ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 678/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 678/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată și
hotărârea primei instanțe.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de
25 august 2009 reclamanții S.M., M.C., T.I., G.M. au solicitat în
contradictoriu cu pârâtul Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție
anularea Ordinului nr. 206 din 07 iulie 2009.
În motivarea acțiunii
reclamanții au arătat că prin ordinul atacat s-a dispus suspendarea începând cu
data de 01 iunie 2009 a plății sporului de risc și suprasolicitate neuropsihică
considerându-se că acesta intră sub incidența O.U.G. nr. 71/2009.
S-a invocat faptul că
actul are caracter retroactiv, contravine dispozițiilor art. 14 din Legea nr.
554/2004, contravine dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009 care se referă la
drepturi bănești restante nu la drepturi bănești curente și dispune în mod
abuziv cu privire la remunerarea unei munci deja prestate.
Prin Sentința nr.
1296 din 16 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamanților și a anulat Ordinul nr.
206 din 07 iulie 2009.
Pentru a hotărî
astfel prima instanță a reținut, în esență, că invocarea în cuprinsul ordinului
atacat a dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009 este neîntemeiată întrucât acest act
normativ reglementează modalitatea de plată a unor drepturi bănești „restante”
nu modul de plată a datoriilor curente.
În aceste condiții,
salarizarea în fiecare lună trebuia să se facă fără vreo diminuare a
drepturilor reclamanților, aceste plăți nefiind supuse dispozițiilor O.U.G. nr.
71/2009.
În ceea ce privește
Legea nr. 330/2009, prima instanță a apreciat că aceasta este ulterioară
actului atacat și nu influențează în nici un mod drepturile reclamanților
pentru perioada anterioară intrării în vigoare a respectivei legi.
Recursul declarat
în cauză.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs pârâtul Direcția Națională Anticorupție, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
II. Considerentele
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La termenul din data
de 13 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că
niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii, deși procedura de
citare a fost legal îndeplinită, a dispus suspendarea judecării cauzei în
temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Datorită faptului că
în termen de un an de la suspendare, nici una dintre părți nu a solicitat
repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta
Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, din oficiu, în condițiile
prevăzute de art. 252 C. proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea
părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art.
248 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: „orice cerere de chemare în
judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de
reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,
dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”, iar potrivit art. 249
C. proc. civ. „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură
făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un
interes”.
Cum, în speță, de la
data suspendării cauzei și până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas
în nelucrare din vina părților și având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un
fel de acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea,
astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face
aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din
oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței nr.
1296 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București Secția a VIII a contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 9 februarie 2012.
Procesat
de GGC - LM