ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.10.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4971/2011

HOTĂRÂRE
26.10.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4971/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului București sub nr. 29551/3/2011, reclamanta S.C. G.E.D. SRL

a chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei C., Primarul comunei C. și Consiliul

Local C., solicitând instanței să dispună suspendarea executării adresei privind

rezultatul licitației privind concesionarea terenului în suprafață de 10.000 m.p.,

suspendarea procesului-verbal din 30 martie 2011 încheiat cu ocazia deschiderii

licitației publice privind concesionarea aceluiași teren, suspendarea procedurii

privind concesionarea terenului și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de

judecată.

București

Prin sentința

nr. 1970 din 16 mai 2011 a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamanta SC G.E.D. SRL în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei C.,

prin Primar, Consiliul Local C. și Primarul comunei C. în favoarea Tribunalului

Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că legiuitorul a determinat competența de soluționare

a cererii privind suspendarea executării actului administrativ prin raportare la

normele de competență privind fondul litigiului.

Sub acest aspect

instanța a reținut că în cauză se solicită suspendarea executării actelor întocmite

în cursul procedurii de atribuire a unui contract de concesiune, procedură demarată

în temeiul O. U.G. nr. 54/2006.

A reținut instanța

că potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006, soluționarea litigiilor apărute în legătură

cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de

concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit

prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare,

iar acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului

în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului.

Instanța a reținut

că în cauză este lipsită de relevanță, pentru determinarea competenței instanței,

împrejurarea că bunul ce face obiectul procedurii de concesionare nu face parte

din domeniul public al concedentului, esențial fiind că procedura de atribuire a

contractului de concesiune s-a desfășurat în condițiile O.U.G. nr. 54/2006, act

normativ care prevede norme derogatorii de la dispozițiile art. 10 din Legea

nr. 554/2004.

Vaslui

Prin sentința

nr. 305/CA din 27 iunie 2011 a Tribunalului Vaslui a fost admisă excepția necompetenței

teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea

Tribunalului București. Constatând ivit un conflict negativ de competență, instanța

a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea

conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 54/2006

prevăd faptul că prezenta ordonanță de urgență reglementează regimul juridic al

contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, ori în cauza supusă judecății,

terenul ce face obiectul contractului de concesiune nu face parte din domeniul public,

ci din domeniul privat.

Înaltei Curți de casație și Justiție privind regulatorul de competență

Conflictul negativ

de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Vaslui în soluționarea

litigiului dintre reclamanta SC G.E.D. SRL în contradictoriu cu pârâții Primăria

comunei C., prin Primar, Consiliul Local C. și Primarul comunei C. se va soluționa

în sensul stabilirii competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Vaslui,

secția contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cauzei deduse judecății

îl reprezintă suspendarea executării adresei privind rezultatul licitației privind

concesionarea terenului în suprafață de 10.000 m.p., suspendarea procesului-verbal

din 30 martie 2011 încheiat cu ocazia deschiderii licitației publice privind concesionarea

aceluiași teren, suspendarea procedurii privind concesionarea terenului și obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării

actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât

în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât

și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă

judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004 în conformitate cu care în cazuri bine justificate și

pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității

publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Văzând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că prin cererea dedusă judecății se solicită

suspendarea unor acte administrative emise în procedura concesiunii unui teren,

aflat pe raza teritorială a județului Vaslui, procedură reglementată de O.U.G.

nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune.

Dispozițiile

art. 66 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006 prevăd faptul că acțiunea în justiție se

introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție

se află sediul concedentului.

Analizând dispozițiile

legale incidente în cauză, Înalta Curte a constatat că dispozițiile art. 66 din

O.U.G. nr. 54/2006 reprezintă dispoziții speciale față de prevederile art. 10 din

Legea nr. 554/2004, care vor fi avute în vedere la stabilirea competenței materiale

și teritoriale a instanței, astfel încât în temeiul art. 22 C. proc. civ., competența

de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Vaslui, secția

contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe SC G.E.D. SRL, Primăria comunei C., prin Primar,

Consiliul Local C. și Primarul comunei C. în favoarea Tribunalului Vaslui, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 octombrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-22
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2861/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 121 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Suceava a dispus anularea contractului de concesiune din 10 mai 2001 încheiat între pârâții Primări
ÎCCJ 2011-03-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1331/2011
restituire în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 380 mp și construcții în suprafață de 114,20 mp situate în municipiul Drăgășani, ocazie cu care s-a constatat că reclamantul, a declarat că stăpânește suprafața de 150 mp, c
ÎCCJ 2011-10-17
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7189/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1026 din 14 septembrie 2010 a Tribunalului Vaslui s-a respins contestația formulată de reclamanta P.M.H. prin procurator I.V. în contradictoriu cu pârâții Primarul Munici
ÎCCJ 2011-02-02
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 570/2011
în natură a imobilului notificat de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001. Cu această ocazie comisia a constatat că nu poate identifica din cuprinsul sentinței nr. 910/2004, dacă suprafața de 511 mp, pentru care se propune acordarea de măs
ÎCCJ 2011-01-28
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 504/2011
a fi soluționat potrivit deciziei din 16 septembrie 2008, astfel că nu se poate invoca nesoluționarea acestuia într-un termen rezonabil și nu se poate vorbi de un refuz nejustificat, competențele comisiei fiind limitate la stabilirea volumu
Sursă