ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4971/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4971/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra conflictului
negativ de competență de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată
pe rolul Tribunalului București sub nr. 29551/3/2011, reclamanta S.C. G.E.D. SRL
a chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei C., Primarul comunei C. și Consiliul
Local C., solicitând instanței să dispună suspendarea executării adresei privind
rezultatul licitației privind concesionarea terenului în suprafață de 10.000 m.p.,
suspendarea procesului-verbal din 30 martie 2011 încheiat cu ocazia deschiderii
licitației publice privind concesionarea aceluiași teren, suspendarea procedurii
privind concesionarea terenului și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de
judecată.
Hotărărea Tribunalului
București
Prin sentința
nr. 1970 din 16 mai 2011 a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind
pe reclamanta SC G.E.D. SRL în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei C.,
prin Primar, Consiliul Local C. și Primarul comunei C. în favoarea Tribunalului
Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că legiuitorul a determinat competența de soluționare
a cererii privind suspendarea executării actului administrativ prin raportare la
normele de competență privind fondul litigiului.
Sub acest aspect
instanța a reținut că în cauză se solicită suspendarea executării actelor întocmite
în cursul procedurii de atribuire a unui contract de concesiune, procedură demarată
în temeiul O. U.G. nr. 54/2006.
A reținut instanța
că potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006, soluționarea litigiilor apărute în legătură
cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de
concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit
prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare,
iar acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului
în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului.
Instanța a reținut
că în cauză este lipsită de relevanță, pentru determinarea competenței instanței,
împrejurarea că bunul ce face obiectul procedurii de concesionare nu face parte
din domeniul public al concedentului, esențial fiind că procedura de atribuire a
contractului de concesiune s-a desfășurat în condițiile O.U.G. nr. 54/2006, act
normativ care prevede norme derogatorii de la dispozițiile art. 10 din Legea
nr. 554/2004.
Hotărârea Tribunalului
Vaslui
Prin sentința
nr. 305/CA din 27 iunie 2011 a Tribunalului Vaslui a fost admisă excepția necompetenței
teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea
Tribunalului București. Constatând ivit un conflict negativ de competență, instanța
a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea
conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 54/2006
prevăd faptul că prezenta ordonanță de urgență reglementează regimul juridic al
contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, ori în cauza supusă judecății,
terenul ce face obiectul contractului de concesiune nu face parte din domeniul public,
ci din domeniul privat.
II. Hotărârea
Înaltei Curți de casație și Justiție privind regulatorul de competență
Conflictul negativ
de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Vaslui în soluționarea
litigiului dintre reclamanta SC G.E.D. SRL în contradictoriu cu pârâții Primăria
comunei C., prin Primar, Consiliul Local C. și Primarul comunei C. se va soluționa
în sensul stabilirii competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Vaslui,
secția contencios administrativ și fiscal.
Analizând actele
și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cauzei deduse judecății
îl reprezintă suspendarea executării adresei privind rezultatul licitației privind
concesionarea terenului în suprafață de 10.000 m.p., suspendarea procesului-verbal
din 30 martie 2011 încheiat cu ocazia deschiderii licitației publice privind concesionarea
aceluiași teren, suspendarea procedurii privind concesionarea terenului și obligarea
pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării
actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât
în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât
și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
În cauza dedusă
judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 în conformitate cu care în cazuri bine justificate și
pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității
publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată
poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ
unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Văzând actele
dosarului, Înalta Curte a constatat că prin cererea dedusă judecății se solicită
suspendarea unor acte administrative emise în procedura concesiunii unui teren,
aflat pe raza teritorială a județului Vaslui, procedură reglementată de O.U.G.
nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune.
Dispozițiile
art. 66 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006 prevăd faptul că acțiunea în justiție se
introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție
se află sediul concedentului.
Analizând dispozițiile
legale incidente în cauză, Înalta Curte a constatat că dispozițiile art. 66 din
O.U.G. nr. 54/2006 reprezintă dispoziții speciale față de prevederile art. 10 din
Legea nr. 554/2004, care vor fi avute în vedere la stabilirea competenței materiale
și teritoriale a instanței, astfel încât în temeiul art. 22 C. proc. civ., competența
de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Vaslui, secția
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe SC G.E.D. SRL, Primăria comunei C., prin Primar,
Consiliul Local C. și Primarul comunei C. în favoarea Tribunalului Vaslui, secția
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 26 octombrie 2011.