ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6141/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6141/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 februarie 2011
pronunțată în camera de consiliu, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios
administrativ și fiscal a respins cererea formulată de recurenta P.F., prin
mandatar, de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 765/R/10.11.2009, pronunțată
de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal,
încheierea fiind irevocabilă.
Recursul declarat de P.F.
împotriva acestei încheieri a fost respins ca inadmisibil de către Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin
decizia nr. 2476 din 3 mai 2011, reținându-se că în cauză au fost încălcate
dispozițiile art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., prin aceea că recursul a
fost declarat împotriva unei încheieri irevocabile.
Împotriva acestei
hotărâri recurenta-reclamantă P.F. a formulat cerere de revizuire în temeiul
art. 322 Cap. II din C. proc. civ.
Revizuenta a susținut
că decizia a cărei revizuire o solicită trebuie schimbată în tot, în sensul
acordării integrale a drepturilor ce i se cuvin, altele decât indemnizația
prevăzută de art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990.
A mai susținut că,
Înalta Curte de Casație și Justiție, neintrând în examinarea cererilor și
susținerilor formulate de recurenta reține, în mod incorect, că cererea din 5
ianuarie 2011 către Curtea de Apel Brașov este numai o cerere de lămurire, or
reclamanta solicitase Curții de Apel Brașov să stabilească perioada de
strămutare conform deciziei nr. 765/R din 10 noiembrie 2009, ceea ce, de fapt
constituie o completare a acesteia.
Cererea de revizuire
este inadmisibilă.
Potrivit art. 322 din
C. proc. civ., pot fi supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în
instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de
recurs atunci când evocă fondul.
Legea prevede,
așadar, cu caracter limitativ, două categorii de hotărâri judecătorești care
pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, care este revizuirea, după cum
urmează: a) hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare
și b) hotărârile pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Rezultă, deci, că
hotărârile aparținând celei de-a doua categorii pot fi supuse revizuirii numai
în cazurile în care soluția instanței de recurs a fost pronunțată în urma
examinării cauzei sub aspectul fondului său, cu consecința reconsiderării
stării de fapt, ca urmare fie a administrării probei cu înscrisuri noi, fie a
reaprecierii probelor aflate la dosar.
Cum, în speță,
decizia a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul pretenției deduse
judecății ci doar constată că recursul este inadmisibil, fiind declarat
împotriva unei încheieri irevocabile, cererea de revizuire este inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de P.F.
împotriva deciziei nr. 2476 din 3 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie
2011.