ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.05.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2687/2012

HOTĂRÂRE
30.05.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2687/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta Direcția de

Administrare și Gospodărire Locală Brăila - Serviciul de Utilitate Publică de Administrare

și Gospodărire Locală Brăila, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de

Conturi, anularea încheierii din 10 iunie 2010 prin care s-a soluționat plângerea

formulată împotriva Deciziei nr. 10 din 06 decembrie 2010 emisă de Camera Județeană

de Conturi Brăila.

Prin sentința civilă nr. 1853 din 14

octombrie 2010 Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 23 decembrie 2010 sub nr. 3562/113/2010.

Prin sentința civilă nr. 143 din 19 mai

2011 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta Direcția de Administrare și Gospodărire

Locală Brăila - Serviciul de Utilitate Publică de Administrare și Gospodărire Locală

Brăila, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, faptul că drepturile salariale ale personalului bugetar,

funcționari publici și personal contractual, sunt stabilite exclusiv prin lege,

iar acordarea de drepturi salariale salariaților bugetari, în baza contractului

colectiv de muncă contravine legislației în vigoare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamanta Direcția de Administrare și Gospodărire Locală Brăila - Serviciul de

Utilitate Publică de Administrare și Gospodărire Locală Brăila, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și ale

art. 304

1

Înainte de a analiza motivele de recurs

invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile

art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată

că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care

va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la

Tribunalul Brăila, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție,

Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Cererea de chemare în judecată formulată

de Direcția de Administrare și Gospodărire Locală Brăila - Serviciul de Utilitate

Publică de Administrare și Gospodărire Locală Brăila anularea încheierii nr. 173

din 10 iunie 2010 a Curții de Conturi a României prin care s-a respins plângerea

formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 10/2010 emisă de Camera Județeană

de Conturi Brăila, care a stabilit în sarcina reclamantei recuperarea sumei de 668.456

RON de la salariați.

În drept, decizia nr. 10/2010 și încheierea

din 10 iunie 2010 s-au întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea

și funcționarea Curții de Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea

activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate

din aceste activități.

Actele normative susmenționate, și care

reprezintă temeiul juridic al actelor administrative deduse judecății, nu cuprind

norme derogatorii de la regulile de drept comun din Legea nr. 554/2004 cu privire

la competența materială de soluționare a litigiilor de contencios administrativ.

Astfel, competența materială a instanței

de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către Tribunalele administrativ-flscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal,

prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru

stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul

emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului

administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte, se distinge între

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene

(litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce

sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curților

de Apel).

În raport de prevederile art. 10 din Legea

nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică

locală se soluționează în fond de către Tribunal.

În același sens, în ședința Plenului secției

de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din

data de 20 februarie 2012 s-a hotărât că aparține Tribunalului competența de soluționare

a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii

emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative

formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi

Județeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea

procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu dispozițiile art.

2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare

și având în vedere actele ce formează obiectul litigiului, s-a apreciat că actul

administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este

supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței

de contencios administrativ, este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană,

care este o autoritate publică de nivel local.

S-a mai reținut că și atunci când, prin

încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de Conturi a României

respinge sau admite în parte contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera

de Conturi Județeană, actul administrativ care produce efecte juridice și care este

supus obligației de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană,

care este o autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că soluțiile de principiu

adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea

unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare

a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate

a raporturilor juridice.

în consecință, având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) și art. 304 pct. 3

trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Brăila, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de Direcția de

Administrare și Gospodărire Locală Brăila - Serviciul de Utilitate Publică de Administrare

și Gospodărire Locală Brăila, împotriva sentinței nr. 143 din 19 mai 2011 a Curții

de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brăila,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 mai 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-02-05
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 569/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 969 din 27 iulie 2011 Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Brăila, în calitate de reclamantă, a solicitat anula
ÎCCJ 2013-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 269/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brăila la data de 22 iulie 2010, reclamanta Unitatea
ÎCCJ 2012-02-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1029/2012
de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază
ÎCCJ 2012-01-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 186/2012
Asupra conflictului negativ de competență da față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Hotărârea Tribunalului Brăila. Prin cererea formulată la data de 21 aprilie 2010, pe rolul Tribunalul
ÎCCJ 2013-04-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5212/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brăila la data de 22 decembrie 2010
Sursă