ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2022/2013

Obiectul cererii deduse judecății. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta U.A.T.S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.R., anularea Încheierii C.C. nr. VI/255 din 15 iunie 2011, prin care s-a respins contestația formulată de către reclamantă împotriva Deciziei nr. 46 din 27 decembrie 2010 emisă de C.C. a județului Brăila. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a făcut obiectul unui control financiar, ce a vizat contul de execuție bugetară pentru anul 2009, fiind încheiat procesul verbal de constatare nr. 2265 din 05 noiembrie 2010, și, drept consecință a descoperirii unor nereguli, a fost emisă Decizia nr. 46 din 27 decembrie 2010. Reclamanta a solicitat desființarea pct. 9, 10 11, 12 și 13 din acest ultim act, vizând verificarea și stabilirea întinderii prejudiciului cauzat ca urmare a plății, nelegal dispuse, a unor sporuri și premii funcționarilor din cadrul Primăriei, precum și din prescrierea încasării unor amenzi, și recuperarea acestui prejudiciu. A arătat că a formulat contestație împotriva Decizia nr. 46/27. 12. 2010, punctele menționate, însă Curtea de Conturi și-a menținut poziția în sensul considerării ca legal și temeinic a actului contestat. Reclamanta a criticat Încheierea C.C., susținând, în esență, că drepturile bănești vizate au fost legal acordate, iar, în ceea ce privește sumele constând în debite provenind din amenzi, acestea nu au fost valabil predate U.A.T.S.G. .

Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză Prin sentința civilă nr. 380 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către U.A.T.S.G.. În motivarea acestei soluții, instanța de fond a constatat, mai întâi, că sumele provenind din amenzi au fost înregistrate în evidențele contabile ale reclamantei, dar nu s-a stăruit în executarea lor. Curtea a mai arătat că sporurile și premiile la care se referă actul contestat au fost nelegal acordate, fiind irelevantă inserarea acestora în contractul colectiv de muncă atâta vreme cât legile incidente nu prevedeau acordarea acestor sporuri și premii categoriilor de funcționari care au beneficiat de ele.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 380 din 22 noiembrie 2011 a formulat recurs reclamanta U.A.T.S.G., solicitând modificarea a acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304¹ C. proc. civ. În motivarea cererii, recurenta a reluat și dezvoltat, în esență, argumentele expuse instanței de fond, privind prevederea sporurilor și premiilor reținute ca nelegal acordate în Acordul Colectiv de Muncă și Contractul Colectiv de Muncă, acte în vigoare, valabil încheiate și a căror anulare nu a fost obținută de către pârâtă.

Soluția instanței de control judiciar. Examinând actele și înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va admite recursul și va casa sentința instanței de fond.

Motivele de fapt și de drept care au dus la formarea convingerii instanței de recurs. Situația de fapt supusă analizei instanței de contencios administrativ în prezenta cauză, potrivit susținerilor reclamantei și înscrisurilor aflate la dosar, poate fi rezumată astfel: 1. În perioada 05 octombrie 2010 – 05 noiembrie 2010 a fost efectuat audit financiar asupra contului de execuție bugetară și a situațiilor financiare încheiate pe anul 2009 la U.A.T.S.G., în temeiul dispozițiilor Legii nr. 94/1992; 2. Auditul s-a finalizat prin Procesul-verbal de constatare nr. 2265 din 05 noiembrie 2010, prin care au fost constatate abateri de la legalitate care au determinat producerea de prejudicii în bugetul unității administrativ teritoriale; 3. În baza acestui proces-verbal, C.C. a Județului Brăila a emis Decizia nr. 46 din data de 27 decembrie 2010, prin care, în urma constatării unor nereguli, s-au dispus, în sarcina ordonatorului principal de credite al U.A.T.S.G., o serie de măsuri; 3. Prin Contestația înregistrată sub nr. 40/07 ianuarie 2011, U.A.T.S.G. a contestat măsurile dispuse la pct. 9, 10, 11, 12, 13 și 17 din Decizia nr. 46 din 27 decembrie 2010 emisă de C.C. a Județului Brăila; 4. Prin Încheierea nr. VI 255 din 15 iunie 2011, C.C.R. a respins contestația formulată de către reclamantă. 5. Reclamanta U.A.T.S.G. a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Încheierii C.C. nr. VI/255 din 15 iunie 2011, prin care s-a respins contestația formulată de către reclamantă împotriva Deciziei nr. 46 din 27 decembrie 2010 emisă de C.C. a județului Brăila, și înlăturarea măsurilor impuse de C.C. Brăila la pct. 9, 10, 11, 12 și 13 din Decizia menționată. Atât petitul final al cererii reclamantei, cât și criticile formulate de aceasta, față de succesiunea actelor emise în speță, îndreptățesc concluzia că ceea ce se contestă, în cadrul prezentei acțiuni în contencios administrativ este, în esență, actul prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată, în speță Decizia nr. 46 din 27 decembrie 2010 emisă de C.C. a Județului Brăila, act circumscris prevederilor art. 37 raportat la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea C.C.. În conformitate cu prevederile art. 37 „În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 și 24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art. 33”. Art. 33 alin. (3) prevede - „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității audiate”. Legea nr. 94/1992 nu conține norme derogatorii de la regulile generale de determinare a competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede: „ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”. Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ: a) criteriul poziției în sistemul autorităților publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei – valoarea impozitului, taxei,contribuției datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat). Cum în speța de față nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor, impozitelor, contribuțiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil criteriul poziției în sistemul autorităților publice a autorității emitente a actului al cărui conținut se contestă, și anume C.C. a județului Brăila. În aceste condiții, competența soluționării acțiunii reclamantei, vizând, în esență, anularea actelor administrative emise de C.C. a județului Brăila, revine tribunalului, iar nu curții de apel. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței competente, Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal.