ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2476/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2476/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, la data de 05 ianuarie 2011,
recurenta-reclamantă P.F. a solicitat completarea deciziei civile nr. 765/R din
10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ
și fiscal.
Instanța de recurs,
analizând decizia civilă nr. 765/R din 10 noiembrie 2009 a constatat că
recurenta-reclamantă a solicitat de fapt o cerere de lămurire cu privire la
înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii în condițiile art.
281¹ C. proc. civ., nefiind vorba despre o completare în sensul prevăzut
de art. 281² alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din
15 februarie 2011, pronunțată în camera de consiliu, Curtea de Apel Brașov, secția
contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de recurenta P.F.
prin mandatar, de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 765/R din 10 noiembrie
2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și
fiscal, încheierea fiind irevocabilă.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs P.F., fără a invoca vreunul dintre motivele de
recurs prevăzute de art. 304 și art. 304¹ C. proc. civ. și formulând
critici referitoare la reținerea greșită a situației de fapt, compunerea
completului de judecată sau existența unor neclarități în considerentele
deciziei nr. 765/R/2009.
Examinând cu
prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,
excepția inadmisibilității invocată de către intimata Agenția Județeană pentru
Prestații Sociale Brașov prin întâmpinarea formulată, Înalta Curte, constată că
aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil,
pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit
dispozițiilor art. 281³ alin. (1) C. proc. civ., „încheierile pronunțate
în temeiul art. 281 și art. 281¹, precum și hotărârea pronunțată potrivit art.
281², sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu
care cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea
dispozițiilor potrivnice ori completarea”.
Aceste dispoziții
legale reprezintă expresia procedurală a principiului „accesorium sequitur
principale”, în sensul că o încheiere de lămurire cu privire la înțelesul,
întinderea sau aplicarea dispozitivului unei hotărâri are, sub aspect
procedural, un caracter subsecvent față de pricina în care a fost pronunțată
hotărârea a cărei lămurire se cere.
Înalta Curte,
constată faptul că decizia civilă nr. 765/R din 10 noiembrie 2009, pronunțată
de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin care
instanța de recurs a soluționat recursurile declarate de recurenta-reclamantă P.F.
și de recurenta-pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială Brașov, are
caracter irevocabil, în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C.
proc. civ., potrivit cărora „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în
recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei”.
Având în vedere
faptul că, prin încheierea din 15 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel
Brașov, s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 765/R din
10 noiembrie 2009 și raportat la dispozițiile legale incidente menționate
anterior, Înalta Curte, reține faptul că atât decizia instanței de recurs, cât
și încheierea pronunțată în temeiul art. 281¹ C. proc. civ. sunt
irevocabile, nefiind susceptibile de a face obiectul unui recurs ulterior.
Declarând recurs împotriva
unei încheieri irevocabile, recurenta P.F. nu s-a conformat condiției specifice
de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispozițiile art. 299
alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului „hotărârile
date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute
de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”.
De asemenea, Înalta
Curte, reține că admiterea excepției inadmisibilității cererii recurentei P.F.
face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale acesteia,
formulate în prezenta cale de atac.
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte, constată că recursul declarat în cauza dedusă judecății
este inadmisibil și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va
respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de P.F. împotriva încheierii din 15 februarie 2011 a Curții de Apel
Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 mai 2011.