ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5778/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Prin cererea înregistrată inițial la

Tribunalul Brăila și ulterior la Curtea de Apel Galați, la data de 11 iulie 2011,

urmare a declinării de competență dispuse prin sentința nr. 1862 din 29 iunie

2011 a tribunalului, reclamanta Unitatea Administrativ – Teritorială (U.A.T.)

Movila Miresii, județul Brăila, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea

de Conturi a României suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia nr.

40 din 03 decembrie 2010 a Camerei de Conturi Brăila prin care au fost dispuse

măsuri de remediere a neregulilor consemnate în procesul-verbal de constatare nr.

3828 din 15 octombrie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

dosarului nr. 1947/113/2011 aflat pe rolul Tribunalului Brăila.

În motivarea cererii,

reclamata a arătat că, urmare a controlului de audit financiar efectuat de

Camera de Conturi Brăila, a fost întocmit procesul-verbal de constatare nr.

3828 din 15 octombrie 2010, în care s-a consemnat faptul că în

contractele/acordurile colective de muncă încheiate pe anul 2009 au fost

stabilite drepturi și sporuri salariale la care se adaugă contribuțiile

angajatorului aferente, în sumă de 67.568 lei, care în opinia organului de

control nu sunt prevăzute în actele normative referitoare la salarizarea

personalului contractual și al funcționarilor publici la data încheierii

contractelor/acordurilor colective de muncă.

În temeiul procesului

– verbal, a fost emisă Decizia nr. 40 din 03 decembrie 2010, care stabilește în

sarcina U.A.T. Movila Miresii întinderea prejudiciului și dispunerea măsurilor

pentru recuperarea acestuia, ca urmare a efectuării de plăți nelegale pentru

diverse drepturi bănești, acordate funcționarilor publici și personalului

contractual, fără temei legal și contribuțiile aferente.

În drept, reclamanta

și-a întemeiat cererea de suspendare pe dispozițiile art. 14, cu referire la art.

2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, învederând că sunt îndeplinite

condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, respectiv „cazul bine

justificat” și „iminența prejudiciului”.

de Apel.

Prin sentința nr. 225

din 3 august 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea și a suspendat executarea deciziei până la soluționarea

irevocabilă a dosarului nr. 1947/113/2011, reținând că, în speță, sunt îndeplinite

condițiile prevăzute cumulativ în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și

că măsura suspendării executării actului administrativ constituie un instrument

procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de

judecată, în vederea respectării principiului legalității, atâta timp cât

autoritatea publică sau judecătorul se află un proces de evaluare, din punct de

vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din

urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați, conform Recomandării nr. R(89)9

a Consiliului de Miniștri ai Consiliului Europei cu privire la protecția

juridică provizorie în materie administrativă.

În plus, instituția

juridică analizată trebuie să ofere cetățeanului o protecție adecvată împotriva

arbitrajului, ceea ce realizează și Legea nr. 554/2004, modificată.

de pârâtă.

Curtea de Conturi a României

a formulat recurs împotriva sentinței menționate, criticând-o pentru

nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.:

În motivarea căii de

atac, recurenta – pârâtă a arătat că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită

a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, explicând în detaliu

motivele pentru care, în opinia sa, cererea intimatei – reclamante nu

întrunește nici condiția cazului bine justificat, nici pe cea a prevenirii unei

pagube iminente.

În esență, recurenta

– pârâtă a arătat că instanța chemată să decidă măsuri de protecție provizorie

trebuie sa ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. În

cauza de față, instanța trebuie să ia în considerare faptul că Decizia nr. 40

din 03 decembrie 2010 a Camerei de Conturi Brăila a stabilit măsuri pentru

recuperarea prejudiciului creat prin acordarea unor drepturi salariale

nelegale. Măsura suspendării executării se justifică numai în situația în care

executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave,

dificil de reparat, și în cazul în care există argument juridic aparent valabil

referitor la legalitatea actului administrativ, or în cauza de față nu este

vorba de nici o pagubă, entitatea reclamantă trebuind să stabilească măsuri

pentru evaluarea prejudiciului și recuperarea lui. Dimpotrivă, s-ar produce

pagube bugetului în situația în care s-ar suspenda actul administrativ atacat.

A subliniat că

suspendarea actelor administrative poate fi dispusă de instanță numai în

situații de excepție, poziție care este majoritară și în doctrină, unde se

vorbește despre principiul revocabilității actului administrativ, nu și despre

principiul suspendării, suspendarea fiind o excepție de la regula executării

din oficiu.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimata – pârâtă a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, și a arătat că sentința atacată este temeinică și legală, făcând trimitere

atât la legislația internă, cât și la cea europeană, și interpretând corect datele

speței.

II. Considerentele

Înaltei Curți, asupra recursului.

Examinând cauza prin

prisma motivelor formulate de recurenta - pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este fondat.

și de drept relevante.

Măsura suspendării

actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a

drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța

competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe

instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în

cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea nr. 554/2004, prevede

în art. 14 și 15, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona

măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când

drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent

de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care

dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Art. 14 din Legea nr.

554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiției existenței

unui caz bine justificat și a iminenței unei pagube, conform definițiilor

legale cuprinse în art. 2 alin. (1) literele ș) și t) din același act normativ.

Cazul bine justificat

și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete

ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate

efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de

fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru

rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl

îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot

fi afectate.

Cazul bine justificat

poate fi reținut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate,

identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea și

consistența dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acțiunii în

anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de

executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Verificând motivarea sentinței

atacate, Înalta Curte constată că cea mai mare parte a considerentelor cuprinde

o caracterizare teoretică a instituției juridice a suspendării executării actului

administrativ, cu referite la conținutul normativ al Legii nr. 554/2004 și la principiile

cuprinse în Recomandarea nr. R(89) din 13 septembrie 1989 a Comitetului de

Miniștri din cadrul Consiliului Europei, fără a indica, în concret,

împrejurările pe care le-a circumscris cazului bine justificat, în accepțiunea

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Singurul considerent reținut

de instanță în acest sens este următorul: „în speță, se poate aprecia că

rezervele reclamantei vis-a-vis de legalitatea actului au determinat-o să-l

conteste în instanță”.

Dar simpla constatare

că reclamanta a formulat contestație împotriva actului administrativ nu este

aptă să conducă la răsturnarea prezumției de legalitate pe care se fondează

caracterul executoriu al acestuia.

Nici condiția prevenirii

unei pagube iminente nu este îndeplinită în cauză, pentru că, prin decizia contestată,

în sarcina intimatei - reclamante au fost stabilite numai măsurile pe care urmează

să le aducă la îndeplinire pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate și

regularitate, măsuri care nu produc prin ele însele un prejudiciu material viitor

și previzibil în patrimoniul părții sau o perturbare previzibilă gravă a activității

sale.

soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul

formulat potrivit art. 15 alin. (2), cu raportare la art. 14 alin. (4) din

Legea nr. 554/2004 și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii cererii

de suspendare a executării, formulate de reclamantă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Curtea Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 225/2011

din 3 august 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Unitatea

Administrativ Teritorială Comuna Movila Miresii, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2011.