ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5778/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii. Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Brăila și ulterior la Curtea de Apel Galați, la data de 11 iulie 2011, urmare a declinării de competență dispuse prin sentința nr. 1862 din 29 iunie 2011 a tribunalului, reclamanta Unitatea Administrativ – Teritorială (U.A.T.) Movila Miresii, județul Brăila, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 40 din 03 decembrie 2010 a Camerei de Conturi Brăila prin care au fost dispuse măsuri de remediere a neregulilor consemnate în procesul-verbal de constatare nr. 3828 din 15 octombrie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 1947/113/2011 aflat pe rolul Tribunalului Brăila.

În motivarea cererii, reclamata a arătat că, urmare a controlului de audit financiar efectuat de Camera de Conturi Brăila, a fost întocmit procesul-verbal de constatare nr. 3828 din 15 octombrie 2010, în care s-a consemnat faptul că în contractele/acordurile colective de muncă încheiate pe anul 2009 au fost stabilite drepturi și sporuri salariale la care se adaugă contribuțiile angajatorului aferente, în sumă de 67.568 lei, care în opinia organului de control nu sunt prevăzute în actele normative referitoare la salarizarea personalului contractual și al funcționarilor publici la data încheierii contractelor/acordurilor colective de muncă. În temeiul procesului – verbal, a fost emisă Decizia nr. 40 din 03 decembrie 2010, care stabilește în sarcina U.A.T.

Movila Miresii întinderea prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, ca urmare a efectuării de plăți nelegale pentru diverse drepturi bănești, acordate funcționarilor publici și personalului contractual, fără temei legal și contribuțiile aferente. În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de suspendare pe dispozițiile art. 14, cu referire la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, învederând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, respectiv „cazul bine justificat” și „iminența prejudiciului”. 2. Hotărârea Curții de Apel.

Prin sentința nr. 225 din 3 august 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a suspendat executarea deciziei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1947/113/2011, reținând că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că măsura suspendării executării actului administrativ constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată, în vederea respectării principiului legalității, atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați, conform Recomandării nr. R(89)9 a Consiliului de Miniștri ai Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă.

În plus, instituția juridică analizată trebuie să ofere cetățeanului o protecție adecvată împotriva arbitrajului, ceea ce realizează și Legea nr. 554/2004, modificată. 3. Recursul exercitat de pârâtă. Curtea de Conturi a României a formulat recurs împotriva sentinței menționate, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ.: În motivarea căii de atac, recurenta – pârâtă a arătat că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, explicând în detaliu motivele pentru care, în opinia sa, cererea intimatei – reclamante nu întrunește nici condiția cazului bine justificat, nici pe cea a prevenirii unei pagube iminente.

În esență, recurenta – pârâtă a arătat că instanța chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie sa ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. În cauza de față, instanța trebuie să ia în considerare faptul că Decizia nr. 40 din 03 decembrie 2010 a Camerei de Conturi Brăila a stabilit măsuri pentru recuperarea prejudiciului creat prin acordarea unor drepturi salariale nelegale. Măsura suspendării executării se justifică numai în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat, și în cazul în care există argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ, or în cauza de față nu este vorba de nici o pagubă, entitatea reclamantă trebuind să stabilească măsuri pentru evaluarea prejudiciului și recuperarea lui.

Dimpotrivă, s-ar produce pagube bugetului în situația în care s-ar suspenda actul administrativ atacat. A subliniat că suspendarea actelor administrative poate fi dispusă de instanță numai în situații de excepție, poziție care este majoritară și în doctrină, unde se vorbește despre principiul revocabilității actului administrativ, nu și despre principiul suspendării, suspendarea fiind o excepție de la regula executării din oficiu. 4. Apărările intimatei. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata – pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, și a arătat că sentința atacată este temeinică și legală, făcând trimitere atât la legislația internă, cât și la cea europeană, și interpretând corect datele speței.

II. Considerentele Înaltei Curți, asupra recursului. Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurenta - pârâtă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante. Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea nr. 554/2004, prevede în art. 14 și 15, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare. Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiției existenței unui caz bine justificat și a iminenței unei pagube, conform definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) literele ș) și t) din același act normativ.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate. Cazul bine justificat poate fi reținut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea și consistența dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acțiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Verificând motivarea sentinței atacate, Înalta Curte constată că cea mai mare parte a considerentelor cuprinde o caracterizare teoretică a instituției juridice a suspendării executării actului administrativ, cu referite la conținutul normativ al Legii nr. 554/2004 și la principiile cuprinse în Recomandarea nr. R(89) din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, fără a indica, în concret, împrejurările pe care le-a circumscris cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Singurul considerent reținut de instanță în acest sens este următorul: „în speță, se poate aprecia că rezervele reclamantei vis-a-vis de legalitatea actului au determinat-o să-l conteste în instanță”.

Dar simpla constatare că reclamanta a formulat contestație împotriva actului administrativ nu este aptă să conducă la răsturnarea prezumției de legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al acestuia. Nici condiția prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită în cauză, pentru că, prin decizia contestată, în sarcina intimatei - reclamante au fost stabilite numai măsurile pe care urmează să le aducă la îndeplinire pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate, măsuri care nu produc prin ele însele un prejudiciu material viitor și previzibil în patrimoniul părții sau o perturbare previzibilă gravă a activității sale. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat potrivit art. 15 alin. (2), cu raportare la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării, formulate de reclamantă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Curtea Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 225/2011 din 3 august 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Movila Miresii, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2011.