să îndeplinească și

condițiile de profesor legislație – Dacă această situație este legală sau nu în

raport de prevederile art. 6 pct. 4 din Anexa 2, art. 109 alin. (1) C. muncii sau

art. 137

1

alin. (3) din Legea nr. 31/1990 se va dezlega de către instanța

fondului.

- În ceea ce privește

excepția prematurității, aceasta a fost corect soluționată de instanța de fond care

s-a pronunțat pe excepția de litispendență în conformitate cu art. 163 C. proc.

civ. la data de 17 august 2010. Din dispozițiile prevederilor art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 rezultă că o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare

este ca reclamantul să facă dovada declanșării procedurii prealabile administrative,

iar nu să aștepte soluționarea acesteia 30 zile.

- Condiția pagubei iminente

este îndeplinită în cauză prin raportare la cazul bine justificat, iar instanța

de fond a apreciat în mod corect situația de fapt, așa cum s-a prezentat anterior,

suspendarea activității societății fiind de natură a perturba activitatea acesteia.

În consecință, față de

cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală

și temeinică, or conform cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Autoritatea Rutieră Română împotriva sentinței nr. 104 din 31 august 2010

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2011.