ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.12.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5914/2011

HOTĂRÂRE
07.12.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5914/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

de instanțele aflate în conflict

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanții G.G., B.C., M.V.C., V.V. și R.V.I. au solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local T. anularea procedurii de licitație

din data de 21 martie 2011 privind aprobarea concesiunii pășunilor alpine aflate

în domeniul public al orașului T., jud. Gorj și pe cale de consecință anularea hotărârii

Consiliului Local al Orașului T. din 21 februarie 2011 și a anexelor nr. 1 și 2

ale respectivei hotărâri, precum și plata unor despăgubiri.

Prin sentința civilă

nr. 1570 din data de 7 iulie 2011, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu și, în

consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție, tribunalul a apreciat că în speță, fiind vorba de o contestație formulată

împotriva procedurii de licitație în vederea încheierii unor contracte de concesiune

a pajiștilor aparținând domeniului public al orașului T., supuse prevederilor O.U.G.

nr. 34/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, competența

de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Craiova, potrivit art. 283

alin. (1) din același act normativ.

Consideră instanța că

faptul că procedura de licitație a fost desfășurată potrivit prevederilor O.U.G.

nr. 54/2006 nu are nici o relevanță în cauză, atâta timp cât prin Ordinul nr. 210/2009,

s-a prevăzut în mod clar că aceste contracte se încheie în conformitate cu prevederile

O.U.G. nr. 34/2006.

Învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 2547 din 27 septembrie 2011, a admis excepția necompetenței materiale

și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului

Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, totodată, a constatat existența

unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze

conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, în esență că, contractul în cauză este un contract

de concesiune de bunuri publice și în această situație legislația aplicabilă este

O.U.G. nr. 54/2006 și implicit dispozițiile privind competența instanțelor stabilită

prin art. 66 din respectivul act normativ care fac trimitere la dispozițiile Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004.

S-a mai reținut și faptul

că deși autoritatea publică a procedat la desfășurarea licitației publice pentru

aprobarea concesiunii pășunilor alpine aflate în domeniul public al orașului T.

și a comunicat anunțurile de participare către Agenția Națională pentru Reglementarea

și Monitorizarea Achizițiilor Publice respectiva instituție a respins anunțurile

cu motivarea că cedarea dreptului de folosință a pășunilor nu poate face obiectul

unui contract conform art. 220 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 iar autoritatea contractantă

are posibilitatea aplicării O.U.G. nr. 54/2006.

competente să soluționeze cauza de față

În baza art. 20 alin.

(1) pct. 2, art. 22 alin. (3) și alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată

că soluționarea prezentului conflict negativ de competență se face în favoarea Tribunalului

Gorj, în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare.

Pentru a se stabili actul

normativ incident în cauză, respectiv O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor

de concesiune de bunuri proprietate publică sau O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea

contractului achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări și a contractelor

de concesiune de servicii și implicit instanța competentă este esențială calificarea

contractului în legătură cu încheierea căruia a fost derulată procedura de licitație

contestată de reclamanți ca fiind contract de concesiune de bunuri proprietate publică,

în sensul art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006 sau contract de concesiune de

lucrări publice, respectiv contract de concesiune de servicii, potrivit art. 3

alin. (1) lit. b) și lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, din analiza obiectului

concesiunii dar și a condițiilor generale ale concesionării înscrise la pct. 1 din

caietul de sarcini, anexa nr. 1 la hotărârea Consiliului Local din 21 februarie

2011, rezultă că autoritatea publică pârâtă, în calitate de concedent , a urmărit

prin încheierea contractului de concesiune să transmită doar dreptul și obligația

de exploatare a terenului către concesionari și nu executarea unor lucrări publice

sau prestarea unor servicii publice, în sensul art. 11 din O.U.G. nr. 54/2006.

Așadar, contractul de

concesiune încheiat în cauză este un contract de concesiune de bunuri proprietate

publică, în sensul art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006 în condițiile în care

autoritatea publică a transmis doar dreptul de exploatare prin pășunat, eficace

în regim de continuitate și de permanență a terenului ce face obiectul concesiunii.

Prin urmare câtă vreme

autoritatea publică pârâtă nu a condiționat concesionarea pășunilor de efectuarea

unor lucrări sau servicii publice, în cauză nu devin incidente dispozițiile O.U.G.

nr. 34/2006 la care face trimitere Ordinul comun nr. 226/235/2003 al Ministerului

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor/Ministerului Administrației Publice, care

are în vedere doar ipoteza prevăzută în art. 2 și art. 11 din O.U.G. nr. 54/2006.

Față de incidența în cauză

a dispozițiilor O.U.G. nr. 54/2006, competența de soluționare a cauzei aparține

potrivit art. 66 alin. (2) din același act normativ secției de contencios administrativ

a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Gorj.

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanții G.G., B.C., M.V.C., V.V. și R.V.I. și pe pârâtul Consiliul

Local T. în favoarea Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-10-28
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5057/2011
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2011 pe rolul Curții de Ape
ÎCCJ 2012-07-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3419/2012
U.G. Conform dispozițiilor art. 266 alin. (1) coroborat cu art. 3 lit. ș) și art. 255 alin. (1) și raportat la art. 18 și art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, C.N.S.C. nu este competent să soluționeze contestațiile care vizează situații în privi
ÎCCJ 2010-04-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2084/2010
Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a solicitat de către reclamantul T.N.
ÎCCJ 2011-05-19
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1967/2011
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, deoarece în raport de valoarea solicitată prin cererea de chemare în judecată, competența materială revine judecătoriei potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ. și, cons
ÎCCJ 2012-03-02
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1169/2012
fapte de comerț, iar contractul de concesiune reprezintă un serviciu public de gestiune privată a patrimoniului. Excepția a fost respinsă prin încheierea din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fisc
Sursă