ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4971/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4971/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 29551/3/2011, reclamanta S.C. G.E.D. SRL a chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei C., Primarul comunei C. și Consiliul Local C., solicitând instanței să dispună suspendarea executării adresei privind rezultatul licitației privind concesionarea terenului în suprafață de 10.000 m.p., suspendarea procesului-verbal din 30 martie 2011 încheiat cu ocazia deschiderii licitației publice privind concesionarea aceluiași teren, suspendarea procedurii privind concesionarea terenului și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărărea Tribunalului București Prin sentința nr. 1970 din 16 mai 2011 a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC G.E.D. SRL în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei C., prin Primar, Consiliul Local C. și Primarul comunei C. în favoarea Tribunalului Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că legiuitorul a determinat competența de soluționare a cererii privind suspendarea executării actului administrativ prin raportare la normele de competență privind fondul litigiului. Sub acest aspect instanța a reținut că în cauză se solicită suspendarea executării actelor întocmite în cursul procedurii de atribuire a unui contract de concesiune, procedură demarată în temeiul O. U.G.
nr. 54/2006. A reținut instanța că potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006, soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, iar acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului. Instanța a reținut că în cauză este lipsită de relevanță, pentru determinarea competenței instanței, împrejurarea că bunul ce face obiectul procedurii de concesionare nu face parte din domeniul public al concedentului, esențial fiind că procedura de atribuire a contractului de concesiune s-a desfășurat în condițiile O.U.G.
nr. 54/2006, act normativ care prevede norme derogatorii de la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea Tribunalului Vaslui Prin sentința nr. 305/CA din 27 iunie 2011 a Tribunalului Vaslui a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București. Constatând ivit un conflict negativ de competență, instanța a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 54/2006 prevăd faptul că prezenta ordonanță de urgență reglementează regimul juridic al contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, ori în cauza supusă judecății, terenul ce face obiectul contractului de concesiune nu face parte din domeniul public, ci din domeniul privat.
II. Hotărârea Înaltei Curți de casație și Justiție privind regulatorul de competență Conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Vaslui în soluționarea litigiului dintre reclamanta SC G.E.D. SRL în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei C., prin Primar, Consiliul Local C. și Primarul comunei C. se va soluționa în sensul stabilirii competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Vaslui, secția contencios administrativ și fiscal. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă suspendarea executării adresei privind rezultatul licitației privind concesionarea terenului în suprafață de 10.000 m.p., suspendarea procesului-verbal din 30 martie 2011 încheiat cu ocazia deschiderii licitației publice privind concesionarea aceluiași teren, suspendarea procedurii privind concesionarea terenului și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ. În cauza dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în conformitate cu care în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Văzând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că prin cererea dedusă judecății se solicită suspendarea unor acte administrative emise în procedura concesiunii unui teren, aflat pe raza teritorială a județului Vaslui, procedură reglementată de O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune. Dispozițiile art. 66 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006 prevăd faptul că acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului. Analizând dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte a constatat că dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006 reprezintă dispoziții speciale față de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, care vor fi avute în vedere la stabilirea competenței materiale și teritoriale a instanței, astfel încât în temeiul art. 22 C. proc.
civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Vaslui, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC G.E.D. SRL, Primăria comunei C., prin Primar, Consiliul Local C. și Primarul comunei C. în favoarea Tribunalului Vaslui, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.