ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2022/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Obiectul

cererii deduse judecății.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, reclamanta U.A.T.S.G. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta C.C.R., anularea Încheierii C.C. nr. VI/255 din 15

iunie 2011, prin care s-a respins contestația formulată de către reclamantă

împotriva Deciziei nr. 46 din 27 decembrie 2010 emisă de C.C. a județului

Brăila.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a făcut obiectul unui control financiar, ce a vizat

contul de execuție bugetară pentru anul 2009, fiind încheiat procesul verbal de

constatare nr. 2265 din 05 noiembrie 2010, și, drept consecință a descoperirii

unor nereguli, a fost emisă

Decizia nr. 46 din 27

decembrie 2010.

Reclamanta

a solicitat desființarea pct. 9, 10 11, 12 și 13 din acest ultim act, vizând

verificarea și stabilirea întinderii prejudiciului cauzat ca urmare a plății,

nelegal dispuse, a unor sporuri și premii funcționarilor din cadrul Primăriei,

precum și din prescrierea încasării unor amenzi, și recuperarea acestui prejudiciu.

A arătat

că a formulat contestație împotriva Decizia nr. 46/27. 12. 2010, punctele

menționate, însă Curtea de Conturi și-a menținut poziția în sensul considerării

ca legal și temeinic a actului contestat.

Reclamanta

a criticat Încheierea C.C., susținând, în esență, că drepturile bănești vizate

au fost legal acordate, iar, în ceea ce privește sumele constând în debite

provenind din amenzi, acestea nu au fost valabil predate

U.A.T.S.G.

.

2.

Hotărârea supusă

recursului în prezenta cauză

Prin sentința civilă nr.

380 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către U.A.T.S.G..

În motivarea acestei

soluții, instanța de fond a constatat, mai întâi, că sumele provenind din

amenzi au fost înregistrate în evidențele contabile ale reclamantei, dar nu s-a

stăruit în executarea lor.

Curtea a mai arătat

că sporurile și premiile la care se referă actul contestat au fost nelegal

acordate, fiind irelevantă inserarea acestora în contractul colectiv de muncă

atâta vreme cât legile incidente nu prevedeau acordarea acestor sporuri și

premii categoriilor de funcționari care au beneficiat de ele.

3.

Calea de atac

exercitată

Împotriva sentinței nr.

380 din 22 noiembrie 2011 a formulat recurs reclamanta U.A.T.S.G., solicitând

modificarea a acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive

încadrate în dispozițiile art. 304¹ C. proc. civ.

În motivarea cererii,

recurenta a reluat și dezvoltat, în esență, argumentele expuse instanței de

fond, privind prevederea sporurilor și premiilor reținute ca nelegal acordate

în Acordul Colectiv de Muncă și Contractul Colectiv de Muncă, acte în vigoare,

valabil încheiate și a căror anulare nu a fost obținută de către pârâtă.

4.

Soluția instanței de control

judiciar.

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs de

ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va

admite recursul și va casa sentința instanței de fond.

5.

Motivele de fapt și

de drept care au dus la formarea convingerii instanței de recurs.

Situația de fapt

supusă analizei instanței de contencios administrativ în prezenta cauză,

potrivit susținerilor reclamantei și înscrisurilor aflate la dosar, poate fi

rezumată astfel:

octombrie 2010 – 05 noiembrie 2010 a fost efectuat audit financiar asupra

contului de execuție bugetară și a situațiilor financiare încheiate pe anul

2009 la U.A.T.S.G., în temeiul dispozițiilor Legii nr. 94/1992;

finalizat prin Procesul-verbal de constatare nr. 2265 din 05 noiembrie 2010,

prin care au fost constatate abateri de la legalitate care au determinat

producerea de prejudicii în bugetul unității administrativ teritoriale;

proces-verbal, C.C. a Județului Brăila a emis Decizia nr. 46 din data de 27

decembrie 2010, prin care, în urma constatării unor nereguli, s-au dispus, în

sarcina ordonatorului principal de credite al U.A.T.S.G., o serie de măsuri;

înregistrată sub nr. 40/07 ianuarie 2011, U.A.T.S.G. a contestat măsurile

dispuse la pct. 9, 10, 11, 12, 13 și 17 din Decizia nr. 46 din 27 decembrie 2010

emisă de C.C. a Județului Brăila;

VI 255 din 15 iunie 2011, C.C.R. a respins contestația formulată de către

reclamantă.

a solicitat instanței de contencios administrativ

anularea

Încheierii C.C. nr. VI/255 din 15 iunie 2011, prin care s-a respins contestația

formulată de către reclamantă împotriva Deciziei nr. 46 din 27 decembrie 2010

emisă de C.C. a județului Brăila, și înlăturarea măsurilor impuse de C.C.

Brăila la pct. 9, 10, 11, 12 și 13 din Decizia menționată.

Atât petitul final al

cererii reclamantei, cât și criticile formulate de aceasta, față de succesiunea

actelor emise în speță, îndreptățesc concluzia că ceea ce se contestă, în

cadrul prezentei acțiuni în contencios administrativ este, în esență, actul

prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată, în speță Decizia

nr. 46 din 27 decembrie 2010 emisă de C.C. a Județului Brăila, act circumscris prevederilor

art. 37 raportat la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind  organizarea

și funcționarea C.C..

În conformitate cu

prevederile art. 37 „În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe

parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 și

24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu

caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art.

33”.

Art. 33 alin. (3) prevede

- „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și

regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii

entității publice auditate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului

și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a

conducerii entității  audiate”.

Legea nr. 94/1992 nu

conține norme derogatorii de la regulile generale de determinare a competenței

materiale a instanțelor de contencios administrativ, astfel cum sunt

reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede: „

Litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel”.

Având ca

reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii

pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios

administrativ:

a)

criteriul poziției în sistemul autorităților publice a emitentului actului;

b)

criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei – valoarea impozitului,

taxei,contribuției datoriei vamale care face obiectul actului administrativ

contestat).

Cum în speța de față

nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor,

impozitelor, contribuțiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil

criteriul poziției în sistemul autorităților publice a autorității emitente a

actului al cărui conținut se contestă, și anume C.C. a județului Brăila.

În aceste condiții,

competența soluționării acțiunii reclamantei, vizând, în esență, anularea

actelor administrative emise de C.C. a județului Brăila, revine tribunalului,

iar nu curții de apel.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare

instanței competente, Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de U.A.T.S.G. împotriva sentinței civile nr. 380 din 22 noiembrie 2011

a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată.

Trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.